Știri
Știri din categoria Apărare
Un test de foc real al Armatei SUA arată cum o „dronă‑mamă” poate lansa în aer FPV-uri înarmate, mărind raza de lovire și reducând expunerea operatorilor din prima linie, potrivit Interesting Engineering.
Startup-ul american Petrel Technologies a demonstrat platforma AERO Sky, o dronă hibridă cu decolare și aterizare verticală (VTOL), în cadrul unui exercițiu al Diviziei 101 Aeropurtate, la Joint Readiness Training Center, Fort Polk. În test au fost desfășurate mai multe drone FPV (first-person view – drone pilotate prin imagine video în timp real) înarmate, lansate direct din aer de pe AERO Sky.
Miza operațională a conceptului este schimbarea modului în care sunt folosite FPV-urile de atac: în loc să fie lansate de la sol, din poziții apropiate de țintă, acestea sunt transportate mai aproape de zona de angajare și eliberate în aer. Publicația notează că, astfel, forțele pot lovi de la distanțe mai mari, fără ca operatorii să fie nevoiți să se apropie de linia frontului.
În acest context, Interesting Engineering citează Defense Blog, care descrie sistemul ca o platformă „mothership” („navă‑mamă”) pentru drone mici, menită să crească distanța de la care pot fi executate lovituri.
AERO Sky este încadrată la categoria Group 3 de vehicule aeriene fără pilot, concepută să ducă încărcături mai grele și să opereze pe distanțe mai mari decât quadcopterele mici. Platforma combină decolarea verticală cu zborul de tip aripă fixă, pentru autonomie mai bună după intrarea în regim de croazieră.
Potrivit materialului, drona este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni:
Exercițiul de la Fort Polk este prezentat ca parte dintr-un efort mai amplu al Armatei SUA de a evalua cum pot opera sistemele fără pilot alături de formațiunile clasice de infanterie. Integrarea unei platforme aeriene de lansare cu FPV-uri de atac urmărește, conform sursei, să îmbunătățească viteza, flexibilitatea și supraviețuirea în medii contestate.
Petrel Technologies își poziționează AERO Sky ca un sistem „scalabil”, destinat desfășurării în masă, cu ambiția de a oferi o alternativă cu cost mai redus față de sistemele fără pilot mai mari, fără a detalia însă prețuri sau volume.
Recomandate
SUA riscă un „gol” de capabilități pe termen scurt, chiar dacă industria accelerează producția de rachete , pentru că ritmul de refacere a stocurilor rămâne mult în urma consumului din conflictul cu Iranul, iar unele programe ar putea avea nevoie de ani sau chiar decenii pentru a reveni la nivelurile țintă, potrivit Adevărul . Pentagonul și marii contractori din industria de apărare au semnat acorduri noi și promit creșteri semnificative de producție, însă oficiali militari avertizează că extinderea capacității nu se vede imediat. Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific, a spus în aprilie în fața Congresului că ar putea dura între unu și doi ani până când producția va crește, „nu suficient de rapid”. De ce refacerea stocurilor poate dura ani Analiza datelor de achiziții ale Pentagonului indică un decalaj structural între viteza de utilizare a munițiilor și timpul necesar pentru înlocuirea lor, pe fondul conflictelor recente. În ritmul actual de achiziții, țintele de suplimentare ar fi atinse greu, în special la sistemele cu lanțuri de aprovizionare complexe: Tomahawk : Marina SUA a cumpărat în medie aprox. 66/an în ultimii șapte ani; pentru încă 785 ar fi necesari circa 12 ani . THAAD : aprox. 30 interceptoare/an ; pentru 857 suplimentare ar fi necesari aproape trei decenii . Patriot PAC-3 : aprox. 