Știri
Știri din categoria Apărare
Turcia mută capabilități aeriene pe mare, folosind drone armate în locul avioanelor, după ce a fost nevoită să-și refacă planurile pentru nava-amiral TCG Anadolu, potrivit Focus. Miza operațională este introducerea, pentru prima dată, a unor drone înarmate folosite permanent de pe un vas de război, ceea ce schimbă modul în care Ankara poate proiecta forță la distanță de propriul litoral.
Nava TCG Anadolu fusese gândită inițial pentru operarea avioanelor americane F-35B. Planul a căzut după ce Turcia a fost exclusă din programul F-35, ca urmare a achiziției sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-400. În acest context, Ankara a pivotat către soluții dezvoltate intern, în special drone armate.
La târgul de armament SAHA 2026 din Istanbul, producătorul Baykar a prezentat Bayraktar TB3, o versiune proiectată pentru utilizare pe nave, derivată din TB2, drona de atac descrisă drept „cea mai exportată din lume” în material. Publicația notează, citând portalul „Zona Militar”, că TB3 operează deja de pe TCG Anadolu, putând decola și ateriza pe navă.
Adaptările menționate includ:
Conform producătorului, TB3 poate fi folosită atât pentru misiuni de recunoaștere, cât și pentru atac. Este echipată cu camere și senzori și poate utiliza muniție ghidată cu laser. Autonomia maximă de zbor este indicată ca fiind de peste 24 de ore.
În ceea ce privește dimensiunea, drona are o anvergură de 14 metri și o masă maximă la decolare de aproximativ 1,6 tone, ceea ce o plasează într-o clasă mai mare de drone înarmate.
TB3 este prezentată ca un început. Turcia lucrează la Bayraktar Kızılelma, o dronă de luptă mai mare, care ar urma să opereze tot de pe TCG Anadolu. În paralel, Ankara dezvoltă proiectul MUGEM, un nou portavion.
Direcția strategică indicată este creșterea independenței față de sistemele de armament occidentale și construirea unei aviații navale bazate pe platforme fără pilot.
Recomandate
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]
Un scenariu de „ocupare temporară” a unei insule din Marea Baltică ar putea forța NATO să decidă rapid dacă activează apărarea colectivă , cu efecte directe asupra riscului de escaladare și asupra costurilor de securitate în regiune, potrivit Newsweek . Avertismentul vine de la șeful Apărării din Suedia, Michael Claesson , care le-a transmis Danemarcei și aliaților că Rusia ar putea încerca o operațiune limitată, cu miză politică și strategică, mai degrabă decât declanșarea unui război convențional de amploare. Informația este relatată de Defence24.com, citată de Newsweek. De ce contează: un „test al nervilor” sub pragul războiului Scenariul descris se înscrie în logica războiului hibrid – acțiuni calibrate „sub pragul” unui conflict militar direct, menite să evite inițial o confruntare totală cu NATO, dar să pună presiune pe decizia politică a Alianței. Miza ar fi verificarea coeziunii: dacă NATO ar reacționa militar pentru apărarea unui obiectiv „aparent minor” (o insulă sau un teritoriu redus). Potrivit materialului, analiști militari avertizează că o ezitare ar putea fi interpretată la Moscova ca semn de slăbiciune și lipsă de unitate. Mesajul statelor nordice: pregătire și cooperare în Alianță În același context, Newsweek redă o declarație a lui Michael Huldgaard, citat de publicația Militarnyi, care spune că prioritatea este cooperarea națională și colectivă pentru a demonstra disponibilitatea de apărare: „Nu cunosc niciun plan rusesc pentru un astfel de scenariu. Pentru noi, prioritatea este cooperarea în cadrul național și colective pentru a demonstra disponibilitatea noastră. Suntem capabili să apărăm atât Danemarca, cât și NATO în ansamblu, iar acesta este exact mesajul strategic pe care îl transmitem lumii.” Context: consolidarea prezenței NATO în jurul Mării Baltice Avertismentele apar pe fondul războiului din Ucraina și al intensificării activităților militare ruse în apropierea granițelor Alianței, în timp ce statele NATO din nordul Europei își întăresc prezența militară în regiune. Newsweek notează că Suedia și Finlanda, intrate recent în NATO, sunt considerate esențiale pentru securitatea regională, iar Marea Baltică devine tot mai importantă în planurile defensive occidentale. În această logică, o operațiune limitată asupra unei insule ar putea avea un impact psihologic și politic disproporționat față de dimensiunea teritoriului vizat, ceea ce explică accentul pus pe reacție rapidă și descurajare. [...]
