Știri
Știri din categoria Apărare
Prăbușirea unui Apache lângă Strâmtoarea Ormuz ridică semne de întrebare asupra riscurilor operaționale pentru forțele americane care patrulează una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, în contextul escaladărilor din regiune, potrivit HotNews.
Un elicopter de luptă AH-64 Apache al armatei SUA s-a prăbușit luni în apropierea Strâmtorii Ormuz, au declarat două persoane informate despre incident pentru The New York Times, citate de Reuters. Cei doi membri ai echipajului au fost salvați, iar președintele SUA, Donald Trump, a spus marți dimineață că piloții „sunt teferi” și că „nimeni nu a fost rănit”.
Cauza prăbușirii nu este, deocamdată, clară. The New York Times notează că nu se știe dacă aparatul a fost doborât de forțele iraniene, dacă a suferit o defecțiune mecanică sau dacă a existat o altă problemă, iar Reuters precizează că nu a putut verifica imediat informația.
Evenimentul are loc pe fondul unor „tensiuni oscilante” în regiune, după ce Israelul și Iranul au reluat atacurile reciproce, urmate de o detensionare temporară. În acest context, orice pierdere sau incident cu platforme aeriene poate afecta modul în care sunt executate misiunile de supraveghere și descurajare în zona strâmtorii.
Administrația Trump ar urma să furnizeze mai multe informații despre incident în cursul zilei de marți, potrivit declarațiilor președintelui SUA.
Potrivit informațiilor citate, forțele americane folosesc în cadrul operațiunii militare din Strâmtoarea Ormuz:
AH-64 Apache este un elicopter de atac înarmat cu rachete Hellfire și este utilizat, între altele, pentru a descuraja atacurile cu ambarcațiuni mici asupra navelor din strâmtoare și pentru a doborî drone Shahed.
Până la momentul relatării, nici Comandamentul Central al armatei SUA nu a comentat incidentul.
Recomandate
Cheltuielile pentru arme nucleare ale celor nouă state cu astfel de capabilități au urcat cu 19% în 2025, până la 119 miliarde de dolari (aprox. 547 miliarde lei), iar SUA au fost principalul motor al creșterii , potrivit unui raport citat de Reuters . Saltul a dus la cel mai ridicat nivel al cheltuielilor de când International Campaign to Abolish Nuclear Weapons (ICAN) urmărește anual aceste date, din 2020. Creșterea din 2025 este descrisă de ICAN drept un record în seria sa de monitorizare și vine pe fondul intensificării programelor de modernizare a arsenalelor, în special în SUA, care își majorează cheltuielile militare în ansamblu și își reconstruiește arsenalul nuclear. SUA, peste restul statelor la un loc Statele Unite au cheltuit 69,2 miliarde de dolari (aprox. 318 miliarde lei) pentru arme nucleare în 2025, mai mult decât toate celelalte state cu arme nucleare la un loc, și au înregistrat și cea mai mare creștere anuală: +22%, potrivit raportului ICAN. China pe locul doi, Marea Britanie trece înaintea Rusiei În clasamentul cheltuielilor, China a fost a doua, cu o creștere de 7% până la 13,5 miliarde de dolari (aprox. 62 miliarde lei). Marea Britanie a depășit Rusia și a devenit al treilea cel mai mare cheltuitor, după o creștere de 17% la 12,6 miliarde de dolari (aprox. 58 miliarde lei). Rusia a cheltuit 9,5 miliarde de dolari (aprox. 44 miliarde lei), în creștere cu 6%. Context: cine este ICAN ICAN, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2017 , militează pentru eliminarea totală a armelor nucleare. Raportul său urmărește cheltuielile celor nouă state cu arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel. [...]
