Știri
Știri din categoria Apărare
Taiwan pompează 241 milioane de dolari în motoare germane pentru a prelungi viața tancurilor M60A3, într-un program care combină modernizarea platformelor vechi cu achiziția de tancuri noi, pe fondul presiunilor de securitate din regiune, potrivit Focus.
Taiwan modernizează tancurile M60A3 „Patton” preluate din stocurile armatei SUA în perioada 1995–2000, considerate inferioare tancurilor moderne. Primele vehicule modernizate au fost observate la începutul lui martie 2025 pe un poligon, conform revistei de specialitate Asian Military Review. Imaginile arată un turn reproiectat, plăci suplimentare de blindaj și o stație de armament telecomandată, probabil de producție taiwaneză, în condițiile în care informațiile oficiale ale guvernului sunt, deocamdată, limitate.
Nucleul programului este o primă tranșă de cel puțin 40 de tancuri M60A3, care primesc îmbunătățiri majore. Potrivit Asian Military Review, institutul de cercetare de stat National Chung-Shan Institute of Science and Technology (NCSIST) a primit sarcina de a dezvolta și integra noi sisteme de ochire și observare.
Cea mai vizibilă schimbare este trecerea de la tunul de 105 mm M68 la un tun cu țeavă lisă de 120 mm, pentru a apropia puterea de foc de standardele tancurilor moderne. În plus, sunt modernizate calculatorul balistic de conducere a focului, optica și sistemele hidraulice și electrice din turelă. Conform aceleiași surse, tancurile modernizate ar urma să reintre în dotarea trupelor până în octombrie 2025, în mai multe tranșe.
Pe lângă modificările de armament și electronică, Taiwan investește și în propulsie, printr-un contract de 241 milioane de dolari (aprox. 1,1 miliarde lei) cu Renk America, companie care aparține grupului german Renk, cu sediul la Augsburg. Renk America furnizează motoare diesel AVDS-1790 pentru flota de M60A3, conform unui comunicat al companiei din 16 martie 2023.
Renk susține că motoarele ar crește disponibilitatea operațională și fiabilitatea tancurilor; compania indică faptul că astfel de motoare sunt folosite și de alți utilizatori într-un interval de putere de 750–1200 CP. În comunicat, directoarea generală Susanne Wiegand este citată spunând:
„Suntem mândri și ne bucurăm foarte mult de această comandă.”
În paralel, Taiwan își completează forțele blindate cu tancuri noi. Asian Military Review notează că prima livrare de 38 de tancuri M1A2T Abrams (variantă adaptată pentru Taiwan) a sosit în decembrie 2024. Alte 42 de unități ar urma să fie livrate în 2025, iar ultimele 28 în 2026, potrivit informațiilor atribuite Ministerului Apărării din Taipei.
Pe lângă M60A3 și noile Abrams, armata operează și CM-11 „Brave Tiger” (combinație între șasiu de M60 și turelă de M48) și CM-12 (variantă modernizată a M48A3), conform Asian Military Review. Rezultatul este o structură de forțe bazată pe modernizarea platformelor existente, completată cu tancuri „high-end”, cu efect direct asupra costurilor de mentenanță, lanțurilor de aprovizionare și ritmului de creștere a capacității operaționale.