O firmă privată produce la Brașov, împreună cu statul, drone ieftine de tip „kamikaze”, cu miză de producție în serie , într-un parteneriat cu Carfil (Romarm), potrivit HotNews . Proiectul contează prin potențialul de a aduce în țară o capacitate industrială rapid scalabilă pentru muniții „loitering” (drone care lovesc ținta prin impact), într-un context în care războiul din Ucraina a arătat avantajul sistemelor ieftine folosite în număr mare. Dronele au fost prezentate la expoziția militară BSDA din București și seamănă ca design cu Shahed-136 /Geran-2, însă sunt mai mici și, cel puțin în forma actuală, au performanțe inferioare modelelor folosite de Rusia și Iran. Ce se produce și cine sunt partenerii Producția este realizată la Brașov de Advanced Steel Concept , companie condusă de Simán László, în colaborare cu Carfil, companie națională aflată în subordinea Romarm (Ministerul Economiei). Potrivit managerului, Carfil este implicată pe zona de muniție și „tot ce ține de explozibili”, iar „totul se produce la Brașov”. Simán spune că firma sa era activă și în alte domenii de producție, inclusiv fabricarea de corpuri metalice pentru obuze de artilerie, dar a început să se dezvolte și pe segmentul dronelor. Diferențele față de Shahed: dimensiune, rază, încărcătură HotNews notează că o dronă Shahed-136/Geran-2 are anvergura aripilor de 2,5 metri, poate zbura până la 2.500 km și poate transporta o încărcătură explozivă de 50 kg. Dronele expuse la BSDA au o anvergură mai mică, de 1,85 metri, și o încărcătură utilă „mult mai mică”. Un alt punct important: spre deosebire de dronele mari rusești și iraniene „testate în luptă”, dronele produse în România nu au fost folosite pe scară largă în scenarii reale, potrivit aceleiași surse. Producătorul susține însă că nu este vorba despre „o jucărie”. Două variante aeriene: electrică și termică Compania spune că are două tipuri de drone aeriene: Dronă cu motor electric : viteză de 250–260 km/h , rază de până la 100 km „ca o dronă kamikaze”, limitarea fiind bateriile. Producătorul afirmă că, echipată cu o cameră, ar putea fi folosită și ca sistem „contra Shahed”. Dronă cu motor termic : rază de până la 500 km . Despre încărcătură, Simán afirmă că drona poate duce „ 3–6 kg de explozibil”, iar exemplarul expus ar duce 2 kg , despre care susține că ar fi eficienți, inclusiv pentru a distruge o dronă de dimensiuni similare. Cost și capacitate: 3.000–4.000 euro pe unitate și „mii pe lună”, potrivit producătorului Elementul economic central este prețul indicat de producător: 3.000–4.000 de euro (aprox. 15.000–20.000 lei) pe dronă. În comparație, Simán estimează costul unui „Shahed adevărat” la 50.000–60.000 de euro (aprox. 250.000–300.000 lei) . Tot el susține că producția ar putea fi scalată rapid: „Se produce și mult mai repede, putem produce mii de astfel de drone pe lună.” Afirmația privind ritmul de producție este o estimare a companiei, nu un volum confirmat prin contracte sau livrări, în informațiile prezentate. Extindere spre drone marine, încă în testare Pe lângă dronele aeriene, compania dezvoltă și o dronă marină , descrisă ca o ambarcațiune cu „destinație specială”, care ar putea fi folosită pentru supraveghere pe distanțe mari și, la nevoie, transformată în dronă kamikaze. Potrivit producătorului, aceasta a fost testată în poligon și ar urma o testare pe mare. Ce urmează și de ce contează Din informațiile disponibile, proiectul este într-o fază de prezentare și dezvoltare, cu promisiunea unei producții în serie la costuri reduse. Miza pentru România ține de capacitatea industrială locală și de posibilitatea de a produce rapid muniții de tip dronă , într-un domeniu în care raportul cost-efect (dronă ieftină vs. mijloace scumpe de interceptare) a devenit un factor operațional major. Limitarea principală rămâne că sistemele nu au fost încă validate pe scară largă în utilizare reală, conform datelor din material. [...]
