Știri
Știri din categoria Apărare

Trimiterea la sol a noului Air Force One primit din Qatar arată limitele operaționale ale unei soluții „de avarie”: experții citați de HotNews spun că aeronava a intrat în serviciu cu un nivel de protecție mai redus decât flota standard, iar o lună de modernizări ar putea să nu fie suficientă pentru îmbunătățiri semnificative ale apărării.
Donald Trump a declarat duminică faptul că Boeing-ul 747, care a început să-l transporte de la 1 iulie, va fi trimis în curând pentru a fi „echipat la maximum” cu noi capacități, un proces care ar urma să dureze aproximativ o lună. Nivelul de pregătire al avionului a fost pus sub semnul întrebării după ce Trump a trecut brusc la modelul mai vechi de Air Force One pentru etapa vizitei din Turcia către Regatul Unit, pe 8 iulie, pe fondul escaladării tensiunilor cu Iranul.
Aeronava este un Boeing 747 oferit Statelor Unite de Qatar anul trecut și modernizat de contractorul din apărare L3Harris Technologies, fiind gândită ca înlocuitor temporar în condițiile întârzierilor mari ale programului Boeing pentru noile avioane Air Force One.
Douglas Birkey, director executiv al Institutului Mitchell pentru Studii Aerospațiale, afirmă că flota standard Air Force One are sisteme sofisticate de protecție, inclusiv sisteme antirachetă, însă Casa Albă ar fi acceptat un nivel mai redus de protecție pentru avionul din Qatar, pentru a-l pune în zbor cât mai repede. În evaluarea lui, aeronava ar fi fost configurată pentru medii cu amenințări „neutre sau de nivel redus”, iar acum se lucrează la adăugarea unor sisteme suplimentare.
Birkey spune că, dacă termenul este într-adevăr de o lună, modernizările ar fi probabil limitate la sisteme „non-cinetice” (adică fără interceptare fizică), precum:
În același timp, Birkey avertizează că rachetele ghidate prin infraroșu au devenit o preocupare tot mai mare, fiind mai greu de detectat decât amenințările ghidate prin radar și „pot apărea, într-un fel, de nicăieri”.
Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, susține la rândul său că „nu prea multe se pot face într-o lună”, iar lucrările s-ar putea limita la actualizări de software sau la adăugiri precum rachete de semnalizare ori „chaff”.
Forțele Aeriene americane nu au comentat. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat luni:
„Noul Air Force One este perfect sigur pentru deplasările președintelui, dar va beneficia de modernizări și îmbunătățiri suplimentare în toamnă, care vor dura aproximativ o lună. În acest interval, președintele va zbura cu vechiul Air Force One.”
Cancian leagă schimbarea aeronavei în Turcia de informații actualizate despre amenințările din partea Iranului, care ar fi ridicat nivelul de risc peste ceea ce avionul oferit de Qatar putea gestiona în acel moment.
Pe plan intern, democrații au criticat viteza cu care aeronava a fost introdusă în serviciu și cer verificări. Senatoarea Jeanne Shaheen a spus, la Salonul Aeronautic de la Farnborough, că legislativul trebuie să examineze siguranța avionului, afirmând că „știa” despre existența unor probleme de securitate „încă de la început”.
Recomandate

Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]