Recomandate
Trei teatre de conflict împing armatele spre un model de război centrat pe date, software și producție , iar consecința directă este o presiune mai mare pe capacitatea industrială și pe lanțurile de aprovizionare, nu doar pe „vârfuri” tehnologice, potrivit adevarul.ro . Analiza trece prin Orientul Mijlociu, Europa de Est și Asia-Pacific și susține că schimbarea este una dintre cele mai importante de la finalul Războiului Rece. Elementul comun identificat de experți este dependența tot mai mare de informație în timp real și de adaptare rapidă pe câmpul de luptă. În acest cadru, avantajul nu mai vine exclusiv din platforme scumpe, ci din integrarea datelor (inclusiv satelitare), automatizare și ritmul cu care o armată își poate actualiza țintele, tacticile și logistica. Orientul Mijlociu: lovituri rapide, ținte actualizate în ore În conflictul cu Iranul, operațiunea militară comună SUA–Israel, lansată la finalul lunii februarie, este prezentată ca exemplu de campanie construită pe coordonare și informații în timp real. Primele lovituri au vizat infrastructuri strategice și lideri politici, într-o acțiune descrisă ca extrem de rapidă. Campania s-a bazat pe integrarea imaginilor satelitare, a sistemelor autonome și a mecanismelor de lovire de precizie, cu ținte actualizate în timp real, uneori în câteva ore. Experții citați consideră că este o continuare a unor tactici văzute și în alte conflicte, dar la un nivel tehnologic mai avansat. Ucraina: tehnologie comercială și război de uzură în același timp Războiul Rusia–Ucraina este descris drept „laborator” pentru inovația militară, tocmai prin combinația dintre metode tradiționale (artilerie, trupe terestre) și utilizarea extinsă a dronelor. Ucraina a folosit sisteme fără pilot de la drone ieftine la platforme autonome complexe, în aer, pe apă și la sol, iar Rusia și-a dezvoltat la rândul ei capabilități, inclusiv război electronic și drone produse în masă. Un punct cu impact operațional și economic este rolul tehnologiei comerciale: imagini satelitare de la companii private, sisteme bazate pe cloud (infrastructură de calcul și stocare la distanță) și instrumente de inteligență artificială pentru coordonare. În același timp, analiza notează limita: conflictul rămâne unul de uzură, în care producția de muniție și echipamente la scară largă poate fi decisivă. China–Taiwan: investiții masive și adaptarea apărării În Asia-Pacific, tensiunile China–Taiwan sunt prezentate în cheia pregătirilor pentru un posibil conflict. China își extinde capacitățile prin investiții în modernizarea armatei, inclusiv în drone, sisteme autonome și arme hipersonice. Taiwan își ajustează strategia inspirându-se din lecțiile Ucrainei, cu investiții în sisteme mobile de apărare, infrastructură cibernetică și programe autonome. Rămâne deschisă întrebarea privind rolul Statelor Unite într-un scenariu de conflict, deși Washingtonul este menționat ca partener cheie pentru Taipei. De ce contează: industria și aprovizionarea devin „arme” în sine Concluzia comună a experților este că războiul devine tot mai dependent de tehnologie, date și inovare rapidă, iar domeniile cibernetic și spațial ajung comparabile ca importanță cu cele tradiționale (terestru, aerian, naval). În paralel, lanțurile de aprovizionare și capacitatea de producție capătă statut strategic: nu contează doar performanța tehnologiei, ci și disponibilitatea și costul echipamentelor. Ce urmează, potrivit analizei, este accelerarea unui ciclu în care tehnologia militară nu mai este dezvoltată doar în timp de pace, ci este testată și ajustată direct pe câmpul de luptă, pe fondul unor crize care nu mai sunt tratate ca episoade izolate, ci ca parte a unei transformări globale a conflictelor. [...]
