Știri
Știri din categoria Apărare
Rheinmetall va livra probabil cu luni întârziere sistemul antiaerian Skyranger 30 către Bundeswehr, potrivit Focus. Publicația relatează că armata germană va aștepta „semnificativ mai mult decât se credea” pentru primele livrări, iar Ministerul Apărării de la Berlin ar lua în calcul întârzieri substanțiale la primele vehicule de serie.
Conform articolului, ministerul estimează că primele vehicule de serie ar urma să fie puse la dispoziție cu o întârziere de cel puțin 16 luni. În plus, versiunea complet dezvoltată a „Skyranger” nu ar fi disponibilă înainte de 2029, ceea ce împinge în timp intrarea în dotare a configurației finale.
Rheinmetall a indicat, la solicitarea revistei Stern, o întârziere mai mică, de cinci luni, însă o prelungire a termenelor ar putea atrage penalități contractuale. În scenariul în care livrarea sistemului de contracarare a dronelor se prelungește „în mod semnificativ”, compania ar risca o penalizare de până la 25 de milioane de euro, notează sursa.
„Skyranger este echipat cu senzori moderni de căutare și urmărire, care permit o supraveghere aeriană și terestră fără întreruperi și furnizează date precise pentru conducerea focului”, se arată în material.
Ca motive ale întârzierii, în raportarea Stern sunt menționate integrarea unor componente importante, în special la nivelul turelei, precum și includerea în sistem a unor rachete ghidate planificate inițial. Rheinmetall ar fi propus și o „soluție de tranziție”, adică livrarea unui sistem cu performanțe reduse, însă opțiunea ar fi fost respinsă în Ministerul Apărării și în armată, din motive de cost și după un test de tragere considerat nesatisfăcător. În același context, Stern ar fi indicat că ar putea exista dificultăți și la alte programe, precum vehiculul aeropurtat Caracal, vehiculul de geniu Kodiak și mașina de luptă a infanteriei Puma.
Recomandate
Ucraina a criticat public declarațiile șefului Rheinmetall despre programul său de drone , potrivit POLITICO , după ce Armin Papperger a făcut comentarii depreciative la adresa producției ucrainene, inclusiv referiri la „joaca cu Lego” și la „gospodine” care ar fabrica piese cu imprimante 3D. Conform articolului, Papperger a făcut afirmațiile într-un interviu pentru The Atlantic , publicat pe 27 martie. El a susținut că sectorul ucrainean de drone nu ar avea „descoperiri tehnologice” și a pus sub semnul întrebării nivelul de inovație, comparându-l nefavorabil cu cel al marilor companii occidentale din industria de apărare. Reacțiile de la Kiev au venit rapid . Alexander Kamyshin, consilier al președintelui Volodîmîr Zelenski, a apărat contribuția civililor la efortul de producție în război, într-o postare pe X, subliniind rolul femeilor în industrie și cerând respect pentru munca lor. „O dronă FPV de 500 de dolari care distruge un tanc de milioane, asta este inovație”, a scris pe Facebook Iaroslav Kalinin, directorul companiei ucrainene Infozahyst, argumentând că relevanța în luptă și eficiența sunt criteriile decisive, nu complexitatea tehnologică. În urma criticilor, Rheinmetall a încercat să reducă tensiunile printr-o postare pe X , în care a transmis că are „cel mai mare respect” pentru ucraineni și pentru eforturile lor de apărare, apreciind „forța inovatoare” și „spiritul de luptă” al Ucrainei și afirmând că este „recunoscătoare” că poate sprijini Kievul cu resursele sale. [...]
