Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina își schimbă rapid apărarea aeriană pentru a opri dronele rusești cu reacție, care zboară mai repede și reduc fereastra de reacție a apărătorilor, potrivit Kyiv Post. Ministerul ucrainean al Apărării spune că Rusia trimite „grupuri mici” de astfel de drone în regiuni diferite, iar Kievul caută soluții de interceptare mai ieftine și mai ușor de extins, însă producția și instruirea rămân blocaje.
Noile drone rusești au început deja să producă efecte operaționale. Pe 10 octombrie, muniții rătăcitoare cu turboreactor au avariat facilități de distribuție a energiei în regiunea Kiev, rănind patru persoane și provocând căderi de tensiune care au oprit toate cele trei linii de metrou și au scos din funcțiune stații municipale de pompare a apei.
Ministerul Apărării indică faptul că dronele cu reacție zboară cu aproximativ 400 km/h, ceea ce scurtează timpul disponibil pentru detectare și angajare. În paralel, rachetele balistice rămân o problemă separată, dar accentul imediat se mută pe această categorie de drone, mai greu de contracarat cu mijloacele folosite împotriva dronelor cu elice.
Ministrul Apărării, Ievhen Hmara, descrie schimbarea ca pe o transformare a amenințării, pe fondul unei eficiențe ridicate împotriva dronelor „Shahed” standard:
„Eficiența contracarării dronelor standard «Shahed» depășește deja 90%. Principala provocare acum sunt dronele cu reacție, care necesită viteze de interceptare diferite.”
Deși ministerul spune că nu oferă detalii despre „inovațiile” folosite (menționând RBC-Ukraine ca sursă pentru formularea privind „interceptarea inovatoare”), materialul indică mai multe direcții de lucru:
Problema majoră rămâne extinderea rapidă a acestor soluții. Associated Press este citată cu estimarea că accelerarea producției de interceptori și instruirea piloților ar putea dura trei până la șase luni, depășind o țintă de final de octombrie. RBC-Ukraine mai notează că complexitatea tehnică și costurile ridicate ale componentelor, în special ale motoarelor cumpărate în mare parte din străinătate, limitează ritmul de producție al interceptorilor cu reacție.
Dronele cu reacție nu sunt complet noi în conflict, însă utilizarea lor ar fi crescut puternic. Potrivit publicației de apărare Militarnyi, Rusia ar fi lansat aproximativ 1.400 de drone Geran cu reacție în primele luni din 2026, față de 180 în tot anul 2025. Totodată, Rusia ar fi început lansările Geran-4 în mai, iar Forțele Aeriene ucrainene au afirmat în august că, în unele atacuri, până la două treimi dintre drone erau cu reacție, cu circa 2.850 lansări documentate într-o singură lună și aproape 3.500 în septembrie.
Pentru Ucraina, miza imediată este să transforme rapid testele și soluțiile punctuale în capacități repetabile, cu costuri sustenabile și producție suficientă, într-un context în care viteza și altitudinea acestor drone reduc eficiența mijloacelor clasice de apărare apropiată.
Recomandate
NATO își întărește postura de descurajare pe flancul estic , pe fondul intensificării „atacurilor hibride” atribuite Rusiei și al incertitudinilor legate de viitoarea prezență militară americană în Europa, potrivit HotNews . Comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul american Alexus Grynkewich, a transmis la Varșovia că Alianța este „gata să lupte, chiar în această seară” dacă un stat membru ar fi atacat. Mesajul operațional: răspuns rapid și „ripostă masivă” În cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, Grynkewich a descris NATO drept o alianță defensivă, dar a insistat că orice atac asupra unui aliat va fi blocat, neutralizat și respins, astfel încât să devină „absolut inutil”. „Dacă cineva este suficient de nesăbuit încât să ne atace, vom riposta.” Generalul a susținut că un răspuns NATO nu s-ar limita la zona atacată, ci ar viza și infrastructura care „susține, menține și controlează” forța atacatoare. „Aceasta include nu doar forța atacatoare în sine, ci tot ceea ce susține, menține și controlează acea forță.” În același timp, el a spus că nu consideră un conflict „iminent sau inevitabil”. De ce contează: „zona gri” și presiunea asupra sprijinului pentru Ucraina Declarațiile vin într-un context de tensiuni crescânde între Europa și Rusia. Guverne europene acuză Moscova de o campanie de sabotaj, incursiuni cu drone și atacuri cibernetice, iar Rusia a avertizat luna trecută că ar folosi arme nucleare dacă NATO ar încerca să-i izoleze exclava Kaliningrad , notează articolul. Grynkewich a explicat