Australia își schimbă conducerea militară, cu o miză de reformă internă, după ce a numit pentru prima dată o femeie la șefia armatei terestre , într-un moment în care forțele armate încearcă să crească ponderea femeilor în funcții de comandă și se confruntă cu acuzații de hărțuire și discriminare, potrivit Reuters . Guvernul australian a anunțat că locotenent-generalul Susan Coyle , în prezent șefa capabilităților comune (joint capabilities), va deveni șefa armatei în iulie, înlocuindu-l pe locotenent-generalul Simon Stuart. Numirea face parte dintr-o remaniere a conducerii forțelor de apărare. Prim-ministrul Anthony Albanese a spus că, din iulie, Australia va avea „prima femeie șefă a armatei” în istoria de 125 de ani a armatei australiene. Ministrul apărării, Richard Marles, a numit decizia un „moment profund istoric” și a reluat mesajul atribuit lui Coyle: „nu poți fi ceea ce nu poți vedea”. De ce contează: presiune pe cultură organizațională și ținte de reprezentare Numirea vine pe fondul eforturilor armatei australiene de a crește numărul femeilor ofițer și de a îmbunătăți reprezentarea în structurile de conducere. În prezent, femeile reprezintă aproximativ 21% din Forțele de Apărare ale Australiei (ADF) și 18,5% din rolurile de conducere la nivel înalt, iar ADF are o țintă de 25% participare totală a femeilor până în 2030. În paralel, ADF se confruntă cu „un val” de acuzații privind hărțuirea sexuală și discriminarea sistemică. Reuters notează că, în octombrie anul trecut, a fost depus un proces colectiv (class action) care susține că ADF nu ar fi protejat mii de femei ofițer de agresiuni sexuale, hărțuire și discriminare. Alte schimbări în vârful ADF Tot luni, guvernul a anunțat și alte numiri la vârf: viceamiralul Mark Hammond, actualul șef al marinei, va deveni șeful ADF, succedându-l pe amiralul David Johnston; contraamiralul Matthew Buckley, actual adjunct la conducerea marinei, îl va înlocui pe Hammond la șefia acestei arme. Susan Coyle, în vârstă de 55 de ani, s-a înrolat în 1987 și a ocupat mai multe roluri de comandă la nivel înalt. Marles a precizat că ea va fi prima femeie care conduce oricare dintre ramurile de servicii ale armatei australiene. [...]
Reglementarea rămâne în urmă în timp ce SUA, China și Rusia accelerează dezvoltarea armelor cu inteligență artificială, capabile să identifice și să lovească ținte fără intervenție umană, potrivit Adevărul . Miza este o schimbare de ritm și de control în conflictele viitoare, pe fondul lecțiilor din războiul din Ucraina și al progreselor rapide din AI. Analiza citată de publicație, semnată de The New York Times , descrie o cursă în care tehnologiile autonome se extind de la drone care își pot selecta singure țintele până la sisteme care coordonează atacuri în timp real, la viteze greu de gestionat de oameni. În centrul competiției sunt SUA și China, dar lista actorilor se lărgește, inclusiv cu Rusia și Ucraina (care își testează capabilitățile pe front), precum și cu India, Israel sau Iran. În Europa, Franța, Germania, Marea Britanie și Polonia își accelerează programele de înarmare, pe fondul incertitudinilor privind angajamentele de securitate. Ce se schimbă operațional pe câmpul de luptă Noua generație de arme descrisă în material include: drone autonome; avioane de luptă fără pilot; sisteme centralizate care analizează date și propun ținte de atac aproape instantaneu. Oficiali din domeniul apărării anticipează că viitoarele conflicte ar putea fi dominate de confruntări „algoritm contra algoritm”, ceea ce ar comprima timpul de decizie și ar crește riscul de reacții în lanț. De ce contează: control uman limitat, reguli puține Materialul indică faptul că, spre deosebire de armele nucleare, impactul sistemelor bazate pe inteligență artificială este încă insuficient înțeles, iar tehnologia ar putea face conflictele mai rapide și mai imprevizibile, alimentând temeri privind pierderea controlului uman asupra deciziilor critice. În același timp, reglementarea este descrisă ca fiind limitată: singurul acord notabil între SUA și China, încheiat în 2024, vizează menținerea controlului uman asupra utilizării armelor nucleare, fără să acopere însă majoritatea sistemelor autonome; Rusia nu și-a asumat angajamente similare. Cine împinge dezvoltarea și ce riscuri sunt invocate Publicația notează că în SUA administrația condusă de Donald Trump a intensificat integrarea AI în armată și a cerut accelerarea adoptării acestor tehnologii, în timp ce sectorul privat devine tot mai important, cu companii și investitori în rol de actori-cheie. Pe partea de risc, sunt invocate studii ale RAND Corporation, potrivit cărora sistemele autonome pot accelera escaladarea conflictelor și pot genera reacții neintenționate în lipsa intervenției umane. În acest context, analiștii cer stabilirea unor reguli clare înainte ca tehnologia să depășească capacitatea de control a oamenilor, altfel noua cursă a înarmării ar putea schimba fundamental modul în care sunt purtate războaiele. [...]