212/an ; pentru 405 unități ar fi necesari aproximativ doi ani . Costuri mari și consum accelerat în conflictul cu Iranul Potrivit Pentagonului, costurile operațiunilor au ajuns la aproximativ 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde lei ), majoritatea fiind cheltuite pe muniții. Un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale indică un consum ridicat, inclusiv: peste 850 de rachete Tomahawk ; peste 1.000 de rachete JASSM ; între 1.060 și 1.430 de interceptoare Patriot , adică mai mult de jumătate din stocul existent înainte de conflict. Deși analiștii apreciază că SUA ar avea încă muniții suficiente pentru operațiunile curente, miza este capacitatea de a reface rapid stocurile dacă apare un conflict major cu un adversar comparabil. Industria investește, dar „problema este timpul” RTX (compania-mamă a Raytheon) a raportat o creștere de peste 40% a livrărilor de rachete în primul trimestru și investiții de 2,6 miliarde de dolari (aprox. 12 miliarde lei ) pentru extinderea capacității. Compania vizează peste 1.000 de rachete Tomahawk anual și până la 1.900 de rachete AMRAAM. Lockheed Martin a crescut producția interceptoarelor Patriot la aprox. 600/an și urmărește extinderea până la 2.000/an . Specialiștii citați în material avertizează însă că finanțarea nu rezolvă singură blocajele: producția depinde de componente complexe și de un număr limitat de furnizori, iar ciclurile de fabricație se întind pe ani. Mark Cancian (Center for Strategic and International Studies) rezumă problema astfel: „Avem mai mulți bani decât capacitate. Problema este timpul.” În plus, o parte importantă din creșterea planificată a bugetului pentru muniții depinde de negocierile bugetare în curs din Congres. Context politic: mesaje divergente despre nivelul stocurilor Materialul notează că, potrivit revistei The Atlantic, vicepreședintele JD Vance ar fi ridicat în discuții interne întrebări despre situația reală a stocurilor după conflictul cu Iranul, în timp ce public oficialii au insistat că munițiile sunt suficiente. Vance a respins public relatarea într-un interviu pentru Fox News, spunând că este preocupat de nivelul de pregătire, dar că liderii din apărare „fac o treabă excelentă”. Pentagonul respinge, la rândul său, îngrijorările privind epuizarea stocurilor și susține că armata are resursele necesare pentru a acționa „oriunde și oricând”, purtătorul de cuvânt Sean Parnell calificând avertismentele drept „neinformate”. La final, articolul menționează și evoluții diplomatice: Iranul a transmis vineri SUA , prin mediatorii din Pakistan, o propunere revizuită de negocieri, după ce prima variantă fusese respinsă de președintele Donald Trump. (Detalii în materialul Adevărul care citează această informație.) [...]
Intrarea unei drone rusești în spațiul aerian românesc a declanșat procedurile de alertă și interceptare , cu ridicarea de la sol a două avioane F-16 și transmiterea unui mesaj RO-Alert către populația din nordul județului Tulcea, potrivit Digi24 . Incidentul a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, în zona Chilia, în contextul reluării atacurilor rusești asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România. Ministerul Apărării Naționale (MApN) spune că a detectat pe radare un grup de aproximativ 20 de drone care se îndreptau spre zona localității Ismail (Ucraina), iar una dintre acestea a pătruns „pentru scurt timp” în spațiul aerian național. Ce măsuri au fost luate în timpul alertei Conform MApN, două aeronave de vânătoare F-16 aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană au decolat în jurul orei 02.00 de la Baza 86 Aeriană Fetești , pentru monitorizarea situației. În paralel, Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar la ora 02.03 a fost transmis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zona de nord a județului Tulcea. Alerta aeriană a încetat la ora 02.50. În același interval, au fost raportate „numeroase explozii” pe malul ucrainean al Dunării. Ce transmite MApN și ce urmează MApN precizează că informează „în timp real” structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și că rămâne în contact permanent cu acestea. Separat, publicația Adevărul notează că România a sesizat foruri internaționale în legătură cu astfel de incidente, inclusiv prin demersuri diplomatice, în contextul unor episoade recente de drone ajunse pe teritoriul României. (Detaliile acestor demersuri nu apar în materialul Digi24.) [...]