Volodimir Zelenski cere ca fondurile blocate din vânzarea Chelsea să fie direcționate către apărarea antiaeriană a Ucrainei , într-o mișcare care ar putea testa limitele juridice și politice ale Regatului Unit privind utilizarea activelor asociate oligarhilor ruși, potrivit Adevărul . Propunerea a fost discutată de Zelenski cu premierul britanic Keir Starmer , iar miza este redirecționarea fondurilor rezultate din vânzarea clubului Chelsea, deținut anterior de Roman Abramovici , către consolidarea apărării antiaeriene ucrainene. Liderul de la Kiev susține că sumele ar putea finanța sisteme antirachetă, pe fondul atacurilor rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei. Cum ar urma să fie folosiți banii Zelenski a spus că i-a prezentat lui Starmer un plan de utilizare a unei părți din activele blocate ale lui Abramovici pentru achiziția de armament antibalistic prin programul PURL, inclusiv rachete interceptoare cumpărate direct din Statele Unite. „Aceste sisteme sunt extrem de costisitoare, iar aceste fonduri ar fi de un real ajutor. Până la urmă, este o chestiune de justiție: Rusia a declanșat acest război, prin urmare, de ce să nu folosim banii rusești?” Într-o notă personală, Zelenski a relatat și o discuție anterioară cu Abramovici la Kiev, în care i-ar fi cerut direct sprijin financiar. Blocaj juridic la Londra și risc de litigiu Situația fondurilor rămâne însă complicată. Potrivit informațiilor prezentate în material, The Guardian notează că autoritățile britanice se pregătesc pentru posibilitatea unui litigiu de amploare, în condițiile în care Abramovici nu ar fi transferat sumele în termenul stabilit, pe fondul disputelor privind destinația finală și modul de utilizare a banilor. În același timp, Zelenski afirmă că Starmer i-a transmis sprijin „total”, dar a recunoscut că dosarul este sensibil politic și diplomatic, iar echipele diplomatice poartă discuții „intense” pe această temă. Context: contacte Zelenski–Abramovici, pe fondul tensiunilor cu Rusia În paralel, publicația „Suspilne” este citată cu informația că Zelenski și Abramovici s-au întâlnit la Kiev pe 7 iunie, iar sursele ar indica faptul că inițiativa întrevederii ar fi aparținut Moscovei. Pentru Ucraina, propunerea are o miză operațională imediată: acces mai rapid la finanțare pentru sisteme antiaeriene și interceptori, într-un moment în care atacurile asupra infrastructurii critice cresc presiunea asupra capacității de apărare. Pentru Londra, dosarul deschide o ecuație dificilă între sprijinul militar pentru Kiev și constrângerile juridice legate de activele blocate. [...]
Programul franco-german pentru avionul de luptă NGF, nucleul FCAS, pare să se fi blocat , iar ruptura riscă să redeseneze pe termen lung piața europeană a aviației militare și lanțurile industriale asociate, potrivit TWZ . Un val de relatări din presa germană și franceză indică faptul că Parisul și Berlinul ar fi abandonat, în forma actuală, dezvoltarea comună a „New Generation Fighter” (NGF) – avionul cu pilot care ar fi trebuit să stea în centrul viitorului sistem european de luptă aeriană. Miza nu este doar politică, ci și una operațională și industrială: proiectul era gândit să înlocuiască flotele Rafale (Franța) și Eurofighter (Germania), iar un eșec al componentei NGF pune sub semnul întrebării capacitatea Europei de a livra un avion de generație următoare printr-un program comun, în paralel cu alte inițiative concurente. De ce s-a ajuns aici: cerințe militare diferite și blocaj între Dassault și Airbus Potrivit informațiilor citate de TWZ, cancelarul german Friedrich Merz i-ar fi cerut președintelui francez Emmanuel Macron să „tragă oblonul” peste NGF, pe fondul