Știri
Știri din categoria Apărare
Xi Jinping le-a cerut comandanților chinezi să renunțe la „aerele de superioritate”, potrivit agerpres.ro, pe fondul unei perioade marcate de demiteri și anchete disciplinare în vârful conducerii militare a Chinei.
Informația este transmisă de AGERPRES pe baza unei relatări EFE, după ce Xi a făcut declarațiile la ceremonia de deschidere a unei sesiuni de instruire pentru ofițerii superiori, organizată miercuri la Universitatea Națională de Apărare din Beijing.
Xi Jinping conduce și Comisia Militară Centrală (CMC), organismul care coordonează Armata Populară de Eliberare (PLA), adică forțele armate ale Chinei, ceea ce dă greutate politică directă mesajului său către eșalonul de comandă.
Discursul, preluat de agenția chineză Xinhua, a pus accent pe disciplină politică și conduită personală, inclusiv pe participarea la activitățile interne ale Partidului Comunist Chinez (PCC) și pe raportarea fără cosmetizări a problemelor.
„A fi membru al PCC și al armatei înseamnă a avea o credință fermă în marxism și loialitate față de Partid”, a spus Xi, cerând liderilor militari să „conducă prin exemplu, să participe cu seriozitate la activitățile politice interne ale Partidului și să spună adevărul”.
În același registru, Xi a criticat comportamentele motivate de interese personale și corupție, pe care le-a descris drept incompatibile cu „natura și scopul” PCC, insistând că „toți trebuie să fie egali” în fața legii, fără „cazuri speciale” sau excepții în aplicarea ei.
Contextul invocat de AGERPRES include „câteva luni” de demiteri și anchete disciplinare care au vizat oficiali militari de rang înalt, între care foștii miniștri ai apărării Li Shangfu și Wei Fenghe, doi foști vicepreședinți ai CMC, Zhang Youxia și He Weidong, precum și responsabili din Forța de Rachete a PLA și din Statul Major Interarme.
Mesajul vine și după anunțul din martie privind o creștere de 7% a bugetului de apărare al Chinei pentru 2026, sub ritmul de 7,2% consemnat în fiecare dintre cei trei ani anteriori, un detaliu care indică o atenție sporită la control intern și la eficiența cheltuielilor într-un moment de reașezare la vârf.
Recomandate
Un studiu chinez descrie un scenariu de atac la 3.000 km care ar putea forța SUA să-și regândească apărarea antirachetă și logistica navală , potrivit Știrile Pro TV , care citează South China Morning Post . Miza, dincolo de retorică, este una operațională: dacă astfel de tactici devin credibile, costurile și modul de desfășurare a grupurilor de portavioane ar putea crește semnificativ. Analiza pornește de la un articol publicat deschis într-o revistă științifică de apărare din China, care propune un „ghid pas cu pas” pentru lovirea unui grup de portavioane american de la 3.000 km (distanță comparată în material cu ruta Shanghai–Guam). Lucrarea aparține unei echipe de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing și a fost publicată pe 25 mai în „Tactical Missile Technology”, fiind coordonată de profesorul asociat Gao Tianyun. De ce contează: răspuns la „dispersarea” flotei americane Textul descrie cum Pentagonul a adoptat conceptul de Operațiuni Maritime Distribuite (DMO), care presupune împrăștierea navelor pe sute de kilometri și împingerea portavioanelor mai în spate, în timp ce nave mai mici sunt trimise în față ca „scuturi” și platforme de senzori. Lucrarea chineză argumentează că această dispersie face țintele mai greu de găsit și lovit simultan, dar propune o metodă de „decojire” a apărării pe straturi. În scenariul descris, stratul exterior ar include distrugătoare Aegis poziționate la 600–800 km în fața portavionului, înarmate cu interceptoare SM‑3, iar mai aproape ar opera inclusiv nave de suprafață fără pilot cu rachete SM‑6 și ESSM, pentru a adăuga un „burete” suplimentar de interceptare. Cum ar arăta atacul, în scenariul descris Planul începe neobișnuit: nu cu un val masiv de pe uscat sau din aer, ci cu folosirea unui submarin pentru a lansa rachete hipersonice antinavă asupra distrugătoarelor Aegis din față, pentru a „sparge” primul strat al apărării. Apoi ar urma un „pachet de foc” care combină mai multe tipuri de muniții, cu scopul de a satura senzorii și de a consuma interceptoarele: drone-momeală ieftine și rachete de croazieră cu cost redus, pentru a „inunda” sistemele de detecție și a epuiza muniția de apărare; rachete de croazieră subsonice cu caracteristici de reducere a detectabilității, care zboară jos, „peste valuri”, pentru a exploata golurile radarului; rachete hipersonice