Știri
Știri din categoria Apărare
Ministerul de Interne a semnat un contract care mută 65% din producția armamentului în România, deși acordul-cadru pentru achiziția sistemelor de armament individual de infanterie (SAI) tip NATO și muniție, finanțată printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei), nu a fost încheiat până la termenul-limită de 30 mai, potrivit HotNews.
Informația relevantă pentru piață și pentru capacitatea industrială locală este că, în locul acordului-cadru ratat la termen, a fost încheiat un „contract de cooperare industrială” care, conform Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ar permite realizarea în România a 65% din producția armamentului vizat.
Documentul analizat de Profit.ro, citat de HotNews, indică faptul că MAI — instituția care a coordonat achiziția — susține că acest contract de cooperare industrială creează cadrul pentru localizarea unei părți semnificative din producție.
În plus, MAI afirmă că patru arme incluse în acest contract ar urma să fie fabricate integral în România.
Achiziția SAI (armament individual de infanterie) tip NATO și muniție este legată de o finanțare printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei). Totuși, acordul-cadru aferent nu a fost încheiat până la data limită de 30 mai, conform informațiilor din documentul citat.
HotNews notează că detaliile provin dintr-un document analizat de Profit.ro.
Recomandate
Integrarea unui sistem francez de ghidare a crescut capacitatea Ucrainei de a lovi ținte industriale militare în adâncimea Rusiei , inclusiv la distanțe de până la circa 1.000 km, potrivit Mediafax . Miza operațională este directă: precizia mai bună extinde setul de obiective care pot fi atacate cu rachete de croazieră, cu efect potențial asupra producției de armament și a lanțurilor de aprovizionare ale Rusiei. Ce tehnologie este implicată și cine o produce Conform informațiilor citate de publicație din presa franceză, un sistem de ghidare dezvoltat de compania franceză Safran a fost integrat pe rachetele FP-5 Flamingo produse de compania ucraineană Fire Point „în urmă cu mai bine de un an”, potrivit Le Monde . Primele rezultate ar fi devenit vizibile în ultimele luni. Țintele lovite și distanțele menționate Materialul indică două lovituri atribuite utilizării rachetei FP-5 Flamingo echipate cu sistemul francez de ghidare: 27 iunie : uzina Titan-Barrikadîi din regiunea Volgograd, la aproximativ 400 km de granița cu Ucraina; fabrica este descrisă ca obiectiv strategic, producând inclusiv lansatoare pentru sisteme de rachete. începutul lunii iunie : compania VNIIR-Progress din Ceboksari (Republica Ciuvașă), la circa 1.000 km de teritoriul ucrainean; aici ar fi fabricate receptoare și antene pentru sistemul de navigație GLONASS folosit de armata rusă. Cum este descrisă racheta FP-5 Flamingo FP-5 Flamingo este prezentată ca o rachetă de croazieră cu rază lungă, proiectată pentru lovituri „mult în spatele liniei frontului”. Sistemul de navigație ar combina inteligența artificială cu cartografierea terenului, pentru zbor la joasă altitudine și evitarea detectării radar pe anumite segmente. Pe lângă ghidarea furnizată de Safran, racheta ar utiliza și ArduPilot , un software open-source (cu cod sursă public) de pilot automat folosit și pentru drone, pentru planificarea autonomă a rutei și integrarea cu senzori. Cooperarea franco-ucraineană: ce mai apare în material Colaborarea Safran–Fire Point nu s-ar limita la FP-5 Flamingo, potrivit informațiilor publicate de Le Monde . Prin filiala Preligens, Safran ar furniza Ucrainei echipamente de poziționare, sisteme electro-optice, tehnologii anti-dronă și soluții de analiză a informațiilor. Separat, în aprilie, companiile franceze Turgis Gaillard și Renault ar fi anunțat că vor dezvolta pentru armata franceză o rachetă „inspirată” de FP-5 Flamingo. Date tehnice menționate Potrivit datelor prezentate de producător, citate în articol, FP-5 Flamingo: este propulsată de un motor Ivchenko AI-25 ; are aproximativ 12 metri lungime și o masă de aproape șase tone ; transportă un focos de aproximativ 1.150 kg ; are viteză de croazieră de circa 700 km/h și poate atinge până la 950 km/h ; are autonomie maximă de până la 3.000 km și poate rămâne în aer aproape patru ore . [...]