Planurile CENTCOM pentru noi lovituri asupra Iranului cresc riscul unei escaladări care ar putea afecta securitatea rutelor energetice din Golf , în condițiile în care decizia finală rămâne la președintele Donald Trump, iar ambele părți transmit semnale că se pregătesc pentru o nouă rundă de confruntări, potrivit Al Jazeera . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), responsabil de operațiunile americane în Orientul Mijlociu, ar avea „opțiuni” pregătite pentru lovituri de continuare dacă sunt autorizate de Casa Albă, iar planificatorii militari ar fi elaborat mai multe variante pentru secretarul apărării Pete Hegseth, conform relatării citate de Al Jazeera din publicația americană The Hill. Materialul plasează o parte din scenarii după alegerile de la 3 noiembrie din SUA, însă Trump a sugerat sâmbătă că o lovitură ar putea avea loc chiar „mâine”, lăsând totodată deschisă și posibilitatea unui acord cu Teheranul. Ținte posibile și pregătiri militare în creștere Potrivit informațiilor prezentate, pregătirile militare ar avansa, dar nu este clar ce opțiuni ar aproba Trump și nici calendarul. Al Jazeera notează că Axios a relatat anterior că Pentagonul ar fi cerut CENTCOM să finalizeze pregătirile pentru o posibilă reluare a operațiunilor majore, iar sursele Axios au indicat că o campanie reînnoită ar putea viza facilități energetice iraniene, infrastructură și situri nucleare. În paralel, The New York Times a relatat că SUA și Israel ar fi elaborat planuri comune pentru un atac după alegerile de la mijloc de mandat. În același timp, un memorandum de informații trimis vineri de directorul comunității de informații, Jay Clayton, către secretarul de stat Marco Rubio ar susține că Iranul și-a intensificat substanțial eforturile de a viza personal american, cu comploturi „letale” ajunse în „stadii avansate” în Orientul Mijlociu și în alte zone. Pe acest fond, Departamentul de Stat a ordonat reduceri de personal la mai multe ambasade din regiune, iar memo-ul raportat public nu ar indica ținte specifice și nici un orizont temporal pentru eventualele atacuri. Al Jazeera mai consemnează că SUA trimit în Orientul Mijlociu, până la finalul lui noiembrie, un al treilea grup de luptă al unui portavion ( USS Theodore Roosevelt ), aproximativ 10.000 de militari suplimentari și a 13-a Unitate Expediționară de Pușcași Marini. Reacția Iranului: negocieri, dar și avertismente privind extinderea confruntării Președintele iranian Masoud Pezeshkian a acuzat Washingtonul că a deraiat negocierile, dar a spus că eforturile pentru un acord ar trebui să continue. În același timp, Teheranul a avertizat că noi atacuri americane ar atrage un răspuns mai amplu. Iranul a anunțat și doborârea unei drone LUCAS „dezvoltate în SUA” deasupra orașului-port Bandar Abbas, potrivit agenției semi-oficiale Tasnim. Separat, Reuters a relatat, citând oficiali de securitate iranieni, că Teheranul ar avea planuri de a viza cabluri submarine de comunicații din Golf în cazul reluării atacurilor SUA și Israelului. În plus, Iranul a vorbit despre o schimbare către o doctrină militară „ofensivă”, avertizând că statele care găzduiesc baze folosite în atacuri americane ar putea deveni ținte. Un purtător de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Hossein Mohebi, a descris public această repoziționare. De ce contează: presiune pe securitatea maritimă și infrastructura energetică Al Jazeera leagă riscul de escaladare de intensificarea atacurilor asupra navelor din apropierea Strâmtorii Hormuz , menționând că octombrie a devenit cea mai gravă lună pentru atacuri asupra transportului maritim de la declanșarea războiului SUA–Israel în februarie, cu peste 120 de atacuri raportate până acum. Într-un astfel de context, orice extindere a confruntării ar putea amplifica riscurile pentru rutele de export de energie și pentru infrastructura critică din regiune. Analiști citați de Al Jazeera susțin că pregătirile funcționează atât ca descurajare pe termen scurt, cât și ca opțiune militară reală după alegeri, iar „riscul de calcul greșit” și de escaladare rapidă rămâne ridicat. În plan politic, momentul este sensibil: Trump ar fi presat să evite o escaladare înainte de alegeri, în timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu ar împinge pentru un atac, pe fondul scăderii sprijinului în sondaje înaintea alegerilor de marți, potrivit articolului. [...]

Acordul „Badr” semnat la Doha extinde cooperarea industrială de apărare între Turcia, Qatar, Pakistan și Indonezia, cu miză economică explicită prin producție militară comună, integrare între industrii și proiecte de cercetare-dezvoltare, potrivit The Jerusalem Post . Într-un comunicat citat de publicație, Ministerul Apărării din Turcia a precizat că documentul – denumit „Badr Memorandum of Understanding” – urmărește „adâncirea cooperării” și dezvoltarea de parteneriate, inclusiv prin exerciții militare și programe de instruire. Componenta economică este pusă în prim-plan de Ankara: acordul ar trebui să stimuleze cooperarea în producția militară, să crească capabilitățile militare și să susțină colaborarea în instruire tehnică, cercetare și dezvoltare. Ministerul turc afirmă că, prin valorificarea capacităților de producție ale fiecărei țări, inițiativa va facilita „cooperarea și integrarea”, va consolida capacitățile industriale de apărare și va permite acoperirea nevoilor „națiunilor aliate și prietene”. Context: Turcia își consolidează rețeaua de parteneriate în apărare Acordul vine pe fondul rolului tot mai activ al Turciei în sprijinirea apărării statelor din Golf, inclusiv a Qatarului, unde Ankara are o bază militară, în contextul războiului cu Iranul menționat în material. Totodată, Turcia își extinde arhitectura de cooperare și pe alte axe: în august, a semnat un pact de apărare mutuală cu Pakistan și Arabia Saudită, care prevede că un atac asupra uneia dintre părți este considerat atac asupra tuturor; marți, Turcia a transmis parlamentului pentru ratificare pactul cu Pakistan și Arabia Saudită, potrivit a trei surse parlamentare citate în articol; Ankara are legături strânse și cu Indonezia, „în special în industria de apărare”, conform aceleiași surse. Ce urmează Pentru acordul „Badr”, materialul nu indică un calendar de implementare sau proiecte concrete deja lansate. În paralel, evoluția cu impact instituțional imediat rămâne procesul de ratificare în parlamentul Turciei a pactului de apărare cu Pakistan și Arabia Saudită, pas care ar putea formaliza angajamentele de securitate ale Ankarei în regiune. [...]