suplimentare, direcționate către țintele rămase de mare valoare. Materialul susține că această combinație ar pune apărarea într-o dilemă: dacă prioritizează amenințările hipersonice, pot trece rachetele care zboară jos; dacă trage în momeli și muniții ieftine, consumă rapid stocurile limitate. „Roiul” fără comandă centrală și ipoteza unei apărări americane „ideale” Un element distinct este tactica „lider‑secundă”: într-un roi, o rachetă urcă și acționează ca cercetaș, transmite date de țintire către rachetele care zboară jos, iar dacă este doborâtă, alta îi preia rolul. În această logică, roiul ar putea continua atacul și sub bruiaj electronic, adaptându-se și redistribuind ținte „din mers”. În același timp, scenariul presupune că marina americană ar avea inclusiv arme care „încă nu există”, precum un interceptor pentru faza de planare a rachetelor hipersonice și SM‑6 IB pentru apărarea terminală. Autorii numesc această abordare „liao di cong kuan”, explicată în material ca ideea de a presupune un adversar puternic și bine echipat. Context industrial: producție și capacitate de susținere Lucrarea leagă conceptul DMO de „dezindustrializarea” SUA și de o capacitate mai mică de a controla baze îndepărtate, argumentând că lipsa șantierelor navale, a pieselor de schimb și a aliaților dispuși să găzduiască baze mari ar limita opțiunile americane. În contrapondere, autorii susțin că China, cu o capacitate de construcții navale superioară și linii de producție de rachete capabile de ritm ridicat, ar putea face fezabile tacticile cu „roiuri” masive. Știrile Pro TV notează că este rar ca Armata Populară de Eliberare să permită publicarea unui plan atât de detaliat într-o revistă accesibilă publicului și că autorii nu au putut fi contactați pentru comentarii. În final, materialul amintește o declarație atribuită secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, potrivit căreia China ar putea distruge toate portavioanele americane „în 20 de minute” — afirmație prezentată ca atare, fără elemente de verificare în text. [...]
Germania își accelerează reînarmarea, iar diferența de spațiu bugetar riscă să mute greutatea de putere în Europa , pe fondul îngrijorărilor de la Paris privind deficitele și datoria publică, potrivit Focus . Franța ar putea ajunge sub presiune din cauza ritmului rapid de înarmare al Germaniei, avertizează publicația franceză Les Échos , citată de Focus. În timp ce Berlinul intenționează să aloce sume mult mai mari pentru Bundeswehr , Parisul are o marjă de manevră mai redusă din cauza nivelului ridicat al datoriei și a problemelor bugetare acumulate. Diferența de buget, miza: influența politică și industrială Germania vrea să crească semnificativ investițiile în apărare în anii următori și ar putea ajunge până în 2039 la peste 150 de miliarde de euro pe an (aprox. 750 de miliarde de lei). În analiza citată, Franța este descrisă ca având dificultăți să țină pasul cu acest ritm din cauza situației fiscale, în condițiile în care ar fi înregistrat deficite repetate de circa 50 de ani. Pe această bază, în dezbaterea de la Paris apare riscul unui dezechilibru: Germania ar avea mai mult spațiu pentru achiziții de armament, modernizare tehnologică și extinderea industriei de apărare, ceea ce ar putea afecta poziția relativă a Franței în trei planuri: forță militară ; capacitate industrială ; influență politică în Europa. Industria de apărare și proiectele comune, un punct sensibil Un alt element invocat este intenția Germaniei de a-și consolida țintit industria de apărare, inclusiv prin tehnologii noi precum inteligența artificială , robotica și sisteme interconectate . În Franța, subiectul este cu atât mai delicat cu cât mai multe proiecte comune de înzestrare ar fi avansat lent în ultima perioadă, potrivit aceleiași surse. De ce accelerează Berlinul: Ucraina și reorientarea SUA Schimbarea de direcție a Germaniei este pusă în legătură cu războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. În noua strategie militară, Rusia este descrisă drept „cea mai mare amenințare imediată” pentru Germania, Europa și alianța transatlantică. În paralel, Les Échos notează că Statele Unite își concentrează tot mai mult atenția de politică externă și securitate pe Indo-Pacific, în jurul tensiunilor dintre China și Taiwan. Într-un astfel de context, concluzia din perspectiva germană ar fi că statele europene trebuie să preia mai multă responsabilitate în cadrul NATO , ceea ce alimentează și mai mult presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare. [...]