că a ales să vorbească public despre planuri tocmai pentru a reduce neliniștea produsă de acte recente de sabotaj și incendiere și pentru a-i asigura pe „cei un miliard de cetățeni” ai Alianței că NATO „are totul sub control”. Separat, el a îndemnat statele europene să indice explicit când consideră Rusia responsabilă pentru astfel de acțiuni, argumentând că atribuirea publică ridică „costurile” pentru actorii implicați și are efect de descurajare. În viziunea sa, activitatea Rusiei în Europa urmărește să slăbească voința aliaților de a continua sprijinul pentru Kiev. Ce se schimbă pe teren: „Eastern Sentry” și efectul de descurajare Generalul a indicat că inițiative NATO precum misiunea „Eastern Sentry”, lansată pe 11 septembrie și care include resurse ale unor aliați precum Danemarca, Franța, Marea Britanie și Germania, ar fi produs deja efecte. „Rușii au fost mult mai atenți să evite trecerea frontierei cu drone în țările baltice sau în Polonia de când am implementat misiunea «Eastern Sentry».” Contextul politic: reevaluarea prezenței SUA în Europa În plan mai larg, articolul plasează aceste mesaje într-un moment de „vulnerabilitate” pentru Europa: Statele Unite reevaluează în prezent prezența militară pe continent, iar decizia ar urma să fie anunțată la sfârșitul anului și ar putea include reduceri de efective. În paralel, țările europene își accelerează consolidarea forțelor armate, pe fondul îndoielilor privind nivelul sprijinului american sub administrația președintelui Donald Trump. Grynkewich a încercat să reducă aceste îngrijorări, afirmând că Trump ar fi vorbit cu „dragoste” la summitul NATO de la Ankara din iulie. Ce urmează Pe termen scurt, miza este gestionarea incidentelor din „zona gri” — sabotaj, atacuri cibernetice, drone — care rămân sub pragul unui act de război, dar pot escalada. Pe termen mediu, atenția se mută și către decizia Washingtonului privind postura militară în Europa, care poate influența planificarea operațională și ritmul investițiilor europene în apărare. [...]
Rusia își ajustează racheta aerobalistică Kinzhal prin dezvoltarea unui nou focos exploziv-fragmentar , pe fondul unor probleme de precizie care ar fi redus comenzile interne și ar fi împins industria să redirecționeze capacități către Iskander-M, potrivit Kyiv Post , care citează evaluarea serviciului de informații militare al Ucrainei (HUR) . HUR a anunțat pe 12 octombrie că Rusia lucrează la o versiune a rachetei Kinzhal lansate din aer, echipată cu un focos exploziv-fragmentar (care produce efecte atât prin suflul exploziei, cât și prin schije). Agenția ucraineană sugerează că modificarea ar putea fi o reacție la probleme de ghidaj, întrucât precizia este critică pentru focosul penetrant folosit împotriva țintelor fortificate. Ce se schimbă la Kinzhal și de ce contează În forma actuală, Kinzhal (9-S-7760, cunoscută și ca Kh-47M2) are două configurații de focos: unul penetrant exploziv și unul nuclear, iar specificațiile publicate indică o greutate a focosului de 450 kg. Noua variantă ar adăuga o opțiune exploziv-fragmentară, ceea ce ar indica o adaptare a modului de utilizare, dacă problemele de precizie limitează eficiența loviturilor asupra țintelor „întărite”. Impact operațional: comenzi mai mici și pivot spre Iskander-M Potrivit HUR, Rusia a redus semnificativ comenzile de stat pentru rachete Kinzhal în 2026 și a redirecționat capacități de producție, componente și materii prime către racheta balistică Iskander-M (9M723), lansată de la sol. Serviciul ucrainean pune această schimbare pe seama: problemelor de precizie ale Kinzhal; limitărilor platformelor aeriene folosite la lansare. Kinzhal este transportată de interceptoare MiG-31I și MiG-31K modificate. HUR susține că aceste aeronave au o durată de viață rămasă limitată și nu mai sunt produse de industria aeronautică rusă, ceea ce ar restrânge, în timp, capacitatea de utilizare a rachetei în configurația actuală. Context tehnic: legătura strânsă cu Iskander-M HUR afirmă că aproximativ 90% dintre componentele Kinzhal sunt comune cu cele ale rachetei Iskander-M 9M723. Diferențele menționate includ o carenă de coadă care se separă după pornirea motorului, un cap radar (radar seeker) descris de Rusia ca funcțional în orice condiții meteo, precum și un sistem activ de bruiaj și echipamente pentru lansarea de ținte false (decoy-uri). HUR a publicat evaluarea împreună cu un model 3D interactiv al rachetei și informații despre componente și producători pe platforma sa War & Sanctions. [...]