NATO pregătește o accelerare a producției de armament în Europa , prin presiuni directe asupra marilor companii din industrie, într-un demers care poate împinge investițiile în noi capacități și poate reconfigura lanțurile de aprovizionare ale sectorului, potrivit Digi24 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu reprezentanți ai principalelor grupuri europene din domeniul apărării, pentru a le cere să-și crească investițiile și să-și intensifice producția. Miza este ca alianța să poată arăta rezultate concrete la summitul anual NATO de la Ankara , programat în iulie, într-un context în care NATO vrea să-și consolideze capacitățile militare și, totodată, să răspundă așteptărilor președintelui american Donald Trump, relatează Financial Times. Ce li se cere companiilor și unde se pune accentul Înaintea reuniunii, companiile au fost invitate să transmită informații despre investiții majore și despre cât de repede își pot crește capacitatea de producție. Accentul este pus pe segmente considerate critice: apărare aeriană; rachete cu rază lungă de acțiune. Întâlnirea, descrisă ca neobișnuită prin numărul mare de companii reunite, ar urma să includă producători precum Rheinmetall, Safran, Airbus, Saab, MBDA și Leonardo, conform informațiilor citate de Financial Times. Airbus a precizat că nu comentează detaliile întâlnirilor private, Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze, iar Safran și Saab nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii. De ce contează: investiții înainte de comenzi și reducerea dependențelor Un element important al mesajului pe care Rutte ar urma să-l transmită este că NATO vrea investiții rapide, fără ca firmele să aștepte noi comenzi guvernamentale „semnificative”. În paralel, NATO ar încerca să identifice, împreună cu industria, obstacolele care frânează creșterea producției. Tensiunile dintre guverne și industrie rămân parte din ecuație: companiile au acuzat statele că nu semnează suficiente contracte de achiziții publice pe termen lung, în timp ce guvernele susțin că sectorul nu și-a extins suficient de repede capacitățile. Pe lângă extinderea capacităților (fabrici, personal, materii prime), discuțiile ar urma să atingă și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, potrivit uneia dintre sursele citate. Contextul bugetar și „dovada” de la Ankara La summitul NATO de anul trecut de la Haga, statele membre au acceptat propunerea lui Trump de majorare a cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB. Potrivit oficialilor citați, concentrarea summitului de la Ankara pe contracte de armament ar fi menită să arate impactul acelei decizii și să facă majorarea cheltuielilor „mai reală”. Financial Times notează și o estimare cu miză economică majoră: dacă aliații europeni din NATO ar atinge ținta de 5% din PIB, cheltuielile anuale de apărare ar crește cumulat cu 1 trilion de dolari în 2035 față de 2024 (aprox. 4,6 trilioane lei, la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar). Un oficial NATO a rezumat direcția printr-o declarație citată de publicație: „Secretarul general se întâlnește periodic cu reprezentanți ai industriei și ai instituțiilor financiare din întreaga alianță pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile, în vederea satisfacerii nevoilor noastre în materie de capacități.” Unde sunt vulnerabilitățile: rachetele cu rază lungă și dependența de SUA Deși Europa a încercat să reducă penuria de muniție, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este prezentat drept una dintre problemele principale. În acest context, Berlinul încearcă să achiziționeze rachete de croazieră americane Tomahawk pentru a-și consolida apărarea împotriva Rusiei, iar în paralel Europa presează companiile locale să accelereze dezvoltarea unor alternative. Materialul menționează și anunțul Pentagonului de la începutul lunii mai privind planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania, pe fondul unei dispute între Trump și cancelarul Friedrich Merz legate de războiul din Iran, precum și consumul de muniție esențială de către SUA. Aceste evoluții sunt descrise ca „semnale de alarmă” pentru europeni privind urgența extinderii capacităților industriale. În plan operațional, NATO ar urmări acorduri-cadru în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA: apărare aeriană, rachete cu rază lungă și capabilități de informații și supraveghere (inclusiv sateliți). [...]
