Știri
Știri din categoria Apărare
Portavionul USS „Abraham Lincoln” a ajuns la 210 zile consecutive pe mare, un ritm operațional care sugerează presiune ridicată asupra disponibilității flotei americane în Orientul Mijlociu, în condițiile în care rotația forțelor depinde de evoluția negocierilor SUA–Iran, potrivit The War Zone.
Nava, portavion din clasa Nimitz și navă-amiral a Carrier Strike Group 3 (CSG-3), operează în prezent în apele Orientului Mijlociu, în sprijinul Operation Epic Fury și al blocadei navale ulterioare impuse Iranului. Publicația notează că pragul depășit ar putea fi unul „de record” pentru un portavion modern, însă precizează că a cerut confirmare oficială de la U.S. Navy și nu primise răspuns la momentul publicării.
CSG-3 este desfășurat de peste șapte luni și, potrivit analizei, ar fi „printre primele” active navale care ar urma să fie rotite în afara teatrului dacă se ajunge la un acord între SUA și Iran. În același timp, există incertitudine legată de discuțiile viitoare, după o nouă serie de lovituri „ochi pentru ochi” din această săptămână.
În paralel, în regiune operează în continuare „peste 20” de nave de suprafață ale U.S. Navy, conform aceleiași surse.
Potrivit articolului, USS „Abraham Lincoln” a părăsit discret baza Naval Base San Diego pe 21 noiembrie 2025, iar pe 12 decembrie 2025 a făcut o escală de o singură zi în Guam. După plecarea din Guam, a operat în Marea Chinei de Sud, apoi a intrat în Oceanul Indian și a ajuns în nordul Mării Arabiei la final de ianuarie.
De acolo, avioanele din Carrier Air Wing 9 au executat misiuni în debutul Operation Epic Fury, iar gruparea a avut un rol important în aplicarea blocadei navale. După semnarea unui Memorandum of Understanding (MOU) la 17 iunie, portavionul a rămas în nordul Mării Arabiei și a lansat lovituri de ripostă în confruntările recente, mai arată sursa.
Un ofițer aflat la bord, Lt. Commander Alexis Travis, a susținut într-o postare pe Instagram, la 16 iunie, că echipajul ar fi stabilit recordul pentru „cele mai multe zile consecutive pe mare” pentru orice portavion modern.
Publicația pune această afirmație în contextul precedentelor cunoscute:
Separat, articolul menționează că USS „Gerald R. Ford” a înregistrat în aprilie cea mai lungă desfășurare totală „pe record”, de 326 de zile, însă cu cel puțin nouă escale în porturi, ceea ce o diferențiază de situația „Abraham Lincoln”, unde accentul este pe continuitatea zilelor fără întrerupere.
Momentul în care echipajul va ajunge din nou la țărm rămâne neclar, iar durata desfășurării este legată de evoluția MOU SUA–Iran și de posibilitatea unui acord final înainte de termenul-limită menționat în analiză, la mijlocul lunii august. În lipsa unei clarificări oficiale privind „recordul” invocat, rămâne deschisă și confirmarea formală a pragului istoric revendicat de echipaj.