incapacității companiilor implicate – Dassault și Airbus – de a se înțelege asupra unor aspecte-cheie ale avionului dezvoltat în comun. Publicația menționează că surse din guvernul german, citate de Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) , indică faptul că liderii celor două țări nu mai văd o cale viabilă înainte pentru NGF, deși rămâne neclar dacă guvernul francez împărtășește integral această concluzie și este pregătit să accepte consecințele. În plan operațional, Merz a invocat diferențe fundamentale de cerințe: Germania ar considera că Franța încearcă să modeleze viitorul avion în jurul nevoilor sale, inclusiv capacitatea de a transporta arme nucleare și de a opera de pe portavioane – cerințe care nu ar fi neapărat compatibile cu prioritățile Berlinului. Ce rămâne din FCAS și ce se poate rupe definitiv Chiar dacă NGF pare să fi intrat într-un impas major, TWZ notează că nu este exclus ca arhitectura mai largă FCAS să continue parțial. FCAS a fost conceput ca un „sistem de sisteme” (o rețea integrată de platforme), care include: familii de drone („remote carriers”), armament lansat din aer, alte platforme aeriene, o infrastructură de tip „combat cloud” (o rețea de conectare și schimb de date între platforme). FAZ este citat cu ideea că guvernul german ar dori continuarea „esenței” FCAS ca sistem european de sisteme, chiar dacă avionul cu pilot (NGF) nu mai poate fi realizat în formula actuală. Efecte în industrie: regrupări posibile și presiune pe alternative Materialul indică faptul că o separare între Paris și Berlin ar putea deschide calea către reconfigurări industriale în Europa. TWZ amintește că Airbus a ridicat recent posibilitatea unei cooperări cu Saab pentru componenta cu pilot, ceea ce ar sugera că grupul caută opțiuni „post-FCAS” sau o restructurare majoră a programului. În același timp, Franța ar avea o presiune mai mare dacă își pierde partenerii pentru NGF, deși își poate câștiga timp prin evoluții ale Rafale: standardul Rafale F5 este planificat să mențină avionul în serviciu de primă linie până în jurul anului 2060. TWZ mai menționează că Franța a prezentat în 2024 planuri pentru un nou vehicul aerian de luptă fără pilot (UCAV), condus industrial de Dassault, bazat pe experiența demonstratorului nEUROn. În Germania, întârzierea unui avion de generație următoare ar putea fi parțial compensată prin accelerarea programelor de drone de luptă, inclusiv concepte dezvoltate de Airbus; publicația notează și că Airbus și Kratos promovează către Germania drona XQ-58A Valkyrie . Context: mai multe programe europene concurente și fereastra de decizie TWZ subliniază că în Europa există cel puțin trei inițiative distincte denumite FCAS, iar competiția între ele complică și mai mult peisajul: FCAS-ul „pan-european” condus de Franța și Germania (cu Spania și Belgia ca parteneri juniori), programul condus de Marea Britanie, cu Tempest, cunoscut tot mai des ca Global Combat Air Program (GCAP), cu Italia și Japonia, programul suedez de avion tactic de generație următoare, condus de Saab, de asemenea asociat cu acronimul FCAS. Programul franco-german a fost lansat în 2017 și viza intrarea în serviciu în jurul anului 2040; în 2022 se vorbea despre demonstrații în zbor în 2028 sau 2029. În acest moment, însă, proiectul este descris ca fiind la o răscruce, iar TWZ notează că este discutabil dacă Franța sau Germania ar putea dezvolta singure un avion de luptă de acest tip fără celălalt partener major. Cu salonul ILA Berlin programat să înceapă miercuri, publicația anticipează că ar putea apărea în zilele următoare indicii suplimentare despre viziunea Germaniei privind viitorul program de aviație de luptă. [...]
