Știri
Știri din categoria Apărare
Heckler & Koch își pregătește intrarea în producția locală din România, condiționată de o licitație a Armatei, după ce a deschis deja o filială pe plan local și așteaptă lansarea procedurii de achiziție, potrivit Economedia. Miza este una operațională: compania vizează fabricarea în România a unui nou tip de pușcă de asalt, pentru echipamente „testate și validate operațional” în armate NATO.
Planul este relatat de Frankfurter Allgemeine Zeitung, conform Rador Radio România. Directorul general al Heckler & Koch, Jens Bodo Koch, a indicat că producția locală ar putea începe odată cu lansarea licitației.
Compania spune că rămâne fidelă strategiei „Green Countries”, care presupune livrarea de armament doar către state democratice și necorupte din UE și NATO. Pentru fiecare solicitare, Heckler & Koch discută cu autoritățile germane pentru a stabili dacă țara respectivă se încadrează în această strategie.
DW amintește că, la începutul acestui an, miniștrii Apărării din România și Germania, Radu Miruță și Boris Pistorius, au semnat la Berlin o declarație care vizează suport logistic comun, achiziții bilaterale și dezvoltarea comună de echipamente și tehnologii militare.
Heckler & Koch și-a îmbunătățit semnificativ rezultatele în 2025, pe fondul deteriorării mediului de securitate. Veniturile au crescut cu 14,4%, la 393 milioane de euro, iar profitul net a urcat cu un sfert, la 39,5 milioane de euro. EBITDA (profit înainte de dobânzi, taxe și amortizări) a crescut cu 7,6%, la 67,9 milioane de euro.
Portofoliul de comenzi a urcat de la 426,2 milioane de euro în 2024 la 802 milioane de euro în 2025, aproape dublu și un nivel record pentru companie. Conducerea a indicat că a investit în automatizare și extinderea capacităților de producție la sediul central din nordul Pădurii Negre, mizând pe creșterea productivității.
În perioada 2019–2024, compania a investit aproximativ 100 de milioane de euro (aprox. 509 milioane lei), iar pentru 2025–2028 intenționează investiții de încă 235 de milioane de euro (aprox. 1,2 miliarde lei), conform datelor citate.
La finalul lui 2025, Heckler & Koch avea 1.340 de angajați, cu 84 mai mulți decât în 2024, iar compania anticipează o creștere până la aproximativ 1.600 în 2028, potrivit directorului financiar Andreas Schnautz. Circa 85% dintre angajați lucrează în Germania, în principal la sediul central din Oberndorf.
Compania este prezentă și în SUA, unde operează o unitate de asamblare; piața americană generează circa un sfert din veniturile totale, în condițiile în care acolo persoanele fizice pot cumpăra arme Heckler & Koch, spre deosebire de Europa, unde vânzările către civili sunt „foarte reduse”.
Principalul client din Germania este Bundeswehr, care primește în etape 80.000 de puști de asalt noi, cu posibilitatea extinderii până la 250.000 de unități printr-un acord-cadru. Noile arme vor înlocui modelul G36, aflat la final de ciclu de utilizare, produs tot de Heckler & Koch.
