Știri
Știri din categoria Apărare
Vizita de cinci zile a unei flotile navale ruse în Zhanjiang indică o cooperare maritimă sino-rusă menținută la nivel operațional, prin schimburi de rutină și contacte între comandanți, într-un context în care ambele părți insistă că activitatea nu vizează „nicio terță parte”, potrivit Global Times.
Flotila, formată din corvetele Sovershennyy și Rezkiy și tancul maritim de capacitate medie Pechenga, a ajuns miercuri dimineață în Zhanjiang (provincia Guangdong, sudul Chinei), pentru o vizită „prietenească” de cinci zile, conform agenției chineze Xinhua, citată de publicație. Navele au acostat în jurul orei 9:00, sub ghidajul unei nave a Marinei chineze, Chenzhou, iar partea chineză a organizat o ceremonie de bun venit pe cheu.
Agenda include întâlniri și activități care indică un format standard de cooperare militară, nu un exercițiu punctual:
Experți militari chinezi citați de Global Times susțin că prezența unor nave „relativ noi” din Flota rusă din Pacific reflectă un nivel ridicat de încredere strategică și ar putea consolida cooperarea în securitatea maritimă.
Song Zhongping, prezentat drept expert chinez în afaceri militare, afirmă că cele două corvete au capabilități de apărare antiaeriană și lovire anti-navă și anti-submarin, precum și „un anumit nivel” de atac la sol, fiind nave multirol capabile de operațiuni independente. El mai spune că vizitele pentru schimburi militare cu Marina Comandamentului Teatrului Sudic sunt o practică de rutină, amintind că nave ruse au mai desfășurat anterior activități militare în Marea Chinei de Sud.
Publicația menționează și informații atribuite agenției ruse TASS: Sovershennyy și Rezkiy sunt corvete Proiect 20380, proiectate pentru operațiuni în zona maritimă apropiată, cu roluri de angajare a navelor de suprafață și submarinelor și sprijin cu foc în operațiuni amfibii. TASS indică și câteva caracteristici tehnice: deplasament complet de circa 2.200 de tone, viteză maximă de 27 de noduri și autonomie de 4.000 de mile marine (aprox. 7.408 km), cu armament principal care include sistemul de rachete anti-navă Uran și sistemul de apărare antiaeriană Redut.
Navele sunt afiliate Flotei ruse din Pacific și au participat anterior la activități de cooperare navală China–Rusia, potrivit Xinhua. Global Times notează că Sovershennyy a fost implicată de mai multe ori în patrule maritime comune și a vizitat Shanghai în 2023, Rezkiy a participat la exercițiul „Joint Sea-2024”, iar Pechenga a vizitat Qingdao în 2024.
Zhang Junshe, un alt expert chinez citat, califică vizita drept un schimb de rutină care ar contribui la aprofundarea înțelegerii reciproce și la cooperarea în securitatea maritimă, cu efect asupra stabilității regionale.
Totodată, Xinhua – citată de Global Times – susține că vizita face parte dintr-un schimb prietenesc „de rutină”, menit să întărească prietenia și încrederea reciprocă și să aprofundeze cooperarea practică, „fără a viza vreo terță parte” și fără legătură cu situația internațională și regională curentă.
