Știri
Știri din categoria Apărare
Producția europeană de rachete ATACMS ar putea reduce dependența NATO de livrările din SUA, într-un moment de cerere accelerată pentru muniție, iar România – care operează HIMARS și are ATACMS în dotare – este direct interesată de creșterea capacității industriale din Europa, potrivit HotNews.
Lockheed Martin și Rheinmetall au semnat un memorandum de înțelegere pentru producția în Europa a rachetelor balistice ATACMS, muniție folosită de sistemele de artilerie HIMARS. Lockheed Martin afirmă că acordul „vizează satisfacerea cererii imediate de muniție produsă la nivel local în Europa” și reprezintă un pas către înființarea unui joint venture (societate mixtă) care să creeze „primul centru european de excelență” pentru producția, integrarea și distribuția ATACMS în cadrul NATO și al forțelor europene aliate.
„Aducerea coproducției ATACMS în Germania este un semnal puternic pentru industria de apărare a Europei și pentru reziliența pe termen lung a NATO.”
Rheinmetall indică drept punct-cheie fabrica din Unterlüss, despre care CEO-ul Armin Papperger spune că este „prima și singura unitate de producție din lume pentru rachete ghidate ATACMS în afara Statelor Unite”. Locația are aproximativ 4.000 de angajați și include atât producție de sisteme de armament și muniție, cât și activități de dezvoltare, fabricație și întreținere pentru vehicule pe șenile; tot aici se află și un poligon de tragere privat, descris ca fiind cel mai mare din Europa.
Compania mai arată că o fabrică de motoare de rachetă este în faza finală de construcție, iar producția de motoare și componente pentru rachete ghidate este programată să înceapă din 2027.
ATACMS (Army Tactical Missile System) sunt rachete balistice cu rază mică de acțiune, capabile să lovească ținte la aproximativ 300 km și să transporte o încărcătură explozivă de 226 kg. Ele au fost concepute pentru M270 MLRS și pentru M142 HIMARS.
România operează trei sisteme HIMARS – în total 54 de lansatoare, împărțite în trei batalioane – iar contractul cu Lockheed Martin a fost semnat în 2019, cu o valoare de circa 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei). Primul sistem a intrat în dotare în 2021, iar ultimul în 2024. Pachetul a inclus muniție, comandă-control, senzori, suport logistic, mentenanță, echipamente criptografice și instruire.
În ceea ce privește muniția, contractul a prevăzut, pe lângă cele 54 de lansatoare, achiziția de:
În acest context, mutarea unei părți din producția ATACMS în Europa are relevanță operațională și industrială pentru aliații NATO din regiune, inclusiv România, prin potențiala consolidare a lanțurilor de aprovizionare și a capacității de producție pe continent. Pentru moment, sursa nu oferă detalii despre volumele de producție sau despre eventuale contracte viitoare legate de România.
Recomandate
Germania își mută o parte din lanțul de aprovizionare NATO pentru muniții cu rază lungă pe teritoriul propriu , după ce Rheinmetall și Lockheed Martin au semnat un memorandum pentru o societate mixtă care va produce și distribui rachete ATACMS în Europa, potrivit Economica . Acordul, semnat înaintea începerii summitului NATO din capitala Turciei, vizează „crearea primului centru european destinat producţiei, integrării şi distribuţiei de rachete ATACMS pentru forţele NATO şi ale aliaţilor europeni”, conform comunicatului Rheinmetall citat de publicație. Directorul general al Rheinmetall, Armin Papperger, a precizat că producția va fi stabilită la fabrica din Unterluss, în nord-vestul Germaniei. Pentru Lockheed Martin, proiectul are o miză strategică de durată. Dennis Goege, director executiv pentru Europa, a declarat că aducerea coproducției ATACMS în Germania este „un semnal puternic pentru industria europeană de apărare şi pentru rezilienţa pe termen lung a NATO”. Conform informațiilor din articol, aceasta va fi prima unitate de producție de rachete ATACMS în afara Statelor Unite. De ce contează: capacitate industrială europeană pentru un sistem folosit în războiul din Ucraina ATACMS sunt rachete cu rază de acțiune de 300 de kilometri, lansate de pe sisteme terestre HIMARS, și au fost folosite intens de Ucraina în războiul cu Rusia. Articolul amintește că administrația fostului președinte american Joe Biden a autorizat la sfârșitul anului 2024 furnizarea acestor rachete către Kiev, după o perioadă de ezitări. În paralel, Ucraina a cerut și rachete americane Tomahawk cu rază lungă, însă Washingtonul nu a dat curs solicitării. Din Europa, armata ucraineană a primit rachete franco-britanice Storm Shadow/SCALP, cu lansare aeriană, pentru care și-a adaptat ca platformă de lansare avioane Sukhoi SU-27. Context: presiunea pe Germania pentru Taurus rămâne, dar Berlinul a refuzat până acum Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a insistat ca Germania să transfere rachete Taurus, cu o rază de acțiune de peste 500 de kilometri, însă solicitarea a fost respinsă până în prezent de Berlin. Fostul cancelar Olaf Scholz a justificat refuzul prin riscul unei implicări a militarilor germani, invocând faptul că programarea rachetelor Taurus pentru lovirea țintelor poate necesita participarea personalului german instruit, similar modului în care ar proceda militarii britanici și francezi în cazul Storm Shadow/SCALP. [...]