Un atac cu un proiectil neidentificat asupra Aeroportului Internațional Regele Khalid din Riad a declanșat un incendiu , într-un incident care ridică din nou riscuri operaționale pentru traficul aerian și infrastructura critică din capitala Arabiei Saudite, potrivit Economica . Generalul Turki Al-Malki, purtătorul de cuvânt al coaliției, a spus într-un comunicat de presă că ținta a fost „terminalul de pasageri numărul 4”, iar atacul a provocat un incendiu. Într-o a doua comunicare, publicată pe rețeaua socială X, Al-Malki a afirmat că apărarea antiaeriană a „interceptat și distrus o rachetă de croazieră” în vecinătatea Aeroportului Internațional Regele Khalid. Articolul nu oferă detalii despre autorii atacului, amploarea pagubelor, eventuale victime sau impactul imediat asupra zborurilor, astfel că dimensiunea efectelor operaționale rămâne neclară pe baza informațiilor disponibile. [...]
NATO și statele europene caută un răspuns coordonat la intensificarea sabotajelor atribuite Rusiei , pe fondul temerilor că „războiul hibrid” – acțiuni ostile sub pragul unui conflict deschis – poate produce victime și poate forța decizii rapide, cu risc de escaladare, potrivit Digi24 . Miza, dincolo de securitate, este una operațională: cum își protejează Europa infrastructura critică și cum stabilește „consecințe” credibile, fără să reacționeze disproporționat. Analiza citată de Digi24, publicată de The New York Times , descrie o campanie mai amplă de presiune asupra statelor NATO, menită – potrivit oficialilor și analiștilor occidentali – să slăbească sprijinul pentru Ucraina și să alimenteze diviziuni în interiorul alianței. Oficialii europeni nu consideră iminentă o invazie rusă de amploare asupra unui stat NATO, însă se confruntă cu creșterea numărului și a periculozității incidentelor. Ce înseamnă „război hibrid” în practică În plan operațional, Rusia ar folosi mijloace „greu de atribuit”, suficient de serioase încât să conteze, dar calibrate pentru a evita declanșarea unui război de amploare, potrivit lui David Cattler, fost oficial al serviciilor de informații ale NATO, citat în material. Printre incidentele recente atribuite direct Rusiei sau despre care se crede că ar fi fost ordonate de Moscova sunt menționate: atacuri asupra infrastructurii feroviare din Polonia; lansarea unor rachete de semnalizare de către o fregată rusă spre un elicopter danez; acte de sabotaj la fabrici; incursiuni ale dronelor rusești de recunoaștere; presupuse comploturi pentru asasinarea unor directori din companii europene din industria de armament. În multe cazuri, atribuirea responsabilității este dificilă. Totuși, autoritățile de la Berlin au indicat Moscova drept responsabilă pentru un incident în care o dronă încărcată cu explozibili, dar defectă, a fost găsită pe aeroportul Leipzig-Halle, în apropierea unor avioane de transport ucrainene. Strategia de răspuns: de la atribuiri publice la „costuri” pentru Moscova Europa încearcă să-și consolideze descurajarea în fața acestor acțiuni, printr-o strategie în trei pași, prezentată în material: denunțarea publică a atacurilor și atribuirea explicită a responsabilității; creșterea gradului de conștientizare și întărirea protecției infrastructurii și a obiectivelor vulnerabile; impunerea unor consecințe pentru Rusia – prin măsuri vizibile sau operațiuni discrete – însoțite de mesaje clare către Vladimir Putin. Linas Kojala, de la Centrul de Studii Geopolitice și de Securitate din Lituania, susține că fiecare atac ar trebui corelat cu o măsură concretă de răspuns și avertizează că simpla protecție lasă inițiativa în mâinile Rusiei. În aceeași logică, sunt invocate măsuri care să vizeze rețelele ce organizează și facilitează operațiunile: identificarea și punerea sub acuzare a ofițerilor de informații ruși și blocarea recrutării/remunerării intermediarilor locali. Unde intră NATO și care este blocajul european NATO își consolidează deja descurajarea convențională, inclusiv prin exerciții militare mai numeroase și mai ample la frontiera cu Rusia, însă contracararea războiului hibrid este descrisă ca fiind mai puțin avansată și mai puțin vizibilă. În paralel, unele state – Danemarca, Finlanda și Polonia – își pregătesc populația pentru posibilitatea unui conflict armat, prin avertismente și campanii publice. Materialul menționează și obiectivul NATO de alocare a 5% din PIB pentru apărare până în 2034, în care pot fi încadrate astfel de eforturi. O problemă structurală rămâne lipsa unei „voci unice” europene care să transmită rapid și coerent mesaje către Moscova. În acest context, Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO, spune că Europa are nevoie de un plan de acțiune stabilit din timp, nu doar de mecanisme de consultare, iar NATO ar fi mai bine poziționată decât UE să elaboreze o listă de răspunsuri colective prestabilite, având deja o structură de comandă. În esență, dilema descrisă este una de management al riscului: Europa trebuie să arate că sabotajele și operațiunile atribuite Rusiei au consecințe, dar fără ca fiecare incident să devină declanșatorul unei escaladări militare pe care nu o poate controla. [...]