Germania își extinde capacitățile de avertizare timpurie și culegere de informații electronice la granița Rusiei, prin brigada permanentă din Lituania , care va folosi mijloace de război electronic pentru a monitoriza activitățile militare din Kaliningrad și Belarus, potrivit HotNews . Miza operațională este creșterea capacității de reacție a forțelor germane și aliate într-un mediu în care acțiunile ostile rămân „sub pragul” unui conflict armat, dar se intensifică în zona cibernetică și informațională. Brigada, care ar urma să fie complet desfășurată anul viitor, va colecta date despre emițătorii și sistemele radar militare rusești și belaruse, pentru actualizarea bazelor de date de război electronic utilizate de Germania și aliați, a declarat viceamiralul Thomas Daum, șeful structurii cibernetice a armatei germane. „Dacă se întâmplă ceva, aceste unităţi vor identifica aceasta. Vom introduce (informaţiile) în bazele de date de război electronic, care vor informa apoi toate sistemele noastre dacă există un nou radar de partea belarusă.” Ce testează Bundeswehr în Lituania Armata germană testează deja în Lituania sisteme de război electronic, inclusiv: instrumente de detectare a dronelor; interceptoare de semnale; sisteme de bruiaj; senzori proiectați să transmită date de pe câmpul de luptă către analiști aflați la distanță. Aceste capabilități sunt folosite pentru a îmbunătăți supravegherea și înțelegerea mediului electromagnetic (radare, comunicații, semnale), cu efect direct asupra avertizării timpurii și a protecției forțelor. „Nu mai este nici pace”: cum descrie Germania noua fază a amenințărilor Viceamiralul Daum a spus că activitățile Rusiei în anumite părți ale Europei au ajuns într-o „fază a doua”, în care intenția este de a produce pagube, dar fără a trece pragul unui război deschis. „Domeniul cibernetic-informaţional nu este încă în război, dar nu mai este nici pace.” El a descris și o etapă anterioară, axată pe penetrarea discretă a rețelelor occidentale prin atacuri cibernetice și pe stabilirea unor poziții în interiorul sistemelor. Context: mai multă putere pentru servicii și o piață care s-a schimbat În plan intern, cabinetul german a aprobat în august un pachet de măsuri (care urmează să fie votate în parlament) pentru a acorda serviciilor de informații atribuții noi, inclusiv spargerea comunicațiilor și perturbarea operațiunilor adversarilor străini, pe fondul creșterii amenințărilor cibernetice și hibride. Pe partea de achiziții și inovare, Patrick Jeschke, care conduce centrul de inovație cibernetică al Bundeswehr, a spus că înainte de războiul din Ucraina armata germană avea dificultăți în a convinge companiile comerciale să furnizeze astfel de sisteme. Între timp, problema s-a mutat de la găsirea furnizorilor la selecția celor mai promițătoare tehnologii dintr-un volum mare de propuneri. Daum a adăugat că, în ultimele decenii, Germania nu a investit suficient în capacități noi, fiind concentrată pe misiuni externe precum Afganistan, iar acum „este nevoie” de îmbunătățirea capabilităților. [...]