Ținta de 5% din PIB pentru apărare începe să devină un reper politic în NATO , după ce lideri din Lituania și Estonia au venit la summitul Alianței de la Ankara cu insigne pe care scrie „Clubul 5%”, potrivit HotNews . Mesajul este unul de presiune publică asupra statelor care rămân sub pragul asumat, într-un moment în care finanțarea apărării se transformă într-un criteriu de credibilitate și influență în interiorul NATO. Ținta de alocare a 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare a fost stabilită la summitul NATO de anul trecut de la Haga, cu termen maxim de îndeplinire anul 2035. În acest context, unele state care au ajuns deja la nivelul respectiv își afișează explicit poziționarea. Un exemplu este președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, a cărui insignă a fost remarcată inclusiv de secretarul general al NATO, Mark Rutte, conform relatării. În paralel, ministrul de externe estonian Margus Tsahkna și omologul său lituanian Kęstutis Budrys și-au prezentat la rândul lor insignele pe rețelele sociale. Într-o postare pe X, Tsahkna a transmis mesajul de mobilizare către ceilalți aliați: „Împreună cu Kestusis Budris în Clubul 5%. Clubul este deschis. Investiți mai mult ca să faceți NATO mai puternică.” Cine este în „Clubul 5%” și ce niveluri sunt estimate pentru 2026 Potrivit unei estimări citate de The Guardian, Lituania și Estonia se află în fruntea clasamentului cheltuielilor de apărare raportate la PIB pentru 2026, urmate de alte state din flancul estic: Lituania: 5,33% din PIB Estonia: 5,10% Letonia: 4,92% Polonia: 4,68% De ce contează: presiune pentru accelerarea bugetelor, înainte de termenul 2035 Dincolo de simbolistica insignei, mesajul indică o dinamică tot mai vizibilă în NATO: statele care investesc rapid în apărare încearcă să transforme pragul de 5% într-un standard de facto, nu doar într-un obiectiv pe termen lung. Pentru guvernele care sunt încă departe de acest nivel, semnalul este că discuția nu mai este doar despre angajamente viitoare, ci despre ritmul de creștere al bugetelor în anii următori. [...]