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
Un fost comandant NATO acuză că blocajele administrative din Brașov au împins aliații să-și plătească singuri logistica , în loc ca România să livreze la timp infrastructura necesară mobilității militare în zona poligonului Cincu, potrivit news.ro . Generalul în rezervă Dorin Toma îl indică pe premierul desemnat Adrian Veștea drept responsabil pentru întârzieri, atât ca ministru al Dezvoltării, cât și ca președinte al Consiliului Județean Brașov. Într-o postare pe Facebook, Toma spune că, în perioada în care a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est (2022–2025), eforturile de a asigura accesul și mobilitatea militară către Cincu s-au lovit de „dezinteres” și „management defectuos” la nivelul CJ Brașov și al Ministerului Dezvoltării, instituții conduse, în intervalul menționat, de Veștea. Costuri operaționale și rute ocolitoare pentru convoaiele militare Un exemplu invocat este proiectul de demolare și construire a unui nou pod peste Olt, în zona localității Voila, aflat în responsabilitatea Consiliului Județean și finanțat prin PNDL, care „a trenat mai bine de patru ani”, pe fondul „blocajelor birocratice”. În acest timp, convoaiele militare ar fi fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce, susține fostul comandant, a generat „costuri logistice și financiare uriașe” pentru partenerii NATO. Toma afirmă că transporturile grele au fost împinse pe trasee secundare prin județul Sibiu sau prin Țara Făgărașului, cu „zeci de kilometri” în plus și „ore bune” de întârziere la fiecare transport. Totodată, tranzitul blindatelor pe drumuri județene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, ar fi deteriorat infrastructura locală și ar fi crescut riscul de incidente tehnice. Infrastructură „improvizată” și limitări pentru echipamente grele Fostul comandant mai descrie utilizarea, ani la rând, a unui traseu „improvizat”: un drum comunal parțial asfaltat care traversa Oltul pe barajul hidrocentralei, sub restricții severe de tonaj. În aceste condiții, echipamente grele ale NATO – Toma dă ca exemplu tancurile Leclerc ale armatei franceze – nu ar fi putut trece pe acolo, fiind forțate să ocolească „zeci sau chiar sute de kilometri” prin alte județe. El mai spune că locuitorii au protestat în această perioadă și s-au simțit abandonați, pe fondul unui tranzit militar masiv pe care infrastructura locală nu îl putea susține, amintind inclusiv un pod de pe drumul comunal care ar fi fost blocat, la un moment dat, de localnici. Blocaje la avizare și intervenții diplomatice Toma susține că DJ 104 ar fi trebuit consolidat și modernizat pentru tranzitul convoaielor grele, însă „nu s-a concretizat nimic”, fiind făcute doar planuri și documentații tehnice. El afirmă și că autostrada Sibiu–Făgăraș nu ar avea prevăzut un nod de legătură în zonă care să permită „afluirea și defluirea rapidă” a trupelor NATO. În contextul pregătirii exercițiilor „ DACIAN SPRING 25 ” și „DACIAN FALL 25”, generalul spune că MApN a trimis, timp de zece luni, scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru urgentarea procedurilor, dar proiectele ar fi rămas blocate în faza de avizare. Potrivit lui Toma, situația a devenit atât de critică încât ambasadorii Franței, Belgiei și Luxemburgului ar fi intervenit oficial pe lângă Guvernul României pentru repararea de urgență a infrastructurii „de importanță tactică”. În același context, el afirmă că un proiect de apă și canalizare din zonă, finanțat din fonduri naționale și relevant și pentru conectarea bazei militare, ar fi rămas blocat în proceduri birocratice, inclusiv după demersurile făcute. Ce spune fostul comandant despre efectul asupra angajamentelor României Toma afirmă că, din cauza ritmului lent al investițiilor asumate de partea română, Grupul de Luptă NATO ar fi fost nevoit să recurgă la soluții logistice proprii și la bugete aliate pentru a asigura o operabilitate minimă în interiorul poligonului. „Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână și autoritatea, și fondurile necesare, autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO și a celor naționale”, afirmă generalul în rezervă. Articolul nu include un punct de vedere al lui Adrian Veștea sau al instituțiilor vizate de acuzații. [...]