Marina SUA își pregătește portavioanele pentru drone autonome de luptă cu rază lungă , iar mesajul către industrie este că viitorul program va fi judecat nu doar după performanțe, ci și după capacitatea de producție rapidă și costuri ținute sub control, potrivit HotNews . Biroul Executiv pentru Achiziții de Aviație al Marinei SUA a publicat pe 14 iulie o solicitare de informații (RFI – „request for information”, adică un demers de testare a pieței, nu o licitație și nici o comandă fermă) pentru o nouă generație de aeronave fără pilot, optimizate pentru operarea de pe portavioanele nucleare din clasele Ford și Nimitz . Termenul-limită pentru transmiterea conceptelor este 13 august. De ce contează: accent pe producție în masă și cost unitar redus Dincolo de lista de capabilități, documentul pune explicit presiune pe partea industrială: companiile trebuie să arate cum pot scala rapid producția într-un scenariu de criză și ce tehnologii ar folosi pentru a menține jos atât costul unitar, cât și costurile de întreținere. În interpretarea citată de HotNews, această orientare sugerează un „război de uzură” în care contează volumele și ritmul de înlocuire, nu doar numărul mic de platforme foarte scumpe, cu pilot. „Air Wing of the Future”: mix de aeronave cu și fără pilot Solicitarea se încadrează într-un program numit „Air Wing of the Future” („Grupul Aerian al Viitorului”), menționat de DefenseNews.com. Planul vizează trecerea de la o structură bazată masiv pe F/A-18 Super Hornet și tot mai mult pe F-35C către un mix de aeronave cu pilot și fără pilot, din generația a cincea și viitoarea generație a șasea, care să opereze împreună în misiuni. HotNews notează că demersul este „oarecum surprinzător” în contextul în care Marina SUA are deja în derulare programe de drone care vizează operarea alături de avioane clasice, inclusiv MQ-25A Stingray (dronă-cisternă pentru realimentare în aer) și programul Collaborative Combat Aircraft (drone „coechipieri loiali”, cu costuri mai reduse). Ce misiuni vrea Marina SUA pentru noile drone Conform documentației RFI, platformele ar putea fi proiectate ca rol unic, multirol sau ca „familie de sisteme modulare” (componente schimbabile rapid în funcție de misiune). Marina SUA enumeră opt tipuri de misiuni: atac împotriva navelor de suprafață; atac împotriva țintelor terestre și bombardament la sol; război antisubmarin; luptă aer-aer împotriva avioanelor și rachetelor inamice; război electronic (bruiaj); ISR (inteligență, supraveghere și recunoaștere); realimentare în aer pentru alte aeronave; reaprovizionare logistică pentru o grupare navală de luptă (transport de echipamente și provizii). Cerințe tehnice: rază de atac și autonomie avansată, plus opțiune VTOL În cerințele tehnice, Marina SUA cere, între altele: rază de acțiune : autonomie de zbor de minimum 1.000 de mile marine (aprox. 1.850 km) pentru misiuni de atac; autonomie la sol și la aterizare : rulare autonomă pe punte (taxiing) și respectarea tiparelor de zbor din jurul portavionului; autonomie în misiune : decizii autonome complexe, inclusiv schimbarea sarcinilor în zbor, evitarea activă a amenințărilor și realimentare automată în aer; compatibilitate : integrare cu infrastructura actuală de control al dronelor de pe portavioane. Un element important evidențiat în material este că, deși accentul cade pe operarea de pe portavioane cu catapulte și cabluri de oprire, Marina SUA își dorește și drone cu decolare și aterizare verticală (VTOL) , care ar putea opera și de pe nave mai mici, precum distrugătoare, sau de pe baze maritime mobile. Ce urmează RFI-ul nu obligă Marina SUA să cumpere ceva și nu garantează un contract, însă stabilește direcția: capabilități autonome pentru misiuni diverse, rază mare de acțiune și, esențial, o arhitectură industrială care poate livra repede și ieftin atunci când cererea crește brusc. Pentru industrie, termenul de 13 august este primul test: cine poate demonstra, pe hârtie, că poate produce la scară și cu costuri controlate. [...]