Recomandate
Drone relativ ieftine au generat pagube economice semnificative în Europa, blocând temporar aeroporturi și expunând o vulnerabilitate a apărării aeriene la joasă altitudine , potrivit unei analize citate de Focus . Un raport al International Institute for Strategic Studies (IISS) leagă o serie de incidente din 2025 de o operațiune atribuită cu probabilitate ridicată Kremlinului, cu efecte operaționale și economice disproporționate față de costul echipamentelor. Cost mic, efect mare: trafic aerian oprit și costuri indirecte Raportul IISS susține că dronele nu au produs pagube directe, însă au provocat „daune economice considerabile” prin plasarea zborurilor în proximitatea unor aeroporturi mari, unde traficul civil a fost oprit temporar. Sunt menționate, între altele, aeroporturi din Bruxelles, Copenhaga, München, Oslo și Vilnius. Potrivit estimărilor experților citați în raport, fiecare dronă ar fi costat între 80.000 și 120.000 de euro (aprox. 400.000–600.000 lei), ceea ce indică un raport cost–impact favorabil pentru autorii acțiunilor, dacă scopul a fost perturbarea și testarea reacțiilor. Incidentul Volkel: o bază sensibilă și o reacție întârziată Unul dintre episoadele centrale descrise în raport a avut loc pe 21 noiembrie 2025, când zece drone ar fi survolat la joasă altitudine baza militară Volkel din Olanda și ar fi dispărut fără a fi oprite. Baza este considerată deosebit de sensibilă deoarece, potrivit raportului, acolo sunt stocate bombe nucleare americane B61-12. Între orele 19:00 și 21:00, dronele ar fi intrat în spațiul aerian olandez; ar fi fost aparate cu aripă fixă, cu anvergura între trei și șase metri. Militarii de la sol le-ar fi văzut cu ochiul liber și ar fi tras cu arme ușoare, iar tehnici de bruiaj (perturbare electronică) ar fi fost folosite, fără rezultat. Pe 7 decembrie a urmat un nou incident deasupra aceleiași baze: Ministerul Apărării ar fi ridicat două avioane F-35, însă drona ar fi dispărut înainte ca aeronavele să poată interveni. Vulnerabilitate operațională: „gaură” de radar la altitudine mică Concluzia raportului, citată de Focus, este dură: episodul este descris drept „un eșec strategic al apărării aeriene aliate”. Problema-cheie ar fi detectarea la joasă altitudine: dronele ar fi zburat atât de jos încât radarele clasice occidentale de apărare aeriană nu le-ar fi surprins, iar bruiajul nu ar fi funcționat. Autorii consideră că zborurile au urmărit să testeze reacția NATO: timpii de răspuns, posibilitatea doborârii, procedurile din lanțul de comandă și punctele slabe ale supravegherii radar. Dimensiunea europeană: 144 de incidente, inclusiv în Germania Raportul IISS documentează 144 de incidente în 13 țări europene (cu posibilitatea unor alarme false, potrivit autorilor). În Germania ar fi fost înregistrate 58 de cazuri, în Belgia 25, iar în Danemarca 16. În Germania, dronele ar fi apărut, între altele, deasupra bazei aeriene americane Ramstein, a unor instalații ale BASF și a unui terminal de gaze naturale lichefiate (LNG) din zona Hamburg. Cine ar fi în spate și ce spun autoritățile olandeze Raportul indică drept probabilă o operațiune amplă coordonată de Kremlin. În plus, autorii susțin că incidentele s-ar fi oprit abia după ce autorități și marine europene au intensificat controalele asupra unor nave suspecte ale „flotei din umbră” rusești din Marea Nordului, pe care le consideră posibile platforme mobile de lansare și comunicații (vapoare de marfă sau petroliere). Ministerul Apărării din Olanda nu a comentat raportul, iar un purtător de cuvânt a invocat, potrivit Het Parool, motive operaționale și de securitate pentru a nu face declarații despre origine, motive sau posibili participanți. [...]
Canada își accelerează reînarmarea navală prin selectarea ThyssenKrupp pentru 12 submarine , o decizie care vine pe fondul presiunilor din NATO pentru creșterea cheltuielilor de apărare și înaintea summitului Alianței de la Ankara, potrivit Agerpres . Informația a fost publicată de ziarul canadian Globe and Mail și preluată de Reuters, care notează că anunțul oficial ar urma să fie făcut înainte de plecarea premierului Mark Carney la summitul NATO de marți și miercuri, la Ankara. Cancelaria prim-ministrului nu a comentat imediat. Oferta companiei germane ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) ar fi bazată pe submarine din clasa 212CD , pe care TKMS le furnizează deja marinei militare norvegiene. Reuters mai arată că ThyssenKrupp speră ca aceste nave, cu formă romboidală și construite din oțel inoxidabil non-magnetic, să devină un nou standard în NATO. De ce contează: semnal politic și industrial înainte de summitul NATO Reuters apreciază că opțiunea pentru firma germană ar consolida relațiile Canadei cu Europa chiar înaintea reuniunii NATO. În același timp, agenția notează că alegerea unui producător din Coreea de Sud ar fi reflectat obiectivul lui Carney de a crește volumul schimburilor cu Asia. Potrivit aceleiași surse, guvernul de la Ottawa ar fi luat în considerare și o ofertă a constructorului sud-coreean Hanwha Ocean, care nu a comentat. Context: presiuni pentru creșterea bugetelor de apărare Canada este descrisă ca fiind presată de SUA să își majoreze cheltuielile pentru apărare și susține că a atins ținta de 2% din PIB mai devreme decât era planificat. În paralel, liderii statelor membre NATO au convenit alocarea a 5% din PIB pentru apărare (din care o parte pentru investiții legate de securitate) până cel mai târziu în 2035, mai notează Agerpres. Reacția pieței Știrea a fost urmată de o creștere de 12,9% a acțiunilor TKMS, care au atins un maxim al ultimelor patru luni, potrivit Reuters. [...]