Donald Trump a sugerat că SUA ar putea deschide calea pentru producția locală de rachete Patriot în Europa și Ucraina, prin licențe americane , o mutare care ar schimba din temelii logica aprovizionării cu armament într-un moment în care cererea pentru sisteme de apărare aeriană rămâne ridicată, potrivit news.ro . Întrebat miercuri, la Ankara, dacă ar fi de acord ca Europa să producă rachete Patriot pe plan intern pe baza unei licențe americane, Trump a răspuns că „vom discuta despre asta” și a insistat că Patriot este o armă „defensivă”, aspect pe care îl apreciază. În același context, el a sugerat mai direct că SUA ar fi dispuse să accepte acorduri de licențiere pentru producția de rachete Patriot, fiind citat de The Guardian . Ce ar însemna licențierea Patriot: mutarea producției mai aproape de utilizator Din declarațiile lui Trump reiese o deschidere către transferul de know-how (adică instruire și acces la procesele de fabricație) pentru rachetele Patriot către aliați, inclusiv Ucraina. Președintele SUA a afirmat că „le vom acorda dreptul de a produce rachete Patriot” și că „le vom arăta cum se face”. În aceeași logică, Trump a susținut că Ucraina ar avea capacitatea să producă astfel de armament, spre deosebire de „majoritatea țărilor”, și a adăugat că, în acest fel, Kievul „nu se va mai putea plânge” că nu primește suficient, urmând să i se spună „fabricați-le singuri”. Ucraina, furnizor de drone pentru SUA: „Le-am cumpăra dronele” Separat, întrebat despre experiența Ucrainei în domeniul dronelor, Trump a recunoscut expertiza Kievului și a spus că SUA ar fi dispuse să cumpere drone ucrainene. El a remarcat capacitatea Ucrainei de a produce volume mari chiar și în condiții de război, „în subsoluri” sau în adăposturi improvizate. Trump a mai afirmat că Ucraina este bine poziționată pentru producția de armament deoarece are „talentul necesar” și a susținut că ar putea produce rachete Patriot „destul de repede”, invocând „o mare capacitate de a produce arme, arme destul de complexe”. Ce rămâne neclar Declarațiile nu includ un calendar, condiții contractuale sau confirmarea unui acord concret de licențiere ori de achiziție de drone. Trump a spus inclusiv că „încă nu am informat compania despre asta”, fără a detalia la ce companie se referă, ceea ce indică faptul că discuția este, cel puțin deocamdată, la nivel de intenție politică. [...]
NATO anunță achiziții de 50 mld. dolari și extinderea producției de apărare , într-o declarație în șase puncte adoptată la Summitul de la Ankara , potrivit news.ro . Documentul leagă explicit creșterea investițiilor și a achizițiilor de nevoia de a răspunde „amenințării pe termen lung” reprezentate de Rusia și de a consolida baza industrială și reziliența Alianței. 50 mld. dolari pentru achiziții și presiune pe capacitatea industrială În punctul 2 al declarației, liderii NATO afirmă că, în 2025, aliații europeni și Canada și-au crescut investițiile în cerințele critice de apărare cu „mai mult de 139 de miliarde USD” (aprox. 640 mld. lei). Tot acolo, Alianța anunță „noi achiziții în valoare de 50 de miliarde USD” (aprox. 230 mld. lei) și își asumă extinderea capacității de producție colective, în cooperare cu industria, pentru accelerarea inovării. Documentul mai include intenția de a elimina barierele comerciale în domeniul apărării între aliați și de a valorifica parteneriatele NATO pentru a crește cooperarea în industria de apărare. Direcții operaționale: capabilități, cloud interoperabil și inteligență artificială În punctul 3, declarația fixează o listă de priorități pentru modernizarea descurajării și apărării, bazată pe un mix de capabilități nucleare, convenționale și de apărare antirachetă, completat de capabilități spațiale și cibernetice. Printre domeniile menționate: apărare integrată aeriană și antirachetă; sisteme fără pilot; tehnologii de vârf și capabilități de informații (intelligence); dezvoltarea unui „cloud interoperabil transatlantic pentru situații de luptă”; adoptarea unor modele de inteligență artificială. Ucraina: angajamente pentru 2026 și reper pentru 2027 În punctul 4, aliații reafirmă sprijinul „neclintit” pentru Ucraina și precizează că aliații europeni și Canada finanțează „marea majoritate” a asistenței de securitate, prin instrumente bilaterale și multilaterale. Declarația include un angajament pentru 2026 de livrare de echipamente militare, asistență și instruire în valoare de 70 de miliarde euro (aprox. 350 mld. lei) și intenția de a menține sprijinul „cel puțin la un nivel echivalent” în 2027. Totodată, este menționată decizia Uniunii Europene de a furniza finanțare multianuală prin „Împrumutul de Sprijin pentru Ucraina” (Ukraine Support Loan). Context: Rusia, terorismul și alte riscuri de securitate Declarația reafirmă angajamentul pentru apărarea colectivă ( Articolul 5 ) și descrie Rusia drept o amenințare pe termen lung, alături de „amenințarea persistentă a terorismului”. În plus, documentul notează competiția strategică, amenințările hibride și instabilitatea de la granițele Alianței și include o referire la Iran, cu apel ca acesta să respecte libertatea de navigație în Strâmtoarea Hormuz. La finalul summitului, președintele Nicușor Dan a declarat că în declarație s-a reafirmat că Rusia este principala amenințare la adresa Alianței și că sprijinul pentru Ucraina este important pentru apărarea Europei, implicit a României. [...]