Recomandate
Germania își accelerează planurile de capabilități militare în spațiu pe fondul riscului ca Rusia să urmărească plasarea unui dispozitiv nuclear pe orbită, scenariu care ar putea paraliza servicii satelitare esențiale pentru economie și apărare, potrivit Politico . Avertismentul vine de la generalul-maior Michael Traut , comandantul Comandamentului Spațial al Bundeswehr, care a spus că „nu poate exclude” posibilitatea ca Rusia să lucreze la tehnologie pentru a plasa un dispozitiv nuclear în spațiu. Într-un astfel de caz, efectele ar putea face „anumite altitudini orbitale” inutilizabile timp de decenii, prin creșterea resturilor spațiale și riscul de coliziuni în lanț (așa-numitul „ efect Kessler ”). De ce contează: sateliții susțin infrastructura economică Traut a indicat că o detonare nucleară în spațiu nu ar semăna cu un atac convențional pe Pământ, însă ar lovi direct dependența societăților moderne de sateliți, inclusiv pentru comunicații, navigație și servicii critice. El a menționat explicit și domenii cu impact economic, precum bankingul, transporturile și prognoza meteo, pe lângă utilizările militare (țintire și comunicații). Ca reper, comandantul german a invocat testul nuclear american „Starfish Prime” din 1962 și a spus că, dacă „s-ar întâmpla ceva similar astăzi”, „până la o treime” dintre sateliții aflați pe orbita joasă ar putea înceta să funcționeze în săptămânile și lunile următoare. Răspunsul Berlinului: capabilități „non-cinetice” și comunicații satelitare suverane În acest context, Germania își repoziționează spațiul ca pilon central al politicii de apărare. Strategia germană de securitate spațială prevede că Bundeswehr trebuie nu doar să protejeze accesul Germaniei și al aliaților la spațiu, ci și să poată limita capacitatea unui adversar de a-l folosi. Traut a descris o paletă de amenințări care „s-au dezvoltat masiv” în ultimii ani, de la bruiaj GPS și lasere până la atacuri fizice asupra sateliților. La nivelul de jos al escaladării, el a spus că perturbările electromagnetice și interferențele cu laser sunt deja o realitate zilnică, oferind ca exemplu bruiajul GPS în regiunea baltică, cu efecte asupra aviației civile și traficului maritim. În replică, Germania vizează achiziția și dezvoltarea unor sisteme „non-cinetice” (adică fără lovire fizică directă), inclusiv: bruiaje (jammers) și lasere; sateliți de inspecție; pe termen mai lung, „avioane spațiale” (spaceplanes). Traut a argumentat că descurajarea nu poate fi doar defensivă: „Nu intri în arenă doar cu un scut. O descurajare funcțională are întotdeauna o componentă activă, ofensivă.” El a adăugat că „ofensiv” nu înseamnă „agresiv”, dar că Germania trebuie să poată prelua inițiativa într-un conflict, inclusiv prin acțiuni împotriva sistemelor spațiale ale adversarului, nu neapărat pe orbită, ci și în infrastructura mai largă care face sateliții să funcționeze (de la stații la sol la bruiaje). Separat, Berlinul planifică o constelație militară suverană de comunicații satelitare, prin programul SATCOMBw 4, pentru a acoperi cererea în creștere a Bundeswehr pentru conectivitate securizată. Traut a spus că proiectul nu este văzut ca rival pentru constelația europeană IRIS², ci ca o completare, care ar reduce presiunea pe sistemul UE și ar lăsa mai multă lățime de bandă pentru alți utilizatori. Germania vrea, de asemenea, ca viitoarea rețea să poată fi folosită de parteneri europeni, în special de state care nu pot sau nu doresc să-și construiască propriile constelații de sateliți. [...]
NATO pregătește o schimbare operațională care ar putea scurta timpul de reacție la drone pe flancul estic, prin extinderea misiunilor de „poliție aeriană” către un cadru mai larg de apărare aeriană și prin mai multă libertate de acțiune pentru comandantul militar suprem aliat din Europa, potrivit Știrile Pro TV . Inițiativa este prezentată ca răspuns la creșterea amenințărilor aeriene, inclusiv la situații cu roiuri de drone care au pătruns în spațiul aerian al Poloniei și României. Informațiile sunt atribuite de publicație unor diplomați NATO și unui oficial al Alianței, citați de POLITICO și preluați de News.ro. Mai multă autonomie pentru comandantul suprem aliat din Europa După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe o propunere până la summitul NATO din 7–8 iulie, la Ankara . Aceasta i-ar oferi generalului american Alexus Grynkewich , comandantul suprem al NATO în Europa, mai multă putere de a răspunde amenințărilor aeriene fără a mai cere aprobarea formală a statelor membre. În prezent, statele NATO stabilesc reguli privind modul și locul în care pot fi folosite anumite arme naționale. Conform propunerii, Grynkewich ar primi mai multă flexibilitate pentru: transferul de resurse în interiorul Alianței; stabilirea nivelurilor de