Comandamentul american pentru operațiuni speciale (SOCOM cere o creștere puternică de buget pentru MQ-9 Reaper ca să-i extindă rolul într-o „navă-mamă” capabilă să coordoneze un roi de drone mai mici, potrivit Interesting Engineering . Schimbarea indică o reorientare operațională către sisteme fără pilot pentru misiuni în medii mai contestate, în paralel cu reducerea planurilor pentru o flotă de avioane ușoare de atac. SOCOM solicită 75,8 milioane de dolari (aprox. 341 milioane lei) pentru programul MQ-9 în bugetul pe 2027, față de 24,9 milioane de dolari (aprox. 112 milioane lei) în acest an, conform documentelor bugetare citate. În același timp, comandamentul își reduce planul pentru OA-1K Skyraider II de la 75 la 53 de aeronave, semnalând o dependență mai mică de platformele clasice de atac ușor. De ce contează: MQ-9, din dronă de lovire în „hub” de comandă Modernizarea MQ-9 este parte din planul SOCOM numit Adaptive Airborne Enterprise, care urmărește transformarea dronei într-o platformă de comandă și control (coordonare în timp real a mai multor sisteme fără pilot). În această configurație, MQ-9 ar urma să gestioneze drone de supraveghere și de țintire în profunzimea unor zone apărate, iar majorarea de circa 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) în bugetul pe 2027 este destinată în principal achiziției sistemelor necesare acestei schimbări. Ce cumpără SOCOM: drone mici, poduri de lansare și interfețe la sol Conform detaliilor din buget, SOCOM vrea să achiziționeze: 93 de UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) din „grupul 2”; 10 UAV-uri din „grupul 3”; 16 „swarm carrier pods” (poduri pentru transport/lansare de roiuri de drone); 5 interfețe de sistem la sol. Achizițiile sunt descrise ca sprijin pentru colaborarea om–mașină, astfel încât operatorii să poată controla mai multe UAV-uri dintr-o singură platformă. Publicația notează că este o creștere semnificativă față de anul fiscal 2026, când au fost cerute doar 29 de drone din grupul 2. Context: de la contrainsurgență la Indo-Pacific Programul OA-1K rămâne activ, însă reducerea flotei sugerează că misiunile pentru care fusese gândit — sprijin aerian apropiat, lovituri ușoare și culegere de informații, în special pentru contrainsurgență — nu mai sunt prioritatea principală. SOCOM selectase în 2022 L3Harris Technologies pentru livrarea OA-1K (derivat din AT-802U Sky Warden), în cadrul unui contract Armed Overwatch de 3 miliarde de dolari (aprox. 13,5 miliarde lei), potrivit sursei. În schimb, planificarea se mută către teatre precum Indo-Pacific, unde apărarea antiaeriană este mai puternică, iar supraviețuirea platformelor devine o constrângere majoră — ceea ce împinge investițiile către sisteme fără pilot și distribuirea capabilităților pe mai multe platforme. Cum ar putea fi folosite roiurile de drone Interesting Engineering menționează că, în noiembrie 2025, Anduril Industries a câștigat un contract de 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) pentru a furniza drone ALTIUS-600 din grupul 2 pentru SOCOM. În descrierea sursei, dronele din grupul 2 operează de regulă până la 3.500 de picioare (aprox. 1.067 metri) și sunt folosite în principal pentru informații, supraveghere și recunoaștere, în timp ce dronele din grupul 3 pot ajunge la 18.000 de picioare (aprox. 5.486 metri) și pot transporta încărcături mai mari pe distanțe mai lungi. Ambele tipuri au viteze maxime sub 288 mile pe oră (aprox. 463 km/h), fiind mai potrivite pentru misiuni coordonate decât pentru atacuri rapide. Publicația mai notează, citând Defense Post, că introducerea podurilor pentru roiuri indică intenția de a lansa simultan multe drone, fie pentru a satura apărarea adversă, fie pentru „senzorizare” pe arii largi. SOCOM nu a precizat câte drone va controla fiecare MQ-9, însă volumul achizițiilor sugerează o creștere importantă a ambițiilor operaționale pentru aceste sisteme. [...]
Iran folosește încetarea focului pentru a recupera rachete și lansatoare ascunse sau îngropate , într-o mișcare pe care SUA o interpretează ca parte a unui efort de refacere a capabilităților de lovire înaintea unei posibile reluări a conflictului, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material NBC News bazat pe declarațiile unui oficial american și ale altor două persoane familiarizate cu situația. Informația are relevanță operațională: în loc ca pauza de foc să reducă riscul imediat, Washingtonul suspectează că Teheranul o folosește pentru a-și reconstitui stocurile și infrastructura de lansare, inclusiv prin dezgroparea munițiilor și a lansatoarelor fie ascunse intenționat sub pământ, fie acoperite de dărâmături în urma loviturilor aeriene americane și israeliene. Ce crede SUA că urmărește Iranul Potrivit sursei citate, evaluarea americană este că Iranul intenționează să-și refacă capacitățile de rachete „în pregătirea reluării războiului”, în scenariul în care negocierile eșuează. În acest context, NBC News notează că Iranul ar fi reușit să păstreze o parte importantă a arsenalului prin: folosirea de momele (ținte false) și