România are termen până la 31 august să parafeze un contract de 2,6 miliarde euro (aprox. 13,3 miliarde lei) pentru aproape 300 de mașini de luptă , dacă vrea să-l deruleze prin programul SAFE al Uniunii Europene, potrivit Libertatea . Miza imediată este una operațională și de calendar: fără semnare până la finalul verii, proiectul riscă să iasă din fereastra impusă de mecanismul european. Ce include contractul vizat cu Rheinmetall Armata României intenționează să semneze cu compania germană Rheinmetall un contract de 2,6 miliarde de euro pentru producerea a „aproape 300” de mașini de luptă, în patru variante. Planul de producție descris în material prevede: primele câteva zeci de vehicule asamblate în Germania; ulterior, cele mai multe blindate fabricate la Mediaș. Publicația notează însă că „nu este clar când și dacă” înțelegerea va fi semnată, în pofida termenului-limită impus de SAFE. Producție locală de muniție și instruire Pe lângă vehicule, articolul indică și componente industriale conexe: muniția de calibru mediu (pentru blindate și apărare antiaeriană) ar urma să fie produsă de Rheinmetall Munitions România; pulberile de propulsie ar urma să fie fabricate la Uzina de Explozivi Victoria, cu sprijin tehnologic Rheinmetall pentru dezvoltarea unei instalații moderne de propilenă. În paralel, Rheinmetall ar urma să deschidă în România un Centru de Excelență pentru formare profesională, cu simulatoare și programe de instruire, pentru pregătirea tehnicienilor și inginerilor care vor lucra la întreținerea și operarea vehiculelor Lynx și la alte tehnologii de apărare. Context: contractul cu Hanwha merge înainte Separat de discuțiile cu Rheinmetall, contractul semnat anterior cu producătorul sud-coreean Hanwha pentru sisteme de obuziere „merge conform înțelegerii”, mai scrie Libertatea. Compania construiește o fabrică în județul Dâmbovița, iar primul sistem ar urma să fie livrat Armatei Române până la finalul acestui an; potrivit unor surse militare citate, primii soldați români sunt deja la pregătire în Coreea de Sud. [...]
Propunerea SIG SAUER pentru noua armă standard a Armatei Române ar urma să aducă producție și transfer tehnologic la Cugir , într-un demers care mută accentul de la simpla achiziție de echipamente la consolidarea unei capacități industriale locale, potrivit Antena 3 . Pușca de asalt propusă este SIG516 G3 , prezentată ca opțiune pentru noua dotare standard a Armatei Române. Informația este atribuită în material publicației Monitorul Apărării. Ce include propunerea: arma și specificațiile tehnice Conform datelor prezentate, SIG516 G3 are: calibru 5,56 mm (standard NATO); greutate 3,5 kg ; încărcător de 30 de cartușe ; lungime totală 927 mm . Kenny McMillan, expert tehnic și reprezentant SIG SAUER, citat de Monitorul Apărării, a descris configurația armei, inclusiv amortizorul SLX, țeava de 11,5 inch (aprox. 29,2 cm) și sistemul cu piston pe gaz cu cursă scurtă, reglabil, menit să reducă pătrunderea gazelor și reziduurilor în interiorul camerei cartușului. „G3 de la SIG SAUER vine cu un amortizor SLX, are o țeavă 5,56 de 11,5 inch, un sistem cu piston pe gaz cu cursă scurtă, reglabil, care previne pătrunderea gazelor fierbinți și a reziduurilor în interiorul camerei cartușului.” Materialul mai menționează o țeavă din oțel forjat la rece, componente ranforsate în zonele cu uzură ridicată, pasul ghinturilor 1:7 și un ansamblu de tragere SIG Matchlite DUO, precum și comenzi ambidextre. Miza economică și operațională: Cugir ca „platformă industrială” Antena 3 notează că SIG SAUER este prezentă în România prin SSI Legion SRL , filială cu sediul la Cugir , „înregistrată și autorizată să opereze ca producător de arme” în România. Compania americană spune că poartă discuții cu producători locali din industria de apărare pentru parteneriate industriale, subcontractare și co-fabricație. Paul J. Strebel, director de Afaceri Internaționale al SIG SAUER, Inc., citat de Monitorul Apărării, indică o strategie care depășește logica de export. „România nu este o piață de export pentru noi. Este o platformă industrială. Ceea ce construim aici, pas cu pas, alături de parteneri locali și lideri din industrie este o capacitate de producție și transfer tehnologic cu relevanță regională pe termen lung.” În același context, compania ar fi „angajată” să transfere pachete de date tehnice și de fabricație, să aducă utilaje și echipamente, să înceapă programe de formare a forței de muncă și să dezvolte capacități de service și suport pe termen lung. Context: programul SAFE și pașii procedurali Materialul mai arată că, pe 13 mai, comisiile reunite de apărare ale Camerei Deputaților și Senatului au votat „ultima componentă a mecanismului parlamentar” pentru deschiderea procedurilor de atribuire a contractelor din programul SAFE („Acțiunea pentru Securitatea Europei”), evaluat la aproximativ 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei). Antena 3 precizează că România ar primi prin SAFE a doua cea mai mare sumă alocată unui stat membru UE, după Polonia. În acest stadiu, articolul descrie o propunere și un cadru de pregătire a procedurilor; nu sunt oferite detalii despre un contract semnat, un calendar de livrare sau volume de producție la Cugir. [...]