Rusia își dispersează avioanele A-50U pe aeroporturi civile pentru a reduce riscul loviturilor cu drone , potrivit Libertatea , care citează analiza grupului AviVector bazată pe imagini satelitare. Mutarea indică o presiune operațională tot mai mare asupra aviației ruse de „avertizare timpurie” (AWACS – platforme care detectează ținte aeriene la distanță și coordonează operațiuni). Dispersarea pe infrastructură civilă: ce s-a observat în imagini satelitare Conform datelor prezentate, Rusia ar muta constant aeronavele A-50U pe aeroporturi civile din Regiunea Militară Centru, ca măsură de protecție împotriva atacurilor ucrainene cu drone . La 4 iunie, opt aeronave erau la baza Ivanovo Severny (la 700 km de Ucraina), iar un alt aparat era retras la baza Vorkuta Sovetsky din Republica Komi, la aproape 2.400 km de graniță, relatează Defense România (citată de Libertatea). În plus, ar fi fost detectate trei aeronave pe aerodromuri civile: Aeroportul Begishevo (Republica Tatarstan); Aeroportul Celiabinsk; Aeroportul Nijnevartovsk (Districtul Autonom Hantî-Mansi). De ce contează: risc operațional și costuri indirecte pentru aeroporturi Tactica folosește infrastructura civilă ca „paravan” pentru protejarea unor platforme considerate valoroase și greu de înlocuit. În plan operațional, asta înseamnă dispersare, relocări frecvente și integrarea unor active militare în zone cu trafic civil, cu potențiale efecte asupra funcționării aeroporturilor și asupra personalului. Libertatea notează că, potrivit analiștilor, un A-50U identificat pe Aeroportul Celiabinsk ar fi fost transferat acolo în intervalul 1–2 iunie 2026, iar în luna martie alte două aparate de același tip ar fi fost staționate pe același aerodrom. Tensiuni cu operatorii aeroportuari: plângere către Putin Practica ar fi generat tensiuni la nivel înalt. La finalul lunii mai 2026, pe site-ul Airports of Regions (descris ca cel mai mare holding aeroportuar din Rusia) a apărut o scrisoare adresată lui Vladimir Putin, semnată, cel mai probabil, de CEO-ul Evgheni Ciudnovski , care critică decizia armatei de a disloca echipamente militare pe aeroporturi civile. Documentul reclamă, între altele, că armata ar folosi pistele civile pentru a ascunde avioane de vânătoare și muniție, exploatând infrastructura de pasageri, iar personalul civil ar lucra „sub teroare și presiuni”, fiind obligat să execute ordine militare. Context: trei A-50 pierdute de Rusia de la începutul războiului Mutările vin pe fondul pierderilor suferite de Rusia în această categorie de aeronave. Conform articolului, Ucraina ar fi eliminat trei astfel de aparate de la începutul războiului, pierderi considerate greu de înlocuit, chiar dacă forțele ruse ar fi recepționat recent un nou A-50U. Seria menționată include: 14 ianuarie 2024: un A-50 doborât deasupra Mării Azov; 23 februarie 2024: o a doua pierdere, într-o ambuscadă antiaeriană cu un sistem Patriot; 1 iunie 2025: un A-50U distrus la sol, în operațiunea ucraineană „Spyder Web”, descrisă ca atac masiv cu drone FPV, care a vizat simultan și bombardiere strategice. [...]
Intercepția cu rachetă a unei drone deasupra Letoniei arată presiunea operațională tot mai mare asupra apărării aeriene NATO , într-un context în care incidentele legate de drone „se revarsă” tot mai des peste granițe, potrivit TWZ . Imaginile apărute pe rețelele sociale surprind doborârea unei drone de către un avion francez Rafale, în cadrul misiunii NATO de poliție aeriană în statele baltice. Forțele Aeriene și Spațiale Franceze au confirmat că avioanele Rafale dislocate în Lituania au fost ridicate de la sol după o incursiune a dronei și că aparatul a fost identificat înainte de a fi doborât deasupra unei zone nelocuite. Într-un mesaj publicat pe X, armata franceză a descris incidentul drept o demonstrație a angajamentului Franței pentru securitatea flancului estic al Europei. Ce s-a întâmplat și ce arată imaginile Conform relatării, circulă cel puțin două clipuri video cu angajarea