Franța își consolidează rolul de principal sprijin terestru al României în NATO , pe fondul semnalelor că Statele Unite își pot reduce pe termen mediu prezența convențională în Europa, potrivit unei analize publicate de Adevărul . Miza pentru București este una operațională: continuitatea apărării pe Flancul Estic, dar și accesul la garanții, tehnologie și producție locală, într-un context în care România ezită să se alinieze inițiativelor europene propuse de Paris. Ce înseamnă, concret, „pilon terestru” pentru România Franța conduce din 2022 grupul de luptă NATO de la Cincu , unde sunt în jur de 1.400 de militari francezi. Anul trecut, grupul a fost ridicat la nivel de brigadă, iar exercițiile militare au mobilizat până la 5.000 de soldați din state aliate. Analiza notează că efectivele franceze de la Cincu ar putea crește la 4.000 până în 2028, când unitatea ar urma să treacă la nivel de divizie, ceea ce ar întări componenta terestră a descurajării în România. Alternativa europeană propusă de Paris și rezervele Bucureștiului În paralel cu prezența militară, președintele Franței, Emanuel Macron , a propus statelor europene să intre sub „umbrela nucleară” a Parisului, în contextul declarațiilor lui Donald Trump privind o posibilă retragere a militarilor și capabilităților defensive americane de pe continent. România „nu a dat încă un răspuns”, din teama de a nu tensiona relația cu Washingtonul, în timp ce opt țări europene membre NATO ar fi „pregătite” să se implice (Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Olanda, Polonia, Suedia, Marea Britanie). În același timp, sunt menționate informații neconfirmate potrivit cărora SUA ar continua să ofere protecție nucleară aliaților europeni pe termen lung, dar ar muta armele convenționale spre regiunea Indo-Pacific. Coaliția de Voință: apărare antibalistică, fără România în prim-plan La reuniunea Coaliției de Voință de la Paris din 13.07.2026, 10 țări au decis crearea unui sistem unificat antibalistic: Ucraina, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Potrivit analizei, România nu pare interesată de acest plan, deși înțelege nevoia de „mai multe formule de asigurare” pentru apărare. Ce urmăresc România și Franța în relația bilaterală Bucureștiul ar miza pe prezența permanentă a militarilor francezi și ar urmări, între altele: garanții de securitate pentru zona litorală; transfer de tehnologie și producție locală (Constanța și Ghimbav); investiții franceze și sprijin politic în instituțiile europene. Din perspectiva Parisului, analiza indică interesul pentru contracte cu industria franceză de apărare, inclusiv ca formă de compensare după eșecul licitației pentru corvete (blocată patru ani și anulată ulterior). În plan economic, textul amintește că Franța este al treilea investitor străin în România, cu aproape 13 miliarde investiții directe și circa 125.000 de locuri de muncă, prin companii precum Renault-Dacia, Airbus la Ghimbav, Orange și Société Générale-BRD. Context politic: vizita la Paris și dilema strategică Președintele Nicușor Dan a fost la Paris atât pentru summitul Coaliției de Voință, cât și pentru Ziua Națională a Franței, unde au participat și militari români la defilarea militară. Concluzia analizei este că, deși legăturile cu Franța rămân importante, o parte semnificativă a elitei politice ar prefera ca România să își păstreze dependența strategică predominantă de Statele Unite, în locul unei „co-asigurări” europene în care Parisul ar avea un rol mai mare. [...]