Bucureștiul devine un punct de decizie pentru finanțarea apărării pe flancul sudic , după ce România a obținut găzduirea biroului regional al viitoarei Defense, Security and Resilience Bank (DSRB), potrivit Economedia , care citează un anunț al Ministerului Finanțelor . Miza este accesul la un instrument financiar internațional dedicat investițiilor strategice în apărare, infrastructură critică și reziliență, cu potențial de a direcționa proiecte și capital către regiune. România s-a alăturat marți, la Ankara, statelor aliate care au semnat Declarația de intenție comună pentru înființarea băncii, coordonată de Canada, conform informațiilor transmise de președintele României, Nicușor Dan. În paralel, Ministerul Finanțelor susține că a fost implicat „din fazele incipiente” în definirea arhitecturii instituționale și a modelului de guvernanță, cu obiectivul de a construi o instituție credibilă pentru investitori și capabilă să mobilizeze capital public și privat. Ce câștigă România: acces la finanțare și influență în alocarea ei Statutul de stat fondator ar urma să ofere României acces la mecanismele de decizie prin care vor fi orientate finanțările către proiecte relevante pentru securitatea regională, infrastructura critică și dezvoltarea industriei de apărare, potrivit Ministerului Finanțelor. Găzduirea biroului regional pentru flancul de sud este prezentată ca o poziționare care poate transforma rolul strategic al României în proiecte și investiții. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a legat explicit proiectul de nevoia de finanțare „predictibilă” și de mobilizarea capitalului pentru infrastructură strategică și industrie. „Apărarea colectivă are nevoie de capital colectiv. Prin DSRB, deschidem o nouă sursă de finanțare pentru proiectele strategice ale României și pentru companiile românești din domenii cu valoare adăugată ridicată – apărare, infrastructură critică, energie, securitate cibernetică și tehnologii emergente.” Cum ar urma să funcționeze banca și cine poate beneficia DSRB este descrisă ca un mecanism care „completează” arhitectura financiară internațională existentă, fără să o înlocuiască, prin capacitatea de a atrage resurse suplimentare și de a accelera investițiile în apărare, securitate și reziliență. Pentru România, Ministerul Finanțelor indică oportunități de finanțare atât pentru proiecte strategice, cât și pentru companii – cu accent pe întreprinderile mici și mijlocii din industria de apărare și sectoare conexe – în funcție de instrumentele pe care banca le va dezvolta, precum: împrumuturi; garanții; investiții de capital (participații), pentru extinderea capacităților de producție, inovare, tehnologii emergente și integrarea în lanțurile internaționale de aprovizionare. Inițiatorii proiectului indică trei direcții principale: capital pe termen lung la costuri reduse pentru guverne, achiziții publice mai rapide și „inteligente” în apărare și mobilizarea capitalului privat prin garanții care să faciliteze finanțarea companiilor de-a lungul lanțului de aprovizionare. De ce contează: biroul regional poate influența fluxul de proiecte și capital Din perspectivă operațională și economică, găzduirea biroului regional poate crește vizibilitatea și capacitatea României de a conecta proiecte locale și regionale la finanțări dedicate apărării și rezilienței, inclusiv în domenii precum transport, energie, digitalizare, securitate cibernetică și tehnologii emergente. Totuși, materialul nu include un calendar de operaționalizare, dimensiunea capitalului sau criteriile concrete de eligibilitate, care vor depinde de arhitectura finală și de instrumentele financiare adoptate de viitoarea instituție. [...]