dispersare; îngroparea rachetelor și a lansatoarelor. Mesaje publice contradictorii în administrația SUA În aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth , a declarat că SUA au informații potrivit cărora Iranul încearcă să-și reconstituie capabilitățile militare, dar a susținut totodată că Teheranul nu ar avea capacitatea de a le reface. „Vă dezgropați lansatoarele și rachetele rămase fără nicio capacitate de a le înlocui.” „Puteți muta lucruri, dar nu puteți, de fapt, să reconstruiți.” În același timp, NBC News a relatat săptămâna trecută că informațiile SUA ar indica faptul că Iranul ar menține nu doar multe dintre rachetele balistice, ci și peste jumătate din aeronavele forțelor aeriene iraniene, precum și peste jumătate din flota de active navale a IRGC (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice). Următoarele decizii la Washington: Hormuz și material nuclear Pe fondul acestor evaluări, un oficial american a declarat pentru NBC că președintele Donald Trump urma să se întâlnească joi cu echipa sa de securitate națională pentru a analiza opțiuni privind deschiderea Strâmtorii Hormuz și îndepărtarea materialului nuclear. Comandantul US CENTCOM, amiralul Brad Cooper, era programat să prezinte opțiunile, iar o decizie este așteptată „în zilele următoare”. Un oficial de la Casa Albă a mai spus că viitoarea deplasare a lui Trump în China și întâlnirea planificată cu președintele Xi Jinping, amânată pentru mijlocul lunii mai, ar putea influența calendarul deciziei, administrația dorind să evite o nouă amânare a vizitei. Cât din arsenal ar mai avea Iranul, potrivit declarațiilor publice În plan public, cifrele avansate de oficiali americani diferă. The Jerusalem Post notează că Trump a afirmat miercuri că aproximativ 82% din rachetele iraniene și „majoritatea” dronelor iraniene „au dispărut”. Separat, secretarul de stat Marco Rubio a spus într-un interviu la Fox News că ar mai rămâne „aproximativ jumătate” din rachetele Iranului. [...]
Planul de achiziții militare invocat de presa maghiară ridică miza bugetară a apărării și pune în prim-plan o țintă de cheltuieli de 5% din PIB până în 2035, mult peste așteptarea NATO de 2%, potrivit Mediafax , care citează o analiză a cotidianului ungar Magyar Hirlap despre „cursa înarmărilor” de la București. Publicația maghiară susține că România derulează o „modernizare masivă” a armatei și că ar urmări înlocuirea „întregului arsenal” într-un interval de un deceniu, pe fondul războiului din Ucraina și al percepției unei amenințări din partea Rusiei. În același context, este invocat un incident cu drone în Galați, despre care cotidianul afirmă că ar fi creat „o mică panică” în România. Ce achiziții sunt menționate pentru 2026 Magyar Hirlap își bazează o parte din argumentație pe o „listă oficială” publicată de guvernul român în 2026, prezentată ca plan principal de achiziții de arme. Lista redată include: 200 de tancuri 300 de vehicule blindate 48 de avioane de luptă F-35 „sute” de sisteme de apărare aeriană 1.000 de vehicule logistice 200.000 de pistoale În text, programul SAFE este descris drept „Acțiune de Securitate pentru Europa”, finanțat de Uniunea Europeană, și este prezentat ca element central în combinația de planuri NATO, UE și naționale. Implicația bugetară: 5% din PIB până în 2035 Cotidianul ungar notează că președintele României, Nicușor Dan , ar fi declarat „vara trecută” că România va cheltui 5% din PIB pentru implementarea programului de armament până în 2035, în timp ce „așteptarea NATO este de 2%”. În termeni de politică publică, o astfel de țintă ar însemna o presiune bugetară semnificativă pe termen lung, prin creșterea cheltuielilor de capital (echipamente) și a costurilor recurente (operare, mentenanță, instruire), deși articolul nu oferă estimări de cost sau un calendar detaliat al achizițiilor. Contextul de securitate invocat: Rusia, Moldova și flancul estic Magyar Hirlap afirmă că România „vede o amenințare în Rusia” și plasează această poziționare într-un cadru istoric mai amplu, inclusiv după anexarea Crimeii din 2014 și după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Publicația mai susține că România este „o țară cheie în flancul estic al NATO” și menționează extinderea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu, care „odată finalizată, va găzdui zece mii de soldați NATO”. În același pasaj, este menționată și ediția românească a Deutsche Welle, fără a fi indicat un link sau un material specific. În plus, analiza aduce în discuție tensiunile legate de Republica Moldova și Transnistria și citează o poziție atribuită purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, potrivit căreia România ar manifesta „ambiții de anexare” a Republicii Moldova, descrise ca „o evoluție geopolitică periculoasă”. Ce rămâne neclar Materialul redă în principal interpretarea și selecția de informații a unui cotidian maghiar. Mediafax nu include, în textul prezentat, reacții ale autorităților române la afirmațiile Magyar Hirlap și nici detalii suplimentare despre stadiul concret al programelor de achiziții menționate. [...]