Uniunea Europeană alocă 120 de milioane de euro (aprox. 600 de milioane de lei) pentru întărirea apărării aeriene a Republicii Moldova , într-o decizie care ridică sprijinul total acordat Chișinăului prin Instrumentul European pentru Pace la 317 milioane de euro (aprox. 1,6 miliarde de lei), potrivit G4Media . Banii au fost aprobați de Consiliul Uniunii Europene și sunt acordați prin Instrumentul European pentru Pace (European Peace Facility – EPF), mecanism folosit de UE pentru finanțarea acțiunilor din politica externă și de securitate comună în domeniul militar și al apărării. Ce se finanțează: sistem antiaerian cu rază medie Potrivit Consiliului UE, noua măsură va finanța achiziția unui sistem de apărare aeriană cu rază medie de acțiune pentru Forțele Armate ale Republicii Moldova. Inițiativa completează asistența acordată anterior prin EPF pentru dezvoltarea capacităților de supraveghere și apărare a spațiului aerian. Consiliul UE susține că finanțarea urmărește creșterea capacității operaționale a armatei moldovene și protejarea populației civile. „Prin această nouă acțiune, sprijinul total acordat de UE Moldovei ajunge la 317 milioane de euro în cadrul Facilității Europene pentru Pace”, se arată în comunicatul instituției. Reacția Chișinăului și utilizarea sprijinului anterior Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova a salutat decizia statelor membre, apreciind că investiția va avea un impact important asupra modernizării apărării naționale și, pe termen mediu, asupra dezvoltării capacităților de apărare antiaeriană și a securității spațiului aerian. „Asistența respectivă va urma să aducă un aport semnificativ pe termen mediu la modernizarea capacităților de apărare antiaeriană ale Armatei Naționale”, a transmis ministerul, într-un comunicat. Autoritățile de la Chișinău au mai arătat că echipamentele furnizate anterior prin EPF au fost folosite și în misiuni civile, inclusiv pentru neutralizarea munițiilor rămase din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și pentru intervenții în sprijinul localităților afectate de poluarea râului Nistru și de inundațiile din primăvara anului 2026. Decizia vine în contextul eforturilor UE de a sprijini consolidarea rezilienței și securității Republicii Moldova, pe fondul provocărilor de securitate din regiune. [...]
Rafale primește rachete ghidate cu laser de 68 mm pentru a reduce costul interceptărilor de drone , după ce Franța a testat cu foc real integrarea acestui tip de muniție pe avionul de luptă, într-o mișcare menită să evite folosirea rachetelor aer-aer scumpe împotriva țintelor ieftine, potrivit TWZ . Direcția Generală pentru Armament (DGA) a anunțat integrarea cu succes a rachetelor ghidate cu laser de 68 mm pe Rafale, testele începând în februarie. Programul, denumit LADAC („capacitate antidrone pentru avion de luptă”), a fost derulat împreună cu centrul de testare CEAM, cu sprijinul Dassault Aviation și Thales . De ce contează: o alternativă mai ieftină la rachetele aer-aer Miza este una de eficiență economică și de „adâncime a încărcăturii” (numărul de lovituri disponibile la bord). Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene și Spațiale Franceze, gen. Jérôme Bellanger, a argumentat într-o audiere parlamentară că nu este sustenabil să fie folosite rachete MICA „care costă peste un milion de euro” pentru a doborî drone care pot costa „câteva mii de dolari”. „În ceea ce privește operațiunile antidrone aeropurtate, nu este sustenabil să folosim rachete MICA aer-aer care costă peste un milion de euro pentru a doborî o dronă care valorează câteva mii de dolari.” Contextul operațional invocat în material: până la final de februarie, Rafale franceze au protejat spațiul aerian al Emiratelor Arabe Unite în fața unor atacuri cu drone iraniene, în cadrul Operațiunii „Epic Fury ”, lansând „câteva zeci” de rachete MICA IR/EM în doar câteva săptămâni. Ce include noua capabilitate și cum funcționează Soluția adoptată este descrisă ca fiind în principal franceză și se bazează pe: rachete de 68 mm cu ghidaj laser, încărcate în containere (poduri) Thales Telson JF12, cu 12 rachete fiecare; radarul Rafale RBE2, modificat pentru acest rol; containerul Talios, folosit pentru urmărirea țintei și iluminarea cu laser (desemnarea țintei pentru ghidaj). Racheta ar fi Aculeus-LG, cu o rază declarată de 3,7 mile (aprox. 