Armata israeliană susține că Hezbollah a folosit un spital guvernamental din Bint Jbail ca infrastructură militară , după ce militarii Brigăzii Givati au găsit acolo un depozit de arme și au identificat combatanți care trăgeau din ferestrele clădirii, potrivit The Jerusalem Post . Miza operațională a informației este că un astfel de tipar, dacă este confirmat, complică direct regulile de angajare și crește riscul pentru civili în zonele de luptă. Militarii au acționat sub comanda Diviziei 98, iar armata a transmis că a ucis un număr nespecificat de „teroriști” care operau în interiorul spitalului, precum și „aproximativ 20” în zona din apropiere. Conform relatării, după un schimb de focuri, trupele au percheziționat clădirea și au descoperit un „cache” de arme (depozit ascuns) aparținând Hezbollah. Ce spune IDF despre utilizarea spitalului Armata israeliană afirmă că spitalul și împrejurimile sale ar fi fost folosite „sistematic și continuu” pentru nevoi militare, „într-o încălcare gravă a dreptului internațional”. În detaliu, IDF susține că: complexul spitalicesc era utilizat pentru transferul și depozitarea armelor; combatanții foloseau facilitățile ca puncte de observație, locuri de ascundere și poziții protejate. IDF mai afirmă că a transmis autorităților libaneze că utilizarea spitalelor în acest scop „trebuie să înceteze”. Context: asediul asupra Bint Jbail și obiectivul operațional Informația apare pe fondul unor relatări din presa israeliană potrivit cărora IDF ar fi instituit un asediu asupra orașului Bint Jbail, unul dintre cele mai mari centre de populație de partea libaneză a frontierei. Scopul măsurii ar fi, potrivit sursei, să împiedice combatanții Hezbollah din oraș să se poată retrage sau să primească întăriri. Asediul ar include, conform articolului, baraje rutiere, posturi de observație în jurul localității și utilizarea aeronavelor pentru culegere de informații. Publicația notează și că ar avea loc „atacuri pe scară largă” în interiorul orașului, citând Walla. Ofițeri ai Comandamentului de Nord al IDF au mai susținut că Hezbollah ar fi construit în Bint Jbail o infrastructură militară extinsă, incluzând poziții de luptă, centre de comandă, depozite de muniție și stocuri subterane de arme și lansatoare de rachete. [...]
Dronele ieftine schimbă raportul cost-eficiență în război , iar armatele își adaptează rapid tacticile pentru a lovi ținte de mare valoare cu mijloace tot mai precise, potrivit unui episod de podcast al The Jerusalem Post , centrat pe evoluția tehnologiei dronelor de la platforme tactice la capabilități apropiate de rachetele de înaltă precizie. În discuție, Menahem Landau – managing partner la CAVERET VENTURES și fost profesionist în cadrul Directoratului israelian pentru Cercetare și Dezvoltare în Apărare – descrie cum dronele au devenit un instrument dominant în conflictele recente, inclusiv în războiul din Ucraina și în tensiunile din Orientul Mijlociu. Mesajul principal: sistemele fără pilot, inclusiv cele mici și relativ ieftine, pot produce efecte disproporționate pe câmpul de luptă. De ce contează: eficiență mai mare, dependență mai mică de trupe la sol Landau susține că dronele tactice, cu cost redus, s-au dovedit „foarte eficiente” împotriva unor ținte militare scumpe. Această dinamică mută accentul de la confruntarea clasică, bazată pe platforme mari și costisitoare, către lovituri punctuale și adaptabile, cu risc mai mic pentru personal. În același timp, utilizarea extinsă a dronelor indică o schimbare de doctrină: precizia și capacitatea de a acționa rapid devin mai importante, iar nevoia de a angaja trupe la sol poate scădea în anumite tipuri de operațiuni, pe măsură ce sistemele autonome și semi-autonome preiau o parte din misiuni. Context regional: Israel–SUA și integrarea inovației în strategii militare Un alt fir al discuției este consolidarea parteneriatului dintre Israel și SUA în tehnologia de apărare. Landau afirmă că inovațiile israeliene sunt integrate în strategiile de apărare americane, pe fondul unei tendințe mai largi de colaborare pentru întărirea securității. Podcastul mai notează posibilitatea apariției unor noi alianțe după Acordurile Abraham , ceea ce ar putea amplifica rolul tehnologiei de apărare israeliene în cooperarea internațională. Materialul nu oferă însă detalii operaționale sau calendar privind astfel de evoluții. [...]