Flota americană de avioane-cisternă pentru realimentare în aer rămâne sub standardele de pregătire ale Forțelor Aeriene , ceea ce poate limita capacitatea SUA de a susține operațiuni pe termen lung la distanțe mari, inclusiv în Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Interesting Engineering , care citează un raport al Government Accountability Office (GAO). Problema nu este una de „capabilitate” în sensul clasic (platforme sau armament), ci de logistică: în scenariul unui conflict prelungit cu China, SUA ar putea întâmpina dificultăți în realimentarea și reaprovizionarea forțelor, în special a flotei de aeronave, arată GAO. Raportul indică faptul că procentul de avioane-cisternă disponibile și apte de misiune a rămas „în mod persistent” sub standardele stabilite de Forțele Aeriene pentru această flotă. De ce contează: distanțele din Pacific fac realimentarea un „gât de sticlă” GAO pornește de la realitatea operațională a Indo-Pacificului: misiunile aeriene la mii de kilometri de bazele de origine depind de realimentări repetate în aer. În exemplul folosit în material, un F-35 cu o rază de luptă de circa 700 mile (aprox. 1.127 km) nu ar putea acoperi un traseu de ordinul a 5.000 mile fără mai multe realimentări intermediare, ceea ce face disponibilitatea avioanelor-cisternă critică pentru „masa” de forțe care poate fi proiectată într-o zonă de conflict. O alternativă ar fi apropierea grupărilor de portavioane de Taiwan, dar aceasta le-ar expune unor riscuri mai mari, inclusiv atacuri cu rachete cu rază lungă, submarine sau aviație, notează articolul. Cauzele invocate: avioane îmbătrânite și piese greu de găsit Punctul vulnerabil central este dependența de aeronave vechi, precum Boeing KC-135 Stratotanker , cu celule intrate în serviciu în anii 1950–1960. Deși au fost modernizate, aeronavele vechi cer mai multă mentenanță și sunt mai predispuse la defecțiuni, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă. A doua problemă majoră este lanțul de aprovizionare cu piese de schimb pentru sisteme vechi: unii furnizori nu mai există, iar anumite componente trebuie fabricate special. Întreruperile de aprovizionare pot ține aeronave la sol, în așteptarea pieselor. Materialul mai menționează și alți factori care apasă pe disponibilitate: deficit de personal calificat și întârzieri în introducerea echipamentelor de înlocuire, inclusiv a programului Boeing KC-46 Pegasus , care ar fi trebuit să reducă presiunea pe flota veche, dar a avut ani de probleme tehnice și întârzieri. Implicație operațională: ținte „valoroase” într-un conflict cu China În evaluarea prezentată, vulnerabilitatea logistică este amplificată de faptul că China ar avea rachete cu rază lungă concepute pentru a lovi baze și aeronave de sprijin. În acest context, publicația notează că, potrivit South China Morning Post (SCMP), planificatorii militari chinezi ar considera distrugerea avioanelor-cisternă o metodă mai eficientă decât încercarea de a doborî avioane de luptă invizibile radar. Concluzia nu este că un astfel de scenariu ar garanta un avantaj decisiv pentru China — sunt menționate și limitări de partea chineză, precum lipsa experienței de luptă —, dar raportul GAO, așa cum este redat, sugerează că „avantajul de acasă” ar putea cântări mai mult dacă SUA nu își reduc blocajele logistice legate de realimentare și mentenanță. [...]