Producătorii europeni de armament își cresc costurile și procedurile de securitate pentru a-și proteja conducerile, după avertismente ale serviciilor occidentale că Rusia își intensifică eforturile de asasinare a directorilor din industria de apărare, potrivit G4Media , care citează Financial Times. Directorii din sector sunt în alertă încă din 2024, după descoperirea unui complot rusesc care îl viza pe Armin Papperger , directorul general al Rheinmetall. În paralel, mai mulți manageri din industrie au spus publicației că, în ultimele șase luni, și-au consolidat măsurile de protecție apropiată, la recomandarea expresă a serviciilor guvernamentale de securitate, iar unii recurg la astfel de măsuri mai ales când călătoresc în afara țării. De ce contează pentru companii: securitatea devine o linie de cost și un risc operațional Pe lângă riscul direct pentru persoane, extinderea protecției pentru directori și pentru obiective industriale poate deveni o povară financiară, în special pentru companiile nou-înființate, avertizează sursa citată. Un director a declarat că firma sa a mutat recent unul dintre centrele de producție din Europa de Vest pentru a-l proteja de amenințările rusești, semn că riscul de securitate începe să influențeze decizii de amplasare și continuitate a producției. Experți în securitate spun că primesc tot mai multe solicitări de la companii din industria de apărare, dar și din infrastructură critică și energie, privind protejarea angajaților din Europa. Claudine Fry, partener la Control Risks (consultant în informații strategice și securitate), afirmă că riscurile de asasinat au urcat „mult mai sus” pe lista preocupărilor și că există interes crescut pentru măsuri concrete de gestionare a acestui risc. Ce spun serviciile: ținte mai multe, metode adaptate și componentă „psihologică” Financial Times notează că a discutat cu oficiali din cinci servicii europene de informații, care avertizează că directorii generali și alți angajați de rang înalt ai companiilor de apărare sunt vizați, inclusiv în firme mai mici, mai ales cele implicate în fabricarea dronelor sau a componentelor. Un oficial european de rang înalt din domeniul informațiilor a declarat: „Nivelul amenințării a crescut în Europa. Atât în ceea ce privește bunurile materiale, cât și oamenii.” În Germania, serviciul de informații interne (BfV) și-a intensificat contactele cu companiile de apărare și a recomandat inclusiv utilizarea unor echipe private de protecție apropiată. Sinan Selen, șeful BfV, a avertizat în fața parlamentarilor germani: „Rusia se angajează în planificarea deliberată a unor acte de violență împotriva unor persoane, prin intermediul unor actori statali sau controlați de stat.” „Observăm o evoluție suplimentară a acestor acțiuni în ceea ce privește țintele, metodele și actorii implicați, inclusiv utilizarea structurilor de criminalitate organizată.” Potrivit sursei, responsabilitatea pentru astfel de comploturi revine în mare parte GRU (serviciul de informații militare al Rusiei), iar metodele ar fi fost adaptate: colaborare mai strânsă cu grupări de criminalitate organizată, rețele transfrontaliere și împărțirea sarcinilor între celule diferite. Un element-cheie, spun oficiali citați, este că tentativele nici nu trebuie duse la capăt pentru a produce efecte. Un oficial din serviciile de informații a explicat: „Din perspectiva Rusiei, obiectivul principal rămâne unul psihologic.” „Este suficient să-i facă pe oameni să simtă că ar putea fi ținte pentru ca aceste acțiuni să-și producă efectul. Rușii vor ca oamenii să se gândească de două ori înainte de a face afaceri cu Ucraina.” Cazul Rheinmetall și un exemplu recent din Suedia În cazul complotului din 2024, serviciile de informații americane și germane ar fi descoperit o operațiune care îl viza pe Armin Papperger, descris ca susținător vocal al înarmării Ucrainei. Papperger a declarat că beneficiază de protecție apropiată permanentă, 24 de ore din 24, printr-o combinație de agenți de securitate privați și polițiști. Într-un alt episod menționat, doi tineri turiști ruși au fost arestați în Suedia după ce și-au instalat un cort în apropierea proprietății lui Micael Johansson, directorul general al Saab, și au fost eliberați la scurt timp. În ansamblu, avertismentele serviciilor și reacția companiilor indică o schimbare de regim de risc pentru industria europeană de apărare: securitatea personală a conducerii și protecția facilităților tind să devină parte din costurile recurente și din planificarea operațională, nu doar măsuri excepționale. [...]