Europa își redesenează apărarea în NATO pe fondul riscului ca SUA să se retragă parțial , iar una dintre schimbările cu impact operațional imediat este desfășurarea permanentă a unei brigăzi germane de tancuri în Lituania, potrivit Digi24 . Mișcarea semnalează trecerea de la un model de apărare bazat pe „conducerea” americană la unul în care europenii trebuie să poată planifica și susține operațiuni de amploare cu mai puține resurse și capabilități SUA. Presiunea vine din combinația dintre criticile președintelui american Donald Trump privind cheltuielile europenilor pentru apărare și tensiunile legate de războiul SUA contra Iranului, care ar putea fi folosite drept argument pentru neimplicarea Washingtonului într-un conflict Europa–Rusia. În acest scenariu, capitalele europene își reevaluează arhitectura de securitate, anticipând o implicare americană mai redusă și, în paralel, o implicare mai mare din partea Ucrainei. Schimbarea de pe teren: brigadă germană permanentă în Lituania În apropierea graniței Lituaniei cu Belarus, o brigadă germană de tancuri ( Brigada 45 Panzer ) a participat la exerciții timp de o lună, dar nu se întoarce în Germania după încheierea acestora. Este, conform articolului, prima desfășurare permanentă a unor unități militare germane în afara granițelor de la sfârșitul Războiului Rece încoace și face parte din extinderea armatei germane, care ar urma să devină cea mai mare din Europa. Colonelul Sebastian Hagen, comandantul grupului de luptă multinațional care formează nucleul brigăzii germane din Lituania, a punctat încărcătura istorică a prezenței germane în regiune: „Știm foarte bine ce a făcut Germania nazistă aici, în Lituania.” Hagen a adăugat, într-o declarație pentru The Economist, că militarii sunt conștienți și de efectele ocupației sovietice asupra Lituaniei. De ce contează: „europenizarea” modului de luptă, nu doar a bugetelor Miza nu este doar câți bani alocă Europa apărării, ci și cum își construiește capacitatea de a lupta fără infrastructura de comandă, supraveghere și integrare pe care o aduce SUA. În material se arată că un avantaj convențional mare nu mai garantează succesul, invocând atât rezistența Ucrainei în fața Rusiei, cât și dificultățile întâmpinate de SUA în lupta contra Iranului. În acest context, oficiali și experți citați susțin că Europa ar avea nevoie de o „metodă europeană” de a purta războiul, bazată pe: conducere mai descentralizată; arme mai ieftine; producție mai eficientă; strategii noi de protecție împotriva agresiunii rusești. Un înalt oficial britanic a descris diferența de abordare față de modelul american, în discuții cu Financial Times : „Europenii nu vor putea aplica o forță copleșitoare. Ei vor trebui să încerce să contracareze adversarul, să creeze dileme și să producă o apărare de tip ‘porc spinos’.” Semnale din SUA și efecte în lanț pentru Europa La summitul de la Ankara, liderii europeni încearcă să îl convingă pe Trump că își respectă obligațiile, în condițiile în care, împreună, membrii NATO (fără SUA) și-au majorat cheltuielile de apărare cu 20% pe an în ultimii doi ani, potrivit secretarului general al NATO, Mark Rutte . Tot în articol se menționează că această creștere ar susține 195.000 de locuri de muncă în SUA. În paralel, Washingtonul a anulat mai multe desfășurări de trupe în Europa, a redus capabilități folosite în cadrul NATO și a început o reevaluare a poziției militare americane în Europa. Planurile de apărare ale NATO adoptate cu un an în urmă prevedeau ca SUA să acopere aproape 40% din capacitatea de luptă a alianței, procent despre care materialul afirmă că „cu siguranță” va scădea. Un alt semnal de vulnerabilitate operațională: epuizarea rapidă a stocurilor de armament ale SUA și ale aliaților din Golful Persic în războiul din Iran, ceea ce a dus la întârzieri de „câțiva ani” pentru livrările către clienți europeni, conform articolului. Ce urmează: mai multă integrare europeană în NATO, cu ritmuri diferite între state În timp ce Germania, țările nordice și statele baltice ar urma să urce cheltuielile pentru apărare la 3,5% din PIB până în 2029, Franța și Marea Britanie sunt prezentate ca fiind departe de această țintă și nu ar depăși 2,7% din PIB până în 2030. Articolul notează și că Germaniei îi lipsește încă un plan de finanțare pe termen lung. În plan operațional, avertismentul central rămâne că Europa poate adăuga „mușchi”, dar fără o capacitate proprie de comandă și integrare riscă să rămână dependentă de un „creier” american imprevizibil — ceea ce împinge aliații europeni să caute o formulă de consolidare a rolului lor în conducerea NATO, nu de înlocuire a alianței. [...]