NATO pregătește contracte de „câteva zeci de miliarde de dolari” pentru achiziții militare , într-un semnal că țintele mai ambițioase de cheltuieli se traduc în comenzi concrete pentru industria de apărare, potrivit Agerpres . Anunțul a fost făcut de secretarul general al NATO, Mark Rutte , la Ankara, în ajunul summitului Alianței care începe marți. Rutte a spus că noile contracte, estimate la „câteva zeci de miliarde de dolari”, ar urma să permită dotarea cu „echipamente esențiale” pentru descurajare și apărare. În termeni simpli, este vorba despre achiziții care cresc capacitatea militară a NATO și care, implicit, pot accelera producția și livrările în lanțurile industriale de apărare. Cheltuieli mai mari, presiune pentru planuri credibile până în 2035 Șeful NATO a indicat că aliații europeni și Canada și-au ridicat deja cheltuielile totale de apărare la circa 4% din PIB. El a mai afirmat că, anul trecut, aceștia au cheltuit cu aproape 20% mai mult pentru „apărarea propriu-zisă” față de anul anterior. Pentru 2025 și 2026 cumulat, Rutte a avansat cifra de 258 de miliarde de dolari (aprox. 1.186 miliarde de lei) în „investiții suplimentare”, adăugând că „tendința continuă”. La summitul de anul trecut de la Haga, statele NATO au convenit ca până în 2035 cheltuielile de apărare să ajungă la 5% din PIB, împărțite astfel: 3,5% din PIB pentru investiții în apărarea propriu-zisă; 1,5% din PIB pentru cheltuieli conexe apărării. Rutte a spus că la Ankara se așteaptă ca țările să prezinte „planuri clare, concrete și credibile” pentru atingerea țintei de 5%. Context: presiunea SUA și agenda Ucraina În declarațiile citate de Agerpres , Rutte a amintit criticile repetate ale președintelui american Donald Trump privind nivelul insuficient al investițiilor europene în apărare și amenințările legate de o posibilă retragere a SUA din Alianță dacă unele state nu își asumă mai mult din povara securității. În paralel, secretarul general a insistat că NATO trebuie să se asigure că Ucraina primește sprijinul necesar pentru a se apăra de Rusia, făcând apel ca aliații „să își asume deplin responsabilitățile” în acest sens. Mesaj către NATO și dinspre China Rutte a mai afirmat că testul cu rachetă efectuat luni de China de pe un submarin cu propulsie nucleară în Pacific „trimite un mesaj către NATO” și a invocat sprijinul Chinei pentru Moscova, pe care l-a descris drept „furnizor esențial” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Summitul NATO de la Ankara începe marți, iar anunțurile privind contractele sunt așteptate să fie parte a pachetului de măsuri legate de consolidarea capacităților de apărare ale Alianței. [...]
Transformarea NATO spre un model în care europenii preiau apărarea convențională a continentului riscă să împingă România și Polonia într-o zonă de costuri și decizii strategice mai greu de controlat, pe fondul incertitudinii privind angajamentul SUA și al presiunii de a crește rapid cheltuielile militare, potrivit unei analize publicate de HotNews . Miza imediată este summitul NATO din 7-8 iulie, la Ankara , unde secretarul general Mark Rutte cere trecerea „de la promisiuni la fapte” după angajamentul de 5% din PIB pentru apărare asumat anul trecut la Haga. Analiza descrie această reconfigurare drept „ NATO 3.0 ”, un concept atribuit Pentagonului: europenii ar urma să conducă apărarea convențională, în timp ce SUA ar păstra, „deocamdată”, umbrela nucleară. „NATO 3.0”: mai mulți bani europeni, mai mult risc pentru flancul estic Pentru statele de pe flancul estic, NATO nu este o relație „negociabilă”, ci garanția de ultimă instanță împotriva Rusiei, iar orice semnal de diminuare a rolului american amplifică anxietatea strategică la București și Varșovia, susține autorul. În acest context, sunt puse în discuție două planuri cu impact direct asupra bugetelor și achizițiilor militare: creșterea cheltuielilor (în logica țintei de 5% din PIB) și accelerarea producției/industriei de apărare în Europa. Trei viziuni despre „europenizarea” NATO și ce înseamnă pentru România Textul identifică trei direcții care s-ar fi cristalizat în Europa după revenirea lui Donald Trump la putere, în ianuarie 2025: Consolidare : preferată