Ministrul Apărării spune că unele firme au majorat ofertele cu circa 30% în programul SAFE, potrivit Adevărul . Radu Miruță a declarat joi, într-o conferință de presă, că anumite companii interesate de contracte cu Armata au revenit cu propuneri financiare mai mari decât cele comunicate anterior, iar ministerul nu va accepta aceste creșteri. Miruță a susținut că Ministerul Apărării și-a îndeplinit rolul în proiect, prin transmiterea către grupul de lucru a caracteristicilor tehnice pentru echipamentele militare vizate. În această etapă, grupul de lucru analizează și „procentele de localizare”, adică ce parte din achiziții ar urma să fie produsă în România, unde anume și la ce costuri, menționează articolul, care citează Mediafax. „Am primit, conform deciziei CSAT, „request for information” cu aceste caracteristici entităților care sunt interesate să producă respectând și decizia CSAT și condițiile din SAFE și cu toate, că anunțaseră niște prețuri, nu de mult, acum câteva luni de zile, fiindcă se îngustează perioada de timp în care trebuie semnate aceste contracte, au început să se întoarcă cu propuneri financiare cu o treime mai scumpe.” Ministrul a spus că majorarea ofertelor i se pare „inacceptabilă” și a insistat că statul nu va plăti „prețuri artificiale” doar pentru că există fonduri disponibile. În același context, el a afirmat că utilizarea banilor din SAFE nu ar fi o opțiune, ci se leagă de un plan de achiziții public aprobat în Parlament, pe care Armata Română îl derulează anual. Miruță a argumentat și de ce instrumentul SAFE ar fi avantajos pentru România, prin costuri de finanțare mai mici decât împrumuturile de pe piața liberă. El a dat exemplul Poloniei, care s-ar putea împrumuta în condiții similare cu cele din SAFE, în timp ce România ar plăti, potrivit ministrului, de două sau chiar de trei ori mai mult. În privința pașilor următori, ministrul a afirmat că a notificat Cancelaria prim-ministrului și entitățile din grupul de lucru pentru a transmite companiilor că nu există varianta de a cumpăra mai scump. Dacă firmele nu revin la prețul inițial, Miruță a indicat că se poate ajunge din nou la o ședință CSAT și la schimbarea cadrului către care se adresează statul pentru aceste achiziții, subliniind că Armata nu va cumpăra până când nu sunt îndeplinite condițiile, inclusiv cele privind producția în România. [...]
Flota îmbătrânită de avioane-cisternă a SUA ridică semne de întrebare într-un scenariu de război simultan în Orientul Mijlociu și Pacific, potrivit Focus , care citează un interviu acordat publicației americane The War Zone (TWZ) de colonelul în rezervă Troy Pananon, fost comandant al unui escadron de KC-135. În timp ce US Air Force continuă loviturile asupra unor ținte din Iran, avioanele de realimentare în aer operează la limită, pe fondul unei flote KC-135 Stratotanker în care multe aparate au peste 60 de ani. Conform TWZ, citată de Focus, mai multe aeronave au fost avariate sau distruse în accidente și în urma unor atacuri iraniene cu rază lungă, ceea ce reduce și mai mult rezervele într-un moment în care la Washington crește îngrijorarea privind capacitatea de a susține, în paralel, un posibil conflict în jurul Taiwanului. Pananon spune că cererea pentru realimentare aeriană a crescut semnificativ, iar scoaterea din serviciu a KC-10 Extender a lăsat un gol pe care KC-46 nu îl poate acoperi rapid „în teren”, la scară. În plus, chiar dacă avioane-cisternă sunt dislocate global, de la baza Kadena din Japonia până în Orientul Mijlociu, un efort simultan în două teatre majore ar pune o presiune considerabilă pe flotă, mai ales că o parte din misiuni trebuie să rămână alocate și apărării aeriene a teritoriului SUA. „Este o sarcină pentru tinere și tineri. Epuizarea este inamicul”, subliniază Pananon, potrivit TWZ, referindu-se la misiuni de 24 de ore, traversarea mai multor fusuri orare și lipsa somnului. Pe dimensiunea umană, Focus mai notează că portalul de securitate Defcros News apreciază că, pentru operațiuni în Pacific, unde distanțele până la China și Taiwan sunt mult mai mari, ar fi nevoie de „poate de două ori mai mulți” oameni decât în alte regiuni pentru a menține standarde de siguranță și profesionalism. Într-un astfel de context, nu doar numărul de aeronave, ci și capacitatea de a susține rotații de echipaje devine un factor critic. Într-un eventual război cu China, vulnerabilitatea avioanelor-cisternă ar fi, potrivit lui Pananon, o problemă operațională majoră: „Tanker nu sunt, prin ele însele, capabile să supraviețuiască împotriva avioanelor sau rachetelor inamice”, afirmă el, menționând că sisteme defensive precum LAIRCM (un sistem de contramăsuri cu laser împotriva rachetelor) pot ajuta, dar nu elimină nevoia de a opera departe de raza armelor chineze. În același timp, Pananon pune accent pe conectivitate și pe schimbul de date în timp real, astfel încât avioanele-cisternă să primească „tabloul aerian” complet și să evite zonele periculoase, însă avertizează că integrarea tehnică, instruirea și finanțarea necesare cer timp pe care flota îmbătrânită nu îl are. [...]