Recomandate
Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , confirmă încă cinci incidente cu resturi de drone în Marea Neagră, unele cu explozibil, ceea ce ridică o problemă operațională și de responsabilitate instituțională pentru securitatea Portului Constanța în timp de pace , potrivit HotNews . Miruță a spus, la Constanța, că în aceste cinci cazuri „resturi de dronă” au fost observate pe mare și distruse, iar unele aveau încărcătură explozivă. Conform relatării News.ro, patru incidente ar fi avut loc înainte de explozia dronei ucrainene din Portul Constanța (5 iunie 2026), iar unul după. Cine răspunde de securitatea portului în timp de pace Întrebat de ce Armata Română nu poate prezenta public un raport despre explozia din Portul Constanța, „independent de ceea ce susține partea ucraineană”, ministrul a indicat o limitare de mandat în timp de pace: Armata nu are atribuția de „pază” a portului, ci intervine când i se cere sprijinul, responsabilitatea revenind altor entități ale statului, „conform legii”. „Armata Română nu face paza Portului Constanţa pe timp de pace. Armata Română este una dintre entităţile statului român care pe timp de pace, în astfel de situaţii, când i se solicită sprijinul, intervine.” Miruță a adăugat că le-a cerut colegilor din Forțele Navale și Forțele Terestre să ia „toate măsurile” pe care le consideră posibile pentru Portul Constanța, chiar dacă responsabilitatea nu este „țintită” asupra lor. De ce nu au intervenit navele militare din portul militar Ministrul a fost întrebat și de ce navele aflate în portul militar Constanța nu au intervenit dacă au observat o dronă trecând pe lângă ele. Răspunsul a fost că nu erau „în misiune”, folosind o comparație cu autospecialele de pompieri care nu acționează în afara unei misiuni. „Pentru că nu sunt în misiune. O maşină de pompieri în garaj nu stinge focul la kilometri distanţă dacă nu este în misiune de a face asta.” El a mai afirmat că militarii vor interveni „ori de câte ori sunt solicitați”, dar a reiterat că, „din punct de vedere al protejării zonei de coastă”, Armata Română nu are responsabilitatea în timp de pace. Contextul incidentelor cu drone Declarațiile vin după explozia unei drone în Portul Constanța, incident despre care HotNews a relatat anterior, inclusiv în materialul despre explozia dronei ucrainene din Portul Constanța și în articolul privind explicațiile părții ucrainene . Din informațiile prezentate acum, rezultă că episoadele cu resturi de drone pe mare nu au fost izolate, iar discuția se mută pe modul în care sunt împărțite atribuțiile și cum se activează intervenția în proximitatea unei infrastructuri critice precum Portul Constanța. [...]
Încă cinci drone marine au fost distruse după incidentul din Portul Constanța , iar autoritățile spun că unele dintre resturile identificate pe mare conțineau explozibil, potrivit Antena 3 . Informația ridică miza operațională pentru securitatea portuară și pentru capacitatea de detectare și intervenție la Marea Neagră, într-un context în care astfel de incidente pot afecta direct fluxurile logistice și activitatea comercială din zonă. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a declarat că au fost observate pe mare „resturi de dronă” care au fost distruse și că „unele dintre ele au avut explozibil, unele nu”. El a adăugat că „s-ar putea ca una să fi fost după incident”. Ce spune Președinția despre răspunsul instituțional Președintele României, Nicușor Dan, a afirmat că îmbunătățirea sistemelor naționale de apărare și de detectare timpurie a dronelor aeriene sau navale face parte dintr-un proces de consolidare, menționând că există un „raport preliminar” privind incidentul petrecut în urmă cu o lună. Tot el a indicat că raportul complet urmează să fie finalizat după primirea răspunsurilor la întrebările transmise părții ucrainene, în cadrul unui dialog început pe acest subiect. Contextul incidentului și răspunsul Ucrainei, potrivit MApN În cazul dronei ucrainene care a explodat luna trecută în Portul Constanța, materialul citează o informare a Ministerului Apărării Naționale (MApN) potrivit căreia Ministerul Apărării din Ucraina a răspuns la 14 întrebări adresate de ministrul Radu Miruță. Conform MApN, partea ucraineană a confirmat că a pierdut controlul asupra a patru drone navale la 4 iunie 2026, cel mai probabil din cauza războiului electronic al Rusiei, și că nu a fost posibilă anularea comenzilor de autodetonare. Dronele ar fi avut ca direcție zona de est a Mării Negre, iar Ucraina ar fi informat România despre pericol la ora 9.54, cu aproximativ 35 de minute înainte de explozie. [...]