de statele din Formatul București 9, urmărește menținerea SUA cât mai „ancorate” în regiune, inclusiv prin interoperabilitate și achiziții de echipamente americane, găzduire de trupe și evitarea unor inițiative care ar putea „decupla” Europa de umbrela nucleară americană. În această logică, duplicarea structurilor de comandă NATO în UE este văzută ca riscantă, nu doar costisitoare. Complementaritate : asociată cu Berlinul, Comisia Europeană și zona „pragmatică” de la Bruxelles, propune construirea unui „pilon european” în interiorul alianței, astfel încât UE să poată acționa mai autonom în vecinătatea apropiată, fără a rupe dependența de SUA ca asigurator de ultimă instanță. Sunt menționate inițiative precum Fondul European de Apărare (EDF) , PESCO și programul SAFE, ca instrumente pentru reducerea fragmentării industriei europene de apărare. Substituție : viziunea care, potrivit analizei, provoacă „cea mai mare anxietate” la București și Varșovia. Câștigă teren la Paris și pleacă de la ideea că era atlantică s-a încheiat, iar Europa trebuie să se pregătească să înlocuiască SUA inclusiv prin capabilități suverane de comandă și control, informații satelitare și o descurajare nucleară „europenizată” sub comandă franceză. Pariul francez: umbrela nucleară și problema încrederii Elementul central al „pariului francez” este oferta președintelui Emmanuel Macron de a deschide un dialog despre rolul descurajării nucleare franceze în securitatea europeană, descrisă drept una dintre cele mai semnificative evoluții strategice din ultimele decenii. Din perspectiva est-europeană, analiza indică două limite majore: Încrederea : trecerea de la umbrela nucleară americană la una franceză ar cere un „salt de încredere” pe care Europa de Est nu este pregătită să îl facă, având în vedere istoricul diferit al angajamentului SUA față de securitatea europeană. Calendarul și costurile : construirea capabilităților necesare unei substituții reale ar dura „două decenii” și ar costa „trilioane de euro”, ceea ce nu răspunde nevoilor urgente de securitate ale flancului estic, potrivit autorului (textul furnizat este trunchiat după acest punct). În esență, discuția despre „NATO 3.0” mută presiunea de pe promisiuni politice pe implementare: bani, producție militară și arhitectură de comandă. Pentru România, riscul este să intre într-o tranziție în care costurile cresc rapid, iar garanțiile rămân, cel puțin pe termen scurt, mai greu de cuantificat. [...]
România și Ucraina pregătesc un protocol de alertare și prevenție pentru drone scăpate de sub control , după incidentul din Portul Constanța, potrivit HotNews . Miza este una operațională: reducerea riscului ca drone maritime sau aeriene implicate în război să ajungă în apele teritoriale românești și să producă pagube sau blocaje în infrastructură critică. Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu , a spus la TVR Info că discuțiile vizează evitarea unor situații precum explozia unei drone în Portul Constanța. Ea a precizat că dialogul a fost început de Ministerul Apărării, încă din momentul în care a fost sesizată prezența dronei în port, iar în zilele următoare s-a lucrat la măsuri care „să scadă riscurile pe cât posibil”. Ce ar urma să includă protocolul Din declarațiile Oanei Țoiu, elementele discutate cu partea ucraineană includ: un mecanism de alertare reciprocă privind riscurile posibile, în special atunci când Ucraina identifică faptul că a pierdut legătura sau controlul asupra unor drone; programarea autodetonării (opțiunea de explozie pre-programată) astfel încât aceasta să nu se producă în apele teritoriale românești , dacă există risc de securitate; schimb de informații „la timp” și mecanisme comune pentru prevenirea incidentelor de acest tip, plus „pașii următori” pentru implementare. Contextul: incidentul din Portul Constanța Discuțiile au fost accelerate după explozia unei drone maritime în Portul Constanța , eveniment relatat anterior de HotNews în materialul despre incidentul din port . În acest moment, din informațiile prezentate, protocolul este în faza de discuție, iar detalii precum calendarul, forma juridică și modul concret de aplicare nu sunt precizate. [...]