Departamentul Energiei din SUA cere aproape 100 milioane de dolari pentru a porni dezvoltarea unei noi arme nucleare „bunker buster”, un semnal că modernizarea arsenalului intră într-o etapă cu implicații bugetare și operaționale. Potrivit TWZ , solicitarea vizează un program numit Nuclear Deterrent System–Air-delivered (NDS-A), destinat lovirii țintelor „dure și adânc îngropate” (Hard and Deeply Buried Targets). În cererea de buget pe anul fiscal 2027, Departamentul Energiei include o linie nouă la „Weapons Activities for Future Programs” și solicită 99,794 milioane de dolari pentru următorul ciclu fiscal, conform unui rezumat public citat de publicație. În prezent, singura armă nucleară aeropurtată specializată pentru penetrare adâncă despre care se știe că se află în stocul SUA este bomba gravitațională B61-11. Ce finanțează, concret, cererea de buget Documentele bugetare indică faptul că banii ar urma să acopere începutul unui nou program din seria „Phase 6.X”, menționat ca „Phase 1” pentru NDS-A, plus evaluări de producție pentru două proiecte ale unor „Rapid Capability Team” (echipe pentru dezvoltare accelerată), potrivit rezumatului public invocat în articol. Publicația explică faptul că NNSA (National Nuclear Security Administration) , structură din Departamentul Energiei responsabilă de activitățile legate de arme nucleare, folosește un cadru pe faze (6.X) pentru ciclul de viață al armelor, de la definirea conceptului și cerințelor până la producție la scară. Nu este clar public în ce stadiu exact se află NDS-A. TWZ notează că mențiunea „Phase 1” ar putea indica faza 6.1, adică etapa de evaluare a conceptului de bază. Ce se știe și ce nu se știe despre NDS-A Din informațiile disponibile public, sunt puține detalii tehnice: se știe doar că va fi o armă aeropurtată. Nu este public dacă va fi: o bombă nepropulsată (de tip „gravity bomb”), sau o armă propulsată (rachetă/misilă) care să permită lansarea de la distanță (standoff), adică fără apropierea platformei de țintă. Un purtător de cuvânt al NNSA a declarat pentru TWZ că NDS-A ar urma să ofere „opțiuni nucleare suplimentare” pentru a învinge ținte adânc îngropate, iar „programul avansează agresiv”, cu informații suplimentare care vor deveni publice „când va fi benefic strategic” pentru SUA. Context operațional: de ce revine tema „bunker buster” nuclear Articolul leagă nevoia pentru un astfel de sistem de extinderea și diversificarea infrastructurilor subterane în state considerate adversare sau potențiali adversari ai SUA. Sunt menționate: Rusia și China, care și-ar fi extins rețelele de facilități subterane; în cazul Chinei, inclusiv câmpuri noi de silozuri pentru rachete balistice intercontinentale și lucrări la un centru de comandă subteran în apropierea Beijingului; Coreea de Nord și Iran, care ar investi în facilități subterane și întărite. În paralel, TWZ subliniază o constrângere operațională: bombele nepropulsate de tip „bunker buster” trebuie lansate relativ aproape de țintă, iar țintele vizate sunt, de regulă, în interiorul teritoriului advers, protejate de sisteme integrate de apărare antiaeriană. În acest context, publicația notează că B-2 este în prezent singura platformă certificată pentru B61-11 și pentru bomba convențională GBU-57/B (MOP), iar integrarea pe viitorul B-21 este considerată probabilă. Miza bugetară: încă un program într-o modernizare de „sute de miliarde” TWZ punctează și riscul de finanțare: SUA derulează deja o modernizare amplă a „triadei” nucleare (forțe terestre, aeriene și navale), estimată la „sute de miliarde de dolari” în următoarele decenii, ceea ce poate afecta sprijinul pentru o armă nucleară nouă, chiar dacă ar deriva dintr-un design existent. Publicația amintește și precedentul programului Robust Nuclear Earth Penetrator (RNEP), oprit de Congres în 2005, care a generat critici inclusiv pe fondul temerilor privind reacțiile altor state. În acest moment, concluzia fermă din documentele citate este una singură: Departamentul Energiei cere finanțare pentru a porni cel puțin dezvoltarea inițială a unui nou „bunker buster” nuclear aeropurtat, care ar putea succeda B61-11, însă designul și configurația rămân nepublice. [...]