NATO își recalibrează apărarea convențională pe baza lecțiilor din Ucraina , iar noua direcție vine la pachet cu un angajament financiar major pentru sprijinul militar acordat Kievului, potrivit Mediafax . Declarația adoptată la summitul NATO de la Ankara prevede alocarea a 70 de miliarde de euro pentru echipamente, instruire și asistență destinată Ucrainei în 2026, cu angajamentul de a menține cel puțin același nivel și în 2027. Documentul citat indică și o schimbare de greutate în interiorul Alianței: aliații europeni și Canada asigură în prezent cea mai mare parte a ajutorului militar pentru Ucraina, în timp ce Statele Unite își păstrează rolul-cheie în descurajarea nucleară, informații și capabilități militare avansate. Analiza îl citează pe Matthew Day, analist specializat în Europa Centrală și de Est, iar informația este atribuită TVPWorld. De ce contează: un model de achiziții și dezvoltare mai rapid Miza nu este doar nivelul finanțării, ci și modul în care experiența de pe front influențează planificarea militară a NATO. Ucraina este descrisă ca un „laborator” pentru tehnologii militare moderne, unde dronele, rachetele și alte sisteme sunt proiectate, testate în condiții reale și îmbunătățite într-un ritm mai rapid decât în programele tradiționale de achiziții din statele occidentale. Potrivit analistului citat, acest model reduce semnificativ timpul dintre dezvoltarea unui echipament și utilizarea sa efectivă pe câmpul de luptă, iar experiența acumulată este integrată în proiecte comune cu Alianța. Cooperare extinsă fără aderare, pe bază de proiecte și contracte Deși aderarea Ucrainei la NATO rămâne dificilă politic, cooperarea continuă să se adâncească. Intrarea în Alianță necesită acordul unanim al statelor membre, condiție care, potrivit materialului, nu este îndeplinită în prezent. În schimb, parteneriatul avansează prin: contracte de apărare; producție comună de echipamente; schimb de tehnologie; inițiative precum programul UNITE–Brave NATO și Centrul Comun NATO pentru Analiză, Instruire și Educație, menite să integreze experiența ucraineană în planificarea militară. „ NATO 3.0 ”: Europa și Canada, rol mai mare în capacitățile convenționale Noua orientare strategică este descrisă de unii oficiali ca începutul unei etape denumite neoficial „NATO 3.0”, care presupune o implicare mai mare a statelor europene și a Canadei în finanțarea și dezvoltarea capacităților convenționale de apărare, în paralel cu menținerea rolului SUA în zona strategică. În această logică, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor militare în Ucraina și integrarea lor în proiecte comune ar putea consolida statutul Kievului ca partener strategic pentru securitatea europeană, chiar înaintea unei eventuale aderări formale. [...]
Extinderea rețelei NATO de conducte de combustibil, estimată la circa 30 de miliarde de dolari (aprox. 135 miliarde lei), riscă să fie un „câștig” mai degrabă de imagine pentru România decât unul de influență în negocieri , potrivit unei analize publicate de Adevărul , care citează poziția generalului (r) Dorin Toma după summitul de la Ankara . Generalul, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, spune că reuniunea a fost prezentată de autoritățile române drept „istorică”, însă recomandă o evaluare „obiectivă”: există elemente pozitive, dar România ar fi contat „spre deloc” în negocierile privind proiectul conductelor strategice, unde rolul principal l-ar fi avut Polonia și Grecia, iar deblocarea ar fi depins de acceptul Turciei. Miza economică: infrastructură „cu dublă utilizare”, finanțată din bugete comune și naționale În interviu, Dorin Toma explică faptul că rețeaua de conducte vizată este o infrastructură „cu dublă utilizare” – adică poate servi atât scopuri militare, cât și civile. În termeni practici, conectează baze militare cu rafinării și depozite și reduce dependența de transportul de combustibil pe cale ferată sau rutieră, esențial în logistică alături de muniție. În privința finanțării, generalul indică drept sursă probabilă fondul comun al NATO (bugetul comun), completat de contribuții din bugetele naționale, în linie cu angajamentele statelor aliate de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare, inclusiv pentru mobilitate militară, infrastructură de sprijin și apărare cibernetică. În această logică, investiția nu ar fi „doar pentru armată”, ci ar urma să susțină și activitatea economică. Unde a fost România relevantă: Marea Neagră și protecția infrastructurii critice Pe lista aspectelor pozitive, Dorin Toma menționează două puncte: menținerea prezenței americane „atât cât mai este ea” în Europa și România, pe care o leagă de sprijinul logistic acordat de România operației militare americane împotriva Iranului; acordul dintre România, Bulgaria și Turcia pentru extinderea misiunii Grupării comune navale din Marea Neagră. Dacă va fi implementat, acest format naval ar urma să depășească strict deminarea și să includă libertatea de navigație și protecția infrastructurii subacvatice critice (cabluri și conducte submarine). Generalul adaugă că ar fi de așteptat să contribuie și la securitatea infrastructurii economice, în special a platformelor de extracție a gazelor naturale. Capacitatea de implementare: România are nave de deminare, dar „pe hârtie” nu e suficient Întrebat cât de pregătită este România să pună în practică angajamentele, Dorin Toma arată că Forțele Navale Române au cumpărat în ultimii ani două nave de deminare din Marea Britanie, nave mai vechi, aflate într-un proces de revitalizare și modernizare. Argumentul său este că astfel de misiuni cer sisteme specializate pentru cercetare, detectare și intervenție, iar flota anterioară era depășită tehnologic. Influență redusă în negocieri: „România a contat prea puțin” Pe proiectul conductelor, generalul susține că extinderea spre est este o consecință firească a extinderii NATO, însă dinamica politică a fost dominată de alți actori. În evaluarea lui, Polonia și Grecia au împins inițiativa, iar Turcia – inițial reticentă, pe fondul neîncrederii față de Grecia – ar fi fost cea care „bloca de fapt totul” până la un acord. „România a contat prea puțin aici, spre deloc.” În această cheie, mesajul central este că România poate beneficia de pe urma investiției ca stat de pe flancul estic, dar nu ar trebui să confunde beneficiul potențial cu un rol determinant în decizia politică și negocierea proiectului. [...]
Sosirea corvetei „Contraamiral August Roman” la Constanța marchează intrarea ei în dispozitivul operațional al Marinei , un pas concret în modernizarea flotei, potrivit Euronews . Ministerul Apărării anunță că nava va ajunge vineri în portul militar Constanța, după perioada de instruire desfășurată în Turcia și marșul către țară. În Marea Neagră, corveta „Contraamiral August Roman ” – 261, aflată în deplasarea spre Constanța, s-a întâlnit pentru prima dată cu Fregata „Regele Ferdinand” – 221, cele două nave acordându-și „tradiționalul salut marinăresc”. MApN descrie momentul drept unul cu „puternică încărcătură simbolică”, care ar semnala integrarea noii corvete în structurile operaționale ale Forțelor Navale Române. „În tradiţia marinărească, salutul dintre două nave militare nu este doar un gest de curtoazie, ci unul de respect şi recunoaştere între echipaje.” Ce înseamnă operațional, dincolo de simbol Potrivit MApN, interacțiunea dintre fregata „Regele Ferdinand” și noua corvetă a fost și „prima secvență de instruire” a corvetei „Contraamiral August Roman” în comun cu o navă a Forțelor Navale Române. În același timp, fregata „Regele Ferdinand” participă în această perioadă la exercițiul multinațional BREEZE 2026 , organizat de Forțele Navale ale Bulgariei, conform Agerpres. Rolul navei și calendarul intrării în serviciu Corveta este construită în Turcia și a intrat oficial în serviciul Forțelor Navale Române la 20 iunie, fiind prezentată de MApN drept „cea mai nouă și cea mai modernă platformă navală” din dotare. Conform instituției, nava este destinată misiunilor de: supraveghere și patrulare; luptă la suprafață; apărare antiaeriană; luptă antisubmarin. Sosirea de vineri în portul militar Constanța este următorul pas după instruirea din Turcia și deplasarea către România, în contextul în care MApN leagă explicit acest moment de procesul mai amplu de modernizare a flotei. [...]