SUA au în derulare contracte de circa 6,2 miliarde de dolari cu România , potrivit Economica.net , care citează date prezentate de Organizația Patronală Industria de Apărare (OPIA) și atribuiri către Departamentul de Stat al Statelor Unite. Informația este plasată de OPIA în contextul consolidării rolului României în arhitectura de securitate euro-atlantică, la 22 de ani de la aderarea la NATO. Pe 6 aprilie 2026, la București, este programat evenimentul NATO Day 2026, cu participarea reprezentanților companiilor din apărare, ai ministerelor de resort și ai corpului diplomatic. OPIA indică și evoluția resurselor alocate apărării, pe baza datelor oficiale NATO: bugetul militar ar fi crescut de la aproximativ 1,3% din PIB în 2014 la aproximativ 2,45% „în prezent”. În Strategia Națională de Apărare a Țării 2025–2030, România și-a asumat creșterea graduală a cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB până în 2035, pe fondul unui mediu de securitate descris ca fiind deteriorat la nivel global. În plan operațional, România a participat în ultimele două decenii cu peste 30.000 de militari la misiuni internaționale sub egida NATO, în teatre precum Afganistan, Kosovo sau Irak. OPIA leagă această implicare de poziția geografică a României la Marea Neagră și pe flancul estic al Alianței, precum și de infrastructura militară dezvoltată în ultimii ani, inclusiv facilitățile de la Mihail Kogălniceanu și sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu. „Statele Unite au în derulare contracte de aproximativ 6,2 miliarde de dolari pentru furnizarea de echipamente și servicii militare către România”, notează oficialii OPIA citând Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. Potrivit OPIA, printre achizițiile recente menționate se numără sisteme de apărare de coastă Naval Strike Missile, echipamente pentru avioanele F-16, sisteme de rachete Patriot și lansatoare HIMARS. Organizația patronală mai arată că reunește peste 80 de companii din industria de apărare din România, inclusiv Compania Națională ROMARM (și cele 15 filiale), Lunox, TOP Metrology, Grampet Defence, Societatea Națională de Radiocomunicații și Optoelectronica. [...]