Războiul informațional al Rusiei vizează erodarea încrederii în democrații , iar sabotajele și asasinatele sunt, în acest tablou, mai degrabă instrumente de presiune decât miza principală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care îl citează pe Sean Wisswesser , fost ofițer de rang înalt al CIA. În lectura lui Wisswesser, invazia Ucrainei a fost un „punct de cotitură” care a împins serviciile ruse spre acțiuni mai agresive și mai riscante, cu scopul de a destabiliza Occidentul. Fostul ofițer descrie un amestec de metode clasice și operațiuni „low-cost” (cu cost redus), adaptate după expulzarea masivă a diplomaților și spionilor ruși din capitale europene. De la „capcane” la eliminări: instrumente vechi, efecte noi Una dintre tacticile recurente rămâne compromiterea țintelor prin exploatarea vulnerabilităților personale, inclusiv prin așa-numitele „capcane sexuale” („honeytrap”). Wisswesser spune că astfel de operațiuni urmăresc să creeze pârghii de șantaj, indiferent de profilul victimei, și amintește cazul lui Clayton Lonetree, pușcaș marin american de la Ambasada SUA din Moscova, sedus în anii 1980 și ajuns să furnizeze documente secrete Uniunii Sovietice. Pe lângă compromitere, analiza indică folosirea asasinatelor ca metodă de descurajare, cu exemple precum otrăvirea cu poloniu (Aleksander Litvinenko) sau cu noviciok (Serghei Skripal) în Marea Britanie, dar și o serie de „accidente” invocate în spațiul public, inclusiv prăbușiri de avioane – cazul în care a murit Evgheni Prigojin fiind menționat ca reper. Sabotaj „hibrid” după expulzările din Europa După reducerea rețelelor operative din ambasade, Moscova ar fi compensat prin operațiuni mai improvizate, care evită pragul unui conflict direct cu NATO, dar întrețin o stare de insecuritate. În acest tipar intră vandalismul și atacurile asupra infrastructurii, inclusiv secționarea cablurilor submarine – exemplul menționat fiind conductele dintre Finlanda și Estonia. Pentru astfel de acțiuni, Rusia ar apela, potrivit fostului ofițer CIA, la intermediari „consumabili”: infractori de drept comun sau tineri recrutați prin aplicații de mesagerie criptată și plătiți în criptomonede. Logica ar fi obținerea unor „victorii” ieftine, cu negare plauzibilă și cost politic redus. Miza principală: încrederea publică în instituții Deși descrie un arsenal larg, Wisswesser indică drept risc major războiul informațional, pe care îl consideră mai periculos decât sabotajul sau asasinatul, tocmai prin efectul sistemic asupra societăților democratice. El plasează „semnalele” cele mai vizibile în jurul alegerilor prezidențiale americane din 2016 și susține că o strategie similară ar fi fost folosită și în perioada referendumului pentru Brexit . „Adevărata țintă nu este un politician sau un partid. Miza este însăși democrația.” În această cheie, impactul nu se măsoară doar în incidente punctuale, ci în degradarea treptată a încrederii în instituții, proces care poate afecta decizia publică și stabilitatea politică pe termen lung, fără a necesita o confruntare militară directă. [...]