Uniunea Europeană riscă să rămână cu un gol operațional în apărarea anti-dronă până în 2030 , în condițiile în care doar aproximativ o treime dintre programele aflate acum în dezvoltare ar urma să devină operaționale până la finalul deceniului, deși investițiile au crescut accelerat, potrivit Antena 3 , care citează un raport confidențial al UE consultat de Euronews. Raportul anual din 2026 privind gradul de pregătire pentru apărare, realizat de Agenția Europeană de Apărare (EDA), arată că investițiile în capacități anti-dronă și în apărare aeriană cu rază foarte scurtă de acțiune au crescut de șase ori între 2024 și 2025, ca răspuns la amenințarea tot mai mare a sistemelor fără pilot. Totuși, documentul avertizează că ritmul livrărilor rămâne mult sub nevoile operaționale. Miza: flancul estic și riscul de expunere până la livrări În evaluarea EDA, flancul estic al UE – de la Marea Baltică la Marea Neagră – se confruntă cu o presiune în creștere din partea dronelor, inclusiv prin incidente care depășesc zona de război din Ucraina. În acest context, decalajul dintre investiții și capacitatea efectiv disponibilă devine o problemă de securitate, dar și una de planificare: sisteme care intră târziu în dotare pot ajunge să fie depășite tehnologic chiar înainte de utilizare. Cât investește UE în drone și unde se duc banii Statele membre investesc, cumulat, 18,9 miliarde de euro (aprox. 94,5 miliarde lei) în tehnologii cu drone în perioada 2024–2029, potrivit EDA. Majoritatea programelor vizează drone pentru supraveghere, recunoaștere și identificarea țintelor, în timp ce alte tipuri de aparate fără pilot primesc mai puțină finanțare, deși rolul lor pe câmpul de luptă crește. Raportul notează, în același timp, că persistă „lipsuri importante de capacitate” și „dependențe externe” care afectează nivelul general de pregătire al Europei. De ce nu se transformă investițiile în capacitate: achiziții fragmentate și industrie sub presiune Documentul indică mai multe blocaje care încetinesc trecerea de la proiecte la sisteme funcționale: achiziții fragmentate la nivel național; interoperabilitate insuficientă între sisteme (capacitatea de a lucra împreună); capacități prea reduse de testare; dificultatea industriei europene de a crește rapid producția, mai ales pentru drone înarmate. EDA apreciază că acoperirea acestor lipsuri ar costa relativ puțin comparativ cu alte capabilități de apărare, dar ar necesita finanțare constantă și o abordare mai flexibilă și coordonată. „Capacitatea industrială nu a ajuns încă la nivelul și viteza de reacție necesare pentru operațiuni de mare intensitate desfășurate pe termen lung, în timp ce ritmul inovației tehnologice depășește ciclurile tradiționale de achiziție, ceea ce creează un risc permanent ca echipamentele să devină depășite înainte de a putea fi folosite.” Ce încearcă UE să facă: achiziții comune și un centru de testare Spania, Danemarca, Croația, Letonia și Țările de Jos conduc un proiect comun prin care UE urmărește achiziții la comun de drone și sisteme anti-dronă , plus crearea unui centru tehnologic pentru testare și inovare. În paralel, raportul susține că programele în derulare trebuie însoțite de doctrine clare de utilizare și de programe de pregătire, pentru ca sistemele cumpărate să poată fi integrate rapid în operațiuni. EDA mai arată că a identificat peste 200 de companii din UE care produc drone și tehnologii anti-dronă, un sector descris ca dinamic, dar fragmentat, care ar putea crește cu până la 140% până anul viitor – condiționat de existența unui cadru potrivit de investiții. [...]