alertă ale echipamentelor militare. De ce contează pentru flancul estic, inclusiv România Materialul indică o creștere a incidentelor pe flancul estic, menționând: roiuri de drone care au pătruns în Polonia și România; încălcări ale spațiului aerian în Estonia; drone suspecte deasupra Letoniei. Aceste incidente ar fi provocat pagube și răniți și ar fi avut efecte politice în statele din regiune. În plus, lansarea rachetelor balistice iraniene către Turcia, la începutul acestui an, ar fi adăugat urgență discuțiilor pentru o abordare comună la nivelul Alianței. Integrarea apărării antiaeriene cu „poliția aeriană” Propunerea ar integra oficial sistemele NATO de apărare antirachetă și antiaeriană cu misiunile de poliție aeriană desfășurate de avioanele Alianței pe flancul estic și în alte zone, reconfigurându-le ca misiuni de apărare aeriană. Un oficial NATO citat în material susține că statele „se îndreaptă întotdeauna către NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, dar că Alianța „are nevoie ca națiunile să se achite de partea lor” prin eliminarea restricțiilor. „Țările se îndreaptă întotdeauna către NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, a declarat oficialul NATO, dar alianța „are nevoie ca națiunile să se achite de partea lor” prin eliminarea restricțiilor. „Rezervele” naționale, problema de fond Potrivit articolului, unii aliați se plâng de mult timp că așa-numitele „rezerve” naționale (restricții și condiții impuse de fiecare stat) creează un mozaic de reguli în cadrul NATO și reduc capacitatea de reacție rapidă a comandantului suprem aliat din Europa. Generalul Grynkewich și-ar fi prezentat propunerile celor 32 de ambasadori ai țărilor NATO la începutul acestui an. Dacă planul va fi aprobat la summitul din iulie, schimbarea ar putea standardiza și accelera deciziile operaționale în fața amenințărilor aeriene, inclusiv a dronelor, în proximitatea frontierelor estice ale Alianței. [...]
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
Un fost comandant NATO acuză că blocajele administrative din Brașov au împins aliații să-și plătească singuri logistica , în loc ca România să livreze la timp infrastructura necesară mobilității militare în zona poligonului Cincu, potrivit news.ro . Generalul în rezervă Dorin Toma îl indică pe premierul desemnat Adrian Veștea drept responsabil pentru întârzieri, atât ca ministru al Dezvoltării, cât și ca președinte al Consiliului Județean Brașov. Într-o postare pe Facebook, Toma spune că, în perioada în care a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est (2022–2025), eforturile de a asigura accesul și mobilitatea militară către Cincu s-au lovit de „dezinteres” și „management defectuos” la nivelul CJ Brașov și al Ministerului Dezvoltării, instituții conduse, în intervalul menționat, de Veștea. Costuri operaționale și rute ocolitoare pentru convoaiele militare Un exemplu invocat este proiectul de demolare și construire a unui nou pod peste Olt, în zona localității Voila, aflat în responsabilitatea Consiliului Județean și finanțat prin PNDL, care „a trenat mai bine de patru ani”, pe fondul „blocajelor birocratice”. În acest timp, convoaiele militare ar fi fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce, susține fostul comandant, a generat „costuri logistice și financiare uriașe” pentru partenerii NATO. Toma afirmă că transporturile grele au fost împinse pe trasee secundare prin județul Sibiu sau prin Țara Făgărașului, cu „zeci de kilometri” în plus și „ore bune” de întârziere la fiecare transport. Totodată, tranzitul blindatelor pe drumuri județene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, ar fi deteriorat infrastructura locală și ar fi crescut riscul de incidente tehnice. Infrastructură „improvizată” și limitări pentru echipamente grele Fostul comandant mai descrie utilizarea, ani la rând, a unui traseu „improvizat”: un drum comunal parțial asfaltat care traversa Oltul pe barajul hidrocentralei, sub restricții severe de tonaj. În aceste condiții, echipamente grele ale NATO – Toma dă ca exemplu tancurile Leclerc ale armatei franceze – nu ar fi putut trece pe acolo, fiind forțate să ocolească „zeci sau chiar sute de kilometri” prin alte județe. El mai spune că locuitorii au protestat în această perioadă și s-au simțit abandonați, pe fondul unui tranzit militar masiv pe care infrastructura locală nu îl putea susține, amintind inclusiv un pod de pe drumul comunal care ar fi fost blocat, la un moment dat, de localnici. Blocaje la avizare și intervenții diplomatice Toma susține că DJ 104 ar fi trebuit consolidat și modernizat pentru tranzitul convoaielor grele, însă „nu s-a concretizat nimic”, fiind făcute doar planuri și documentații tehnice. El afirmă și că autostrada Sibiu–Făgăraș nu ar avea prevăzut un nod de legătură în