Forța Spațială a SUA vrea să-și dubleze personalul integrat în comenzi de luptă , pentru a aduce expertiza spațială mai aproape de operațiunile militare și pentru a accelera adaptarea la amenințări, potrivit Focus . Miza este una operațională: mai mulți „Guardians” (militarii Space Force) ar urma să lucreze direct în structurile comune ale forțelor armate, ca să consilieze și să integreze tehnologia spațială în misiuni. Generalul Douglas Schiess , noul șef al Space Force, a prezentat planul într-un mesaj către personalul forței, susținând că o prezență mai mare în poziții-cheie din comenzi comune este necesară pentru a obține „superioritate în spațiu” și pentru a sprijini succesul în luptă. Ce se schimbă: mai mulți specialiști spațiali „în linia întâi” a planificării militare Space Force urmărește să plaseze mai mulți militari direct la comenzi de operații ale armatei SUA, cu rol de: consiliere a structurilor de comandă în privința capabilităților spațiale; integrare a tehnicii și serviciilor spațiale în desfășurarea operațiunilor; adaptare a instruirii și dotărilor pentru misiuni comune cu celelalte categorii de forțe. Potrivit publicației, portalul de specialitate Task & Purpose relatează că Space Force intenționează să-și dubleze personalul, iar Schiess cere inclusiv instruire și echipare mai orientate către operații întrunite (împreună cu alte forțe). De ce contează: presiune pe achiziții rapide și pe capabilități pentru război electronic în spațiu În mesajul său, Schiess leagă direct obiectivul de „a aduce specialiștii în luptă, oriunde are loc” de nevoia de a ține pasul cu amenințările prin achiziții rapide. În același timp, el cere dezvoltarea de arme pentru utilizare în spațiu, inclusiv: sisteme care distrug ținte prin impact direct; bruiaje și alte arme electronice. Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a declarat în septembrie că astfel de arme spațiale se află deja pe orbită, însă nu este cunoscut ce sisteme sunt staționate acolo. Context: o forță tânără, dar cu rol în operații recente Space Force este cea mai mică ramură a forțelor armate americane, înființată în 2019, în timpul președintelui Donald Trump, ca prima nouă categorie de forțe din 1947. Obiectivul declarat al Washingtonului a fost protejarea sistemelor de sateliți în fața Chinei și Rusiei și menținerea supremației militare americane în spațiu. În acest an, „Guardians” au lucrat deja alături de alte trupe în mai multe operații, iar în luna curentă Space Force a creat și un element de conducere la Comandamentul pentru Operații Speciale al SUA , pentru a stabili cum își organizează, instruiește și echipează forțele pentru astfel de misiuni. Ce urmează Direcția indicată de conducerea Space Force este consolidarea unei „pipeline” permanente de recrutare și formare, astfel încât întreaga armată americană să poată apela mai ușor la expertiză spațială. În paralel, accentul pe integrarea în comenzi de luptă sugerează o trecere de la roluri predominant tehnice către o prezență mai directă în planificarea și executarea operațiilor militare. [...]

Polonia va găzdui un centru european de mentenanță pentru interceptoarele PAC-3 Patriot, o investiție de 227 milioane euro (aprox. 1,13 miliarde lei), menită să scurteze timpii de reparație într-un moment de penurie globală. Informația apare în Kyiv Post , care notează că noul hub ar urma să reducă dependența de trimiterea rachetelor în SUA pentru service – un blocaj cu impact direct asupra disponibilității muniției pentru apărarea antiaeriană, inclusiv în Ucraina. Decizia a fost anunțată marți, 27 octombrie, de secretarul de stat în Ministerul Apărării din Polonia, Magdalena Sobkowiak-Czarnecka , care a descris-o drept „istorică”. Potrivit acesteia, alte trei țări au concurat pentru găzduirea facilității: Germania, Țările de Jos și Norvegia. Ce se construiește și de ce contează operațional Centrul va deservi interceptoarele PAC-3, folosite în sistemele americane Patriot. În prezent, aceste rachete sunt expediate în Statele Unite pentru mentenanță, iar Washingtonul a căutat o locație europeană tocmai pentru a reduce durata ciclului de reparație, relatează TVP World . TVP World, citând-o pe Sobkowiak-Czarnecka, susține că hub-ul ar urma să fie singurul de acest tip din afara SUA, cu un cost de circa 1 miliard zloți (aprox. 253 milioane dolari, adică aproximativ 1,16 miliarde lei) și un termen de aproximativ un an până la operaționalizare completă. Unde ar putea fi amplasat centrul Guvernul polonez nu a indicat oficial locația, însă TVP World scrie că uzina de electronice WZE din Zielonka (la circa 15 kilometri nord-est de Varșovia) este văzută pe scară largă drept principalul candidat. Publicația mai arată că, în septembrie, Sobkowiak-Czarnecka a vizitat fabrica împreună cu subsecretarul de stat american Thomas DiNanno, iar Ambasada SUA la Varșovia a menționat atunci cooperarea bilaterală pe componente critice pentru Patriot. Conform unui acord din 2019 cu Lockheed Martin , uzina produce și întreține deja componente-cheie PAC-3 MSE, potrivit TVP World. Context: presiune pe stocuri și cerere în creștere Kyiv Post plasează proiectul în contextul deficitului de interceptoare Patriot și al nevoii Ucrainei de a-și menține capacitatea de a intercepta rachete balistice rusești. Publicația notează că, la 15 octombrie, Ucraina ar fi epuizat stocurile de interceptoare Patriot. În paralel, Lockheed Martin ar fi în discuții avansate privind producția PAC-3 în afara SUA, pe fondul unei cereri „triplate”, pe măsură ce statele încearcă să-și refacă stocurile, potrivit articolului. Ce urmează Acordul-cadru pentru explorarea înființării hub-ului a fost semnat în iulie de SUA, Polonia, Germania, Țările de Jos și Suedia împreună cu Lockheed Martin. Dacă proiectul din Polonia se finalizează în termenul indicat (aprox. un an), Europa ar putea câștiga o capacitate regională de mentenanță care să reducă timpii de indisponibilitate ai interceptoarelor PAC-3, într-o perioadă în care fiecare rachetă contează în apărarea antiaeriană. [...]