Armata SUA folosește în conflictul cu Iranul o dronă ieftină, dezvoltată pe baza tehnologiei iraniene , potrivit Antena 3 CNN , care citează The Wall Street Journal. Aparatul, cunoscut drept FLM 136 sau „Lucas”, ar fi fost utilizat încă din primele zile ale războiului pentru lovirea unor ținte militare iraniene, în timp ce soluțiile mai scumpe și dronele dezvoltate de companii private ar fi avut un rol mai limitat. Conform materialului, Lucas este prezentată ca un rezultat al unei schimbări de abordare în achizițiile și dezvoltarea de capabilități: armata americană ar fi trecut de la o dronă simplă la una pregătită de luptă în mai puțin de doi ani, mizând pe producție rapidă și costuri reduse. Mesajul de fond este că Pentagonul încearcă să se adapteze mai repede la cerințele conflictelor moderne, unde volumele și prețul pe unitate contează aproape la fel de mult ca performanța. Datele despre eficiența operațională a dronei în Iran sunt descrise ca limitate, însă, potrivit unor oficiali din apărare citați de publicația americană, dronele autonome ar fi fost implicate în atacuri asupra unor locații militare și asupra Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, inclusiv instalații de armament, locuri de producție pentru dronele Shahed și noduri de apărare antiaeriană. Aceștia au mai susținut că, în primele zile ale războiului, atacurile cu drone iraniene ar fi scăzut cu 83%. Articolul leagă dezvoltarea Lucas de pregătirea SUA pentru un posibil conflict cu China, inclusiv de concluzii din jocuri de război (simulări) în care experți în securitate națională ar fi estimat că SUA ar rămâne fără muniții critice în două săptămâni sau mai puțin. În acest context, armata ar fi urmărit o dronă care să poată fi construită rapid, în cantități mari, să aibă rază mare și să fie suficient de ieftină pentru utilizare pe scară largă. În timpul administrației Biden, un grup din Departamentul Apărării ar fi pornit de la ideea realizării unei versiuni americane a dronei iraniene Shahed, pe baza deconstrucției unui exemplar recuperat din Ucraina. Textul notează că ar fi prima situație cunoscută în aproximativ o jumătate de secol în care SUA reproiectează tehnologie militară străină pentru uz propriu, ultima dată invocată fiind un pod ponton de fabricație sovietică. Elementele-cheie menționate despre programul Lucas includ: denumirea FLM 136, supranumele „Lucas” și descrierea ca „sistem de atac de luptă fără pilot cu costuri reduse”; cost estimat între 10.000 și 55.000 de dolari, potrivit unui purtător de cuvânt al Pentagonului; comparația cu rachetele de croazieră Tomahawk, care ar costa cel puțin 2 milioane de dolari bucata; avertismentul unor specialiști că succesul în Iran nu garantează performanță într-un teatru mai contestat, precum un conflict cu China, unde bruiajul GPS (perturbarea semnalului de navigație) ar fi mai puternic; observația că SUA ar avea încă un deficit de tehnologii ieftine de contracarare a dronelor, ceea ce ar permite în continuare folosirea dronelor mici de către miliții susținute de Iran împotriva bazelor americane din Orientul Mijlociu. [...]
România va contracta un împrumut de 900 de milioane de euro de la Coreea de Sud , pentru finanțarea unor proiecte și achiziții de armament de la companii sud-coreene, potrivit Profit.ro . Finanțarea este legată explicit de derularea unor programe în care furnizorii sunt din Coreea de Sud, ceea ce indică o structură de tip credit de export: banii sunt folosiți pentru contracte încheiate cu firme din țara creditoare, nu ca finanțare generală pentru buget. Miza economică și de securitate este dublă. Pe de o parte, împrumutul poate accelera calendarul de înzestrare, într-un context în care România își crește cheltuielile de apărare și caută să reducă timpii de livrare. Pe de altă parte, instrumentul adaugă datorie publică și condiționează cheltuirea fondurilor de achiziții dintr-o anumită piață, ceea ce poate influența competiția între furnizori. În plan industrial, astfel de finanțări sunt, de regulă, asociate și cu discuții despre cooperare tehnologică și producție locală, însă articolul citat nu oferă detalii despre proiecte concrete, tipuri de echipamente sau eventuale aranjamente de offset (compensații industriale). Următorul pas va fi operaționalizarea împrumutului și definirea proiectelor eligibile, inclusiv prin procedurile de achiziție și aprobările necesare la nivel guvernamental. Profit.ro nu precizează în material termenele de tragere a banilor, costurile de finanțare sau companiile vizate. [...]