țintei: într-unul se vede lansarea unei rachete aer-aer de către Rafale, cu o dâră vizibilă de fum, urmată de detonare la câteva secunde; într-un altul, filmat dintr-un unghi diferit, apare imediat după doborâre. În ambele materiale se observă încă o urmă pe cer, dar publicația notează că nu este limpede dacă provine de la o lansare anterioară de rachetă sau de la urma de condens a unui alt avion aflat la altitudine diferită. În configurația uzuală pentru Baltic Air Policing , Rafale este înarmat cu rachete MICA (rachete aer-aer cu rază dincolo de contact vizual), care pot avea căutător radar activ sau infraroșu. TWZ menționează o rază maximă raportată de circa 37 de mile (aprox. 60 km). Cronologia alertei în Letonia și originea probabilă a dronei Forțele Armate letone au oferit detalii suplimentare despre alertă. Potrivit acestora, la ora 9:20 (ora locală) a fost emisă o alertă „galbenă” pentru districtele Ludza, Balvi și Aluksne, ceea ce a dus la decolarea avioanelor NATO. La 9:40, nivelul a fost ridicat la „portocaliu” pentru districtele Ludza și Rēzekne, moment în care a fost confirmat că o dronă intră în spațiul aerian leton. Un purtător de cuvânt militar a declarat pentru Reuters că drona ar fi intrat în Letonia dinspre Rusia. La 10:05, armata letonă a confirmat că avioane NATO se aflau deasupra districtului Rēzekne și că o dronă „străină” a fost doborâtă deasupra parohiei Berzgale. TWZ notează că Berzgale este la mai puțin de 20 de mile (aprox. 32 km) de cea mai apropiată frontieră cu Rusia. De ce contează: costuri, tactici și „straturi” de apărare Incidentul oferă o imagine rară, filmată, a modului în care avioane de vânătoare moderne sunt folosite pentru a doborî drone deasupra teritoriului aliat. TWZ subliniază însă o problemă operațională: astfel de interceptări pot fi ineficiente din perspectiva raportului cost-efect, din cauza diferenței de cost dintre o dronă și o rachetă aer-aer. În acest context, publicația arată că Ministerul francez al Apărării are planuri de a introduce pe Rafale o capabilitate anti-dronă cu cost mai redus „până la vară”, iar testele pentru un container cu rachete de 68 mm ghidate laser au început deja. Pe fondul proliferării dronelor capabile să parcurgă sute sau mii de mile, NATO a accelerat lucrul la apărări „stratificate”, care includ apărare antiaeriană terestră cu rază scurtă, război electronic și alte tehnologii anti-dronă. Chiar și așa, avioanele de vânătoare rămân o opțiune de ultim resort, mai ales când este necesară identificarea vizuală sau când există o amenințare imediată. În ultimii ani au existat și alte doborâri de drone în regiune în cadrul Baltic Air Policing, inclusiv un incident din 19 mai, când un F-16 românesc a doborât o dronă ucraineană deasupra Estoniei după ce a intrat în spațiul NATO, „probabil” din cauza interferențelor de război electronic rusesc, potrivit relatării. TWZ notează că, de această dată, este pentru prima oară când un astfel de incident este surprins pe cameră. [...]
Ucraina își extinde capacitatea de a lovi logistică și infrastructură militară rusă cu drone de rază medie, mai ieftine decât rachetele de croazieră , într-o campanie care vizează blocarea rutelor de aprovizionare către front, potrivit unei analize Kyiv Post bazate pe operațiuni aeriene din mai și început de iunie. În centrul acestei „arhitecturi de lovituri pe straturi” se află folosirea combinată a dronelor de atac și a celor de recunoaștere, inclusiv în roiuri, care ar fi surprins repetat atât șoferi de camioane militare, cât și apărarea antiaeriană rusă, conform publicației. Lovitura din Crimeea: pod avariat și o rută cheie blocată temporar Sâmbătă, în nordul Crimeei ocupate, o formație de drone ucrainene Begemot a atacat o șosea-pod (causeway) peste o zonă mlăștinoasă lată de mai mulți kilometri. Dronele, echipate cu focoase de 75 kg, au produs găuri de cel puțin un metru în carosabilul din beton armat, iar autoritățile de ocupație au spus că reparațiile ar dura aproximativ o lună. Miza operațională: ruta atacată ar fi una dintre doar două șosele principale care leagă peninsula de bazele militare ruse de acolo și de teritoriul Federației Ruse. Publicația notează că ținta – cunoscută drept Chongar – ar fi fost identificată de informațiile ucrainene ca prioritară din cauza utilizării intense de către unități ruse din zonă, inclusiv Brigada 37 Infanterie Motorizată. Cercetătorii Kyiv Post spun că au confirmat atacul, pagubele și prezența generală a unității în vecinătate. Distanța până la posibile puncte de lansare ucrainene este estimată la 180–200 km. De ce contează: costuri mai mici pentru lovituri cu precizie la distanță Begemot are o anvergură de 2,3 metri și o rază publicată de până la 300 km. Kyiv Post susține că, înainte de introducerea lui, Ucraina avea dificultăți în a lovi „ținte dure” cu precizie „la metru” în adâncimea dispozitivului rus, deoarece armele capabile de astfel de lovituri erau rachete de croazieră franco-britanice rare și livrate sporadic. Unitatea ucraineană care ar fi lansat atacul, „Code 9.2”, a indicat (prin imagini și audio publicate) că drona a fost proiectată să ducă un focos mai greu decât Shahed (dronă iraniană folosită de Rusia), iar încărcătura ar fi optimizată pentru penetrarea unor ținte precum carosabilul sau adăposturi întărite pentru aeronave. Comparativ de costuri menționat în analiză (din surse deschise, potrivit publicației): Begemot: 35.000–50.000 dolari per lansare (aprox. 160.000–230.000 lei) rachetă de croazieră franco-britanică: 1 milion de dolari per unitate (aprox. 4,6 milioane lei) „Hornet” și „Darts-2”: presiune pe transportul rutier din sud-estul ocupat Kyiv Post descrie și folosirea unei drone de tip avion numite Hornet, cu focos de 5 kg și rază de 150 km, dezvoltată de compania Perennial Autonomy (SUA) și vândută Ucrainei la un preț raportat de 5.000 dolari per aparat (aprox. 23.000 lei). Conform relatării, Rusia ar fi considerat luni la rând drona o amenințare redusă din cauza numărului mic, atribuindu-i și un nume de urmărire („Martian”). Începând cu începutul lui mai, forțele ucrainene SBS ar fi trecut de la utilizare rară la patrule masate cu Hornet pe șosele majore din sud-estul Ucrainei ocupate, cu accent pe axele dintre Donețk, Mariupol și Melitopol. Publicația spune că a analizat imagini video în care apar două sau trei drone în aceeași zonă și lovituri succesive la câteva secunde după impactul inițial. Un element operațional important din relatare este folosirea unui sistem de țintire cu inteligență artificială (IA), care ar identifica obiecte de tip camion și ar „bloca” ținta, lăsând operatorului decizia finală de atac. Până la începutul lui iunie, cercetări OSINT ar fi identificat cel puțin 300 de epave de camioane medii sau grele de-a lungul unor șosele utilizate de forțele ruse (M03 și M14), iar autoritățile de ocupație ar fi interzis traficul civil pe aceste rute din cauza amenințării dronelor. Separat, platforme ucrainene de știri militare sunt citate cu informația că Norda Dynamics livrează o dronă de atac „Darts-2”, cu rază de 50–100 km și cost estimat la 1.000–3.000 dolari (aprox. 4.600–14.000 lei), cu focos de 8–10 kg și un sistem IA numit „Bulldog”. Detaliile sunt descrise ca fiind secrete, iar comparațiile de performanță se bazează pe imagini video și comentarii ale piloților, obținute de Kyiv Post „pe surse”. Ce urmează: lovituri mai dese pe ținte de valoare mare, cu muniție mai ieftină Analiza indică faptul că sunt planificate atacuri suplimentare cu drone Begemot asupra unor ținte de valoare ridicată, mizând pe combinația dintre precizie și costuri mai mici decât munițiile occidentale rare. În paralel, campania de rază medie descrisă de publicație se sprijină pe o rețea de recunoaștere și pe coordonare prin software de „fuziune de date” (integrarea mai multor fluxuri de informații într-o imagine operațională unică), pentru a identifica și lovi rute de transport rutier și feroviar folosite de Rusia. [...]