China a testat o rachetă balistică lansată de pe submarin în Pacific, iar reacția dură a Noii Zeelande și Australiei ridică miza de securitate pentru regiune , potrivit CNN . Beijingul susține că a informat „națiunile relevante” în avans și că exercițiul a fost unul de rutină, însă Wellington și Canberra spun că astfel de acțiuni subminează stabilitatea și riscă să normalizeze testele în apele Pacificului de Sud. Un purtător de cuvânt al Marinei Armatei Populare de Eliberare, căpitanul superior Wang Xuemeng, a declarat că un submarin a lansat „o rachetă strategică” cu un focos fictiv către „zone relevante de mare liberă” din Oceanul Pacific, iar aceasta „a aterizat cu precizie în apele desemnate”. Oficialul a afirmat că testul face parte din programul anual de instruire militară și că a fost „în conformitate cu dreptul și practica internațională”, fără a viza o țară anume. CNN precizează că a cerut un comentariu Ministerului chinez al Apărării. Lipsa de transparență: ce știm și ce nu știm despre rachetă Beijingul nu a indicat ce tip de rachetă a fost testat. CNN notează că marina chineză operează două tipuri de rachete balistice lansate de pe submarin, JL-2 și JL-3, iar experți în rachete apreciază că JL-3 ar avea rază suficientă pentru a atinge teritoriul continental al SUA din apele din apropierea coastelor Chinei, inclusiv din Marea Chinei de Sud. Submarinul balistic principal al Chinei este Type 094 (clasa Jin), iar China operează șase astfel de nave, potrivit articolului. Publicația mai arată că Beijingul raportează rar testele cu rachete; conform Missile Defense Project din cadrul Center for Strategic and International Studies (CSIS), JL-3 ar fi fost testată prima dată în 2018 și încă o dată un an mai târziu. Reacția vecinilor: test în zona denuclearizată a Pacificului de Sud Ministrul de externe al Noii Zeelande, Winston Peters, a spus că racheta a fost lansată în apele Zonei Denuclearizate a Pacificului de Sud, creată în 1986 prin Tratatul de la Rarotonga , ale cărui protocoale II și III au fost semnate de China în 1987. Protocolul II prevede ca semnatarii să nu folosească și să nu amenințe cu folosirea armelor nucleare împotriva statelor sau teritoriilor din zonă, iar protocolul III interzice testele nucleare în zonă. Peters a afirmat că Noua Zeelandă a fost informată în aceeași zi despre planul Chinei de a lansa o rachetă balistică cu rază lungă în Pacificul de Sud și a calificat evoluția drept „nedorită și îngrijorătoare”. „Noua Zeelandă consideră aceasta o evoluție nedorită și îngrijorătoare. Noi, la fel ca vecinii noștri din alte țări din Pacific, nu avem niciun interes ca China să folosească Pacificul de Sud ca loc de testare pentru capabilități de rachete”, a declarat Winston Peters. În Australia, ministra de externe Penny Wong a numit testul „destabilizator pentru regiune” și a spus că trebuie privit în contextul unei „consolidări militare rapide” a Chinei, despre care a afirmat că nu oferă nivelul de transparență și reasigurare a intențiilor pe care regiunea îl așteaptă. Context: testele sunt „de rutină”, dar presiunea regională crește CNN amintește că testele cu rachete sunt, în general, activități obișnuite pentru puterile nucleare, oferind exemple recente: marina SUA a testat în septembrie anul trecut de patru ori racheta Trident lansată de pe submarin, India a testat o rachetă balistică lansată de pe submarin în decembrie, iar Rusia a testat o astfel de rachetă în octombrie. În același timp, articolul plasează episodul în dinamica mai largă a modernizării forțelor nucleare chineze și amintește de testul din septembrie 2024 , când China a lansat un ICBM (rachetă balistică intercontinentală) în Pacific: o rachetă DF-31B capabilă nuclear, trasă de pe insula Hainan către Pacificul deschis, în apropiere de Polinezia Franceză, primul astfel de test în ocean deschis în 44 de ani. Publicația citează și un raport al Departamentului Apărării al SUA, potrivit căruia China își desfășoară de regulă testele în interiorul granițelor, menționând că în decembrie 2024 ar fi lansat mai multe ICBM-uri în succesiune rapidă dintr-o bază de antrenament din vestul țării, „indicând capacitatea de a lansa rapid mai multe ICBM-uri din silozuri”. Raportul din decembrie 2025 al Pentagonului despre puterea militară a Chinei este citat cu evaluarea că Armata Populară de Eliberare vede astfel de teste drept „o opțiune pentru operațiuni de descurajare nucleară de intensitate medie spre ridicată”. Pentru statele din Pacific, miza imediată nu este doar testul în sine, ci riscul ca astfel de lansări să devină mai frecvente în regiune, în condițiile în care China nu a precizat tipul rachetei și menține un nivel limitat de detaliere publică a activităților sale de testare. [...]
