România limitează comisioanele la creditele de consum, în timp ce Comisia Europeană a deschis procedura de infringement pentru întârzierea transpunerii Directivei UE 2023/2225, potrivit Profit.ro. Miza practică a noilor reguli este reducerea costurilor fixe din creditare (comisioane) și limitarea acumulării de datorii suplimentare, în special pentru împrumuturile mici și pentru produsele de tip „cumpără acum, plătește mai târziu”, dacă au dobânzi și costuri pentru consumator.

România a intrat „chiar astăzi” în procedura de infringement deoarece nu a transpus directiva în legislația națională până la 20 noiembrie 2025, notează publicația. Guvernul a pus în dezbatere publică, în toamna lui 2025, un proiect de lege care ar fi abrogat OUG 50/2010 și ar fi introdus noul cadru, însă proiectul nu a mai ajuns în Parlament; între timp, Executivul intenționează să adopte schimbările prin Ordonanță de Urgență, invocând depășirea termenului.

Pentru piața creditelor de consum, elementul central este plafonarea explicită, în lei, a unor comisioane care până acum erau reglementate mai general. În forma descrisă de Profit.ro, comisioanele de acordare (analiză) și de administrare sunt limitate la sume fixe, în funcție de valoarea creditului, ceea ce schimbă direct structura costurilor, mai ales acolo unde comisionul lunar de administrare cântărește mult în costul total.

Principalele limitări de comisioane din proiectul de OUG sunt:

• Comision de acordare/analiză: între 25 și 150 de lei, în funcție de suma împrumutată (de la credite sub 2.000 de lei până la credite de peste 100.000 de lei).
• Comision de administrare: de la maximum 15 lei/lună (credite de până la 5.000 de lei) până la 50 de lei/lună (credite de peste 100.000 de lei).
• Comision pentru servicii prestate la cererea consumatorului: maximum 150 de lei, cu obligația de a fi același pentru același tip de credit.

Pe lângă comisioane, proiectul introduce și o frână pentru penalități, cu efect direct asupra costului total în caz de neplată. Dacă executarea silită nu este inițiată în cel mult 6 luni de la declararea scadenței anticipate, creditorul nu mai poate percepe dobânzi penalizatoare după expirarea acestui termen. În același timp, între scadența anticipată și demararea executării silite nu pot trece mai puțin de 3 luni, perioadă în care creditorul trebuie să facă demersuri pentru a evita executarea. Sunt menținute și prevederile introduse în 2016, potrivit cărora după începerea executării silite nu se mai pot percepe dobânzi, dobânzi penalizatoare sau comisioane.

„Contractele de credit de consum (...) nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfășoară activități de recuperare creanțe”, se arată în proiect.

În paralel, sunt relaxate regulile de informare: creditorii nu mai trebuie să trimită notificări prin scrisoare recomandată, fiind acceptate notificări „pe orice suport durabil” (de exemplu e-mail sau notificare în aplicație). Apare și obligația ca creditorul să poată face dovada notificării către ANPC timp de 5 ani, sub sancțiunea unei amenzi de 100.000 de lei, iar recuperatorii trebuie să păstreze evidența interacțiunilor cu consumatorul cel puțin cinci ani după finalizarea procedurii.

Calendarul indicat în material arată că noile prevederi se vor aplica contractelor semnate începând cu 20 noiembrie 2026, iar pentru contractele pe perioadă nedeterminată (linii de credit, carduri) regulile privind cesiunea se vor aplica tot de la 20 noiembrie 2026. Până atunci, rămâne de urmărit forma finală a Ordonanței de Urgență și modul în care plafonarea comisioanelor va fi reflectată în ofertele creditorilor, inclusiv în zona finanțărilor mici și a produselor „cumpără acum, plătește mai târziu”.