zonă care să permită „afluirea și defluirea rapidă” a trupelor NATO. În contextul pregătirii exercițiilor „ DACIAN SPRING 25 ” și „DACIAN FALL 25”, generalul spune că MApN a trimis, timp de zece luni, scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru urgentarea procedurilor, dar proiectele ar fi rămas blocate în faza de avizare. Potrivit lui Toma, situația a devenit atât de critică încât ambasadorii Franței, Belgiei și Luxemburgului ar fi intervenit oficial pe lângă Guvernul României pentru repararea de urgență a infrastructurii „de importanță tactică”. În același context, el afirmă că un proiect de apă și canalizare din zonă, finanțat din fonduri naționale și relevant și pentru conectarea bazei militare, ar fi rămas blocat în proceduri birocratice, inclusiv după demersurile făcute. Ce spune fostul comandant despre efectul asupra angajamentelor României Toma afirmă că, din cauza ritmului lent al investițiilor asumate de partea română, Grupul de Luptă NATO ar fi fost nevoit să recurgă la soluții logistice proprii și la bugete aliate pentru a asigura o operabilitate minimă în interiorul poligonului. „Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână și autoritatea, și fondurile necesare, autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO și a celor naționale”, afirmă generalul în rezervă. Articolul nu include un punct de vedere al lui Adrian Veștea sau al instituțiilor vizate de acuzații. [...]
Flota americană de avioane-cisternă pentru realimentare în aer rămâne sub standardele de pregătire ale Forțelor Aeriene , ceea ce poate limita capacitatea SUA de a susține operațiuni pe termen lung la distanțe mari, inclusiv în Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Interesting Engineering , care citează un raport al Government Accountability Office (GAO). Problema nu este una de „capabilitate” în sensul clasic (platforme sau armament), ci de logistică: în scenariul unui conflict prelungit cu China, SUA ar putea întâmpina dificultăți în realimentarea și reaprovizionarea forțelor, în special a flotei de aeronave, arată GAO. Raportul indică faptul că procentul de avioane-cisternă disponibile și apte de misiune a rămas „în mod persistent” sub standardele stabilite de Forțele Aeriene pentru această flotă. De ce contează: distanțele din Pacific fac realimentarea un „gât de sticlă” GAO pornește de la realitatea operațională a Indo-Pacificului: misiunile aeriene la mii de kilometri de bazele de origine depind de realimentări repetate în aer. În exemplul folosit în material, un F-35 cu o rază de luptă de circa 700 mile (aprox. 1.127 km) nu ar putea acoperi un traseu de ordinul a 5.000 mile fără mai multe realimentări intermediare, ceea ce face disponibilitatea avioanelor-cisternă critică pentru „masa” de forțe care poate fi proiectată într-o zonă de conflict. O alternativă ar fi apropierea grupărilor de portavioane de Taiwan, dar aceasta le-ar expune unor riscuri mai mari, inclusiv atacuri cu rachete cu rază lungă, submarine sau aviație, notează articolul. Cauzele invocate: avioane îmbătrânite și piese greu de găsit Punctul vulnerabil central este dependența de aeronave vechi, precum Boeing KC-135 Stratotanker , cu celule intrate în serviciu în anii 1950–1960. Deși au fost modernizate, aeronavele vechi cer mai multă mentenanță și sunt mai predispuse la defecțiuni, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă. A doua problemă majoră este lanțul de aprovizionare cu piese de schimb pentru sisteme vechi: unii furnizori nu mai există, iar anumite componente trebuie fabricate special. Întreruperile de aprovizionare pot ține aeronave la sol, în așteptarea pieselor. Materialul mai menționează și alți factori care apasă pe disponibilitate: deficit de personal calificat și întârzieri în introducerea echipamentelor de înlocuire, inclusiv a programului Boeing KC-46 Pegasus , care ar fi trebuit să reducă presiunea pe flota veche, dar a avut ani de probleme tehnice și întârzieri. Implicație operațională: ținte „valoroase” într-un conflict cu China În evaluarea prezentată, vulnerabilitatea logistică este amplificată de faptul că China ar avea rachete cu rază lungă concepute pentru a lovi baze și aeronave de sprijin. În acest context, publicația notează că, potrivit South China Morning Post (SCMP), planificatorii militari chinezi ar considera distrugerea avioanelor-cisternă o metodă mai eficientă decât încercarea de a doborî avioane de luptă invizibile radar. Concluzia nu este că un astfel de scenariu ar garanta un avantaj decisiv pentru China — sunt menționate și limitări de partea chineză, precum lipsa experienței de luptă —, dar raportul GAO, așa cum este redat, sugerează că „avantajul de acasă” ar putea cântări mai mult dacă SUA nu își reduc blocajele logistice legate de realimentare și mentenanță. [...]