Portavionul chinez Fujian ar urma să atingă capacitatea completă de luptă în 2026, iar trecerea la exerciții în larg ar extinde raza operațională a marinei Chinei , potrivit Global Times , care citează canalul militar al CCTV News și comentatori militari chinezi. Fujian, al treilea portavion al Chinei, este prezentat ca intrând în 2026 într-o etapă „critică”, de tranziție de la capacitate operațională inițială la capacitate completă, cu antrenamente în mări îndepărtate („far-sea training”) așteptate să urmeze modelul stabilit de Shandong , care și-a făcut primul antrenament în larg în Pacificul de Vest în aprilie 2023. Ce se schimbă operațional în 2026 Potrivit materialului, criteriul practic pentru „capacitate completă” ține de încărcarea și operarea completă a grupului aerian de la bord și de capacitatea de a lansa și recupera aeronave pe întregul punții. Comentatorul militar Wei Dongxu, citat de CCTV, descrie un parcurs în doi pași pentru antrenamentul în larg: mai întâi, portavionul trebuie să poată opera ca parte a unui grup de lovire (carrier strike group), iar apoi, după ce coordonarea sistemului de luptă al grupului ajunge la un nivel ridicat, urmează operarea în ape îndepărtate. În același context, Wei avertizează că mediul din larg este mai complex și poate include „interferențe externe”, precum supraveghere din partea aeronavelor sau navelor altor țări, ceea ce ar impune reacții rapide și precise și o pregătire solidă pentru situații de urgență. Capacități și ritm de dezvoltare Fujian este descris ca primul portavion chinez dotat cu sistem electromagnetic de lansare a aeronavelor (EMALS) , proiectat și construit „independent”. Nava a încheiat primul test pe mare, de opt zile, la 8 mai 2024, când au fost testate propulsia și sistemele de energie, iar rezultatele au atins țintele așteptate, potrivit articolului. Portavionul a fost pus oficial în serviciu la 5 noiembrie 2025, ceea ce, conform relatării, a marcat intrarea marinei Armatei Populare de Eliberare într-o „eră a trei portavioane”. La scurt timp după intrarea în serviciu, Fujian ar fi desfășurat primul antrenament „de luptă” pe mare, cu exerciții de lansare și aterizare pentru mai multe tipuri de aeronave de bord (J-35, J-15T, J-15DT și KJ-600), precum și navigație în formație și misiuni coordonate de căutare și salvare. De ce contează exercițiile în larg, în logica prezentată de experți Wang Yunfei, expert militar citat de Global Times, susține că ritmul de trecere de la construcție la dezvoltarea capabilităților a fost rapid și că, după punerea în serviciu din noiembrie 2025, antrenamentul de bază ar fi fost în mare parte finalizat, iar capacitatea inițială de luptă ar fi fost atinsă, inclusiv instruire în patru tipuri de condiții meteo (zi/noapte, simplu/complex). În argumentația sa, exercițiile în larg ar fi necesare pentru: validarea maturității și fiabilității portavionului în condiții mai dure decât cele de coastă, unde există sprijin mai ușor de la infrastructura de la sol (radar, comunicații, navigație, avertizare timpurie); valorificarea „reală” a rolului unui portavion în mări îndepărtate, inclusiv pentru misiuni non-combat (ajutor în caz de dezastre, contraterorism, sprijin medical, logistică în larg); protejarea intereselor maritime, inclusiv în zone economice exclusive și pe rute maritime. Materialul mai notează că, pentru a fi considerată capabilitate autentică de luptă în larg, pregătirea trebuie să construiască o capacitate „sistemică” la nivelul întregului grup de lovire, iar, din perspectiva încărcăturii aeriene, contează nu doar numărul de aeronave, ci completitudinea tipurilor, suportul tehnic pentru ciclul operațional și participarea unui număr cât mai mare de piloți pentru acumularea de experiență. [...]