O imagine sugerează că portavionul „Fujian ” începe să elimine o limitare operațională majoră a aviației navale chineze , după ce un J-15T a fost surprins lansând de la bord cu patru rachete antinavă – o încărcătură care, până acum, nu fusese văzută pe acest tip de avion în astfel de condiții, potrivit TWZ . Fotografia arată un J-15T în postcombustie, chiar înainte de a părăsi puntea portavionului „Fujian”, primul portavion al Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN) echipat cu catapulte. Avionul ar fi înarmat cu patru rachete antinavă YJ-83K, adică dublul numărului observat anterior pe un J-15, ceea ce ar însemna o încărcătură de armament de circa 6.400 de livre (aprox. 2.900 kg), fără a include eventuale alte echipamente care nu sunt vizibile. De ce contează: catapultele pot schimba „greutatea la decolare” și raza de acțiune Miza operațională este că lansarea cu o încărcătură mare de armament și/sau combustibil a fost o constrângere pentru portavioanele chineze anterioare, care folosesc rampă de tip „ski-jump” (configurație STOBAR – decolare scurtă, recuperare cu cabluri). În această configurație, avioanele pot fi limitate la decolări cu sarcini mai mici. J-15T a fost dezvoltat tocmai pentru a valorifica portavionul „Fujian”, care folosește un sistem electromagnetic de lansare a aeronavelor (EMALS) , permițând operațiuni de tip CATOBAR (decolare cu catapultă, recuperare cu cabluri). În termeni practici, asta înseamnă potențial pentru: mai mult armament la decolare (lovituri antinavă mai „grele”); mai mult combustibil (raza de acțiune și timpul în aer pot crește); flexibilitate mai mare în configurarea încărcăturii pentru misiuni diferite. Ce știm despre armamentul din imagine TWZ notează că YJ-83K este o rachetă antinavă subsonică, comparată ca rol cu AGM-84 Harpoon din SUA. Publicația indică o rază raportată de aproximativ 112 mile (aprox. 180 km) și un focos de 360 de livre (aprox. 163 kg). Fiecare rachetă ar cântări în jur de 1.600 de livre (aprox. 725 kg), ceea ce explică de ce o astfel de configurație este relevantă pentru discuția despre limitările de decolare de pe portavioane. Anterior, cea mai mare încărcătură observată pe J-15 în configurație STOBAR de pe „Liaoning” și „Shandong” ar fi inclus două YJ-83K și patru rachete aer-aer sau, în rol de apărare aeriană, patru PL-12 și două PL-8B, potrivit aceleiași surse. Implicații și pentru alte variante: război electronic și avioane cu două locuri Capacitatea de a lansa „greu” de pe un portavion cu catapultă nu ar influența doar J-15T. TWZ leagă această evoluție și de variantele cu două locuri, în special J-15DT, o versiune de război electronic (cu poduri externe de bruiaj) gândită pentru un rol similar cu EA-18G Growler din Marina SUA, care are nevoie de marje mai mari la greutatea de decolare și recuperare. Publicația menționează și zvonuri despre o versiune CATOBAR a J-15S (două locuri), posibil pentru instruire și/sau lovire multirol, unde avantajele EMALS ar fi, din nou, relevante. Context tehnic: motoare chinezești în locul celor rusești Un alt element notat este că J-15T începe să introducă motoare WS-10H produse în China, în locul motoarelor rusești AL-31F folosite anterior pe J-15 de serie – un detaliu cu impact asupra autonomiei industriale și mentenanței flotei, deși articolul nu oferă date despre ritmul înlocuirii sau despre performanțe comparative. În ansamblu, noua imagine este prezentată ca un indiciu că „Fujian” și J-15T încep să livreze performanța de lansare cu armament complet pe care portavioanele chineze cu rampă au avut dificultăți să o atingă în mod constant. Limitarea principală rămâne că informația se bazează pe o singură fotografie apărută în mediul online chinez, fără confirmare oficială publică în materialul citat. [...]