Războiul informațional al Rusiei vizează erodarea încrederii în democrații , iar sabotajele și asasinatele sunt, în acest tablou, mai degrabă instrumente de presiune decât miza principală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care îl citează pe Sean Wisswesser , fost ofițer de rang înalt al CIA. În lectura lui Wisswesser, invazia Ucrainei a fost un „punct de cotitură” care a împins serviciile ruse spre acțiuni mai agresive și mai riscante, cu scopul de a destabiliza Occidentul. Fostul ofițer descrie un amestec de metode clasice și operațiuni „low-cost” (cu cost redus), adaptate după expulzarea masivă a diplomaților și spionilor ruși din capitale europene. De la „capcane” la eliminări: instrumente vechi, efecte noi Una dintre tacticile recurente rămâne compromiterea țintelor prin exploatarea vulnerabilităților personale, inclusiv prin așa-numitele „capcane sexuale” („honeytrap”). Wisswesser spune că astfel de operațiuni urmăresc să creeze pârghii de șantaj, indiferent de profilul victimei, și amintește cazul lui Clayton Lonetree, pușcaș marin american de la Ambasada SUA din Moscova, sedus în anii 1980 și ajuns să furnizeze documente secrete Uniunii Sovietice. Pe lângă compromitere, analiza indică folosirea asasinatelor ca metodă de descurajare, cu exemple precum otrăvirea cu poloniu (Aleksander Litvinenko) sau cu noviciok (Serghei Skripal) în Marea Britanie, dar și o serie de „accidente” invocate în spațiul public, inclusiv prăbușiri de avioane – cazul în care a murit Evgheni Prigojin fiind menționat ca reper. Sabotaj „hibrid” după expulzările din Europa După reducerea rețelelor operative din ambasade, Moscova ar fi compensat prin operațiuni mai improvizate, care evită pragul unui conflict direct cu NATO, dar întrețin o stare de insecuritate. În acest tipar intră vandalismul și atacurile asupra infrastructurii, inclusiv secționarea cablurilor submarine – exemplul menționat fiind conductele dintre Finlanda și Estonia. Pentru astfel de acțiuni, Rusia ar apela, potrivit fostului ofițer CIA, la intermediari „consumabili”: infractori de drept comun sau tineri recrutați prin aplicații de mesagerie criptată și plătiți în criptomonede. Logica ar fi obținerea unor „victorii” ieftine, cu negare plauzibilă și cost politic redus. Miza principală: încrederea publică în instituții Deși descrie un arsenal larg, Wisswesser indică drept risc major războiul informațional, pe care îl consideră mai periculos decât sabotajul sau asasinatul, tocmai prin efectul sistemic asupra societăților democratice. El plasează „semnalele” cele mai vizibile în jurul alegerilor prezidențiale americane din 2016 și susține că o strategie similară ar fi fost folosită și în perioada referendumului pentru Brexit . „Adevărata țintă nu este un politician sau un partid. Miza este însăși democrația.” În această cheie, impactul nu se măsoară doar în incidente punctuale, ci în degradarea treptată a încrederii în instituții, proces care poate afecta decizia publică și stabilitatea politică pe termen lung, fără a necesita o confruntare militară directă. [...]