6 km). Costul Aculeus-LG nu este precizat, însă publicația notează că ar putea fi în aceeași zonă cu APKWS (echivalent american), unde secțiunea de ghidaj laser ar costa între 15.000 și 20.000 de dolari (aprox. 69.000–92.000 lei), la care se adaugă „câteva mii de dolari” pentru motorul rachetei și încărcătura de luptă. Calendar: intrare în dotare „până la finalul lunii” Dezvoltarea LADAC a început „de urgență” la 31 decembrie, iar în aprilie parlamentul francez a fost informat că există un studiu pentru echiparea Rafale cu astfel de poduri. Tot în aprilie au apărut imagini neoficiale cu un Rafale de test purtând două poduri JF12. Conform materialului, ținta ca această capabilitate să fie disponibilă în vara acestui an „va fi atinsă”, urmând să fie introdusă pe Rafale ale Forțelor Aeriene și Spațiale Franceze până la finalul lunii (fără a preciza ziua exactă). Extindere posibilă: export și alți operatori Rafale LADAC este gândit inițial pentru Rafale franceze (forțe aeriene și marină), dar ar putea fi oferit și clienților de export și, potențial, altor avioane de luptă. TWZ indică drept candidați naturali operatori Rafale din Orientul Mijlociu, precum Qatar, respectiv Emiratele Arabe Unite (care urmează să primească Rafale). Publicația mai notează că, în trecut, rachetele ghidate cu laser au fost luate în calcul și pentru Mirage 2000, ceea ce ar putea face din Mirage-urile operate de Ucraina un alt posibil candidat pentru integrare, în condițiile în care Forțele Aeriene ucrainene folosesc deja APKWS pe F-16. Încă o necunoscută: adaptarea tunului de 30 mm pentru antidrone Rămâne neclar dacă Rafale vor primi și modificări dedicate pentru folosirea tunului de 30 mm în misiuni antidrone. Bellanger sugerase anterior adaptarea sistemului de conducere a focului pentru a reduce riscul generat de resturile rezultate după distrugerea dronelor, iar materialul subliniază că angajarea cu tunul a țintelor mici, joase și lente este „inherent periculoasă” din cauza dinamicii interceptării, a riscului de coliziune și a daunelor colaterale la sol. [...]
Ucraina ar urma să primească până la 2 miliarde de euro (aprox. 10,2 miliarde lei) pentru producție comună de drone și rachete cu industria UE , printr-un parteneriat de apărare pe care Kievul este așteptat să îl semneze cu Comisia Europeană , potrivit Kyiv Post . Miza principală este accelerarea capacității de producție și integrarea mai adâncă a Ucrainei în industria europeană de apărare, într-un moment în care Europa încearcă să acopere „goluri critice” în apărarea antiaeriană ucraineană. Acordul ar finanța noi societăți mixte între companii de apărare ucrainene și europene și ar susține producția de drone, sisteme anti-dronă și rachete „începând din acest an”, pe fondul atacurilor rusești continue cu rachete și drone asupra orașelor și infrastructurii, conform documentelor văzute de TVP World și citate de publicație. Cum ar fi împărțită finanțarea și ce capacități vizează Comisia Europeană ar urma să asigure până la 2 miliarde de euro (aprox. 10,2 miliarde lei) finanțare nouă. Din această sumă: jumătate ar fi direcționată către extinderea capacității companiilor europene și ucrainene de a produce împreună drone și rachete ; până la 1 miliard de euro (aprox. 5,1 miliarde lei) ar urma să fie investit în companii ucrainene de apărare care produc echipamente cu dublă utilizare (civilă și militară) sau dezvoltă infrastructură conexă. Publicația notează că proiectul este gândit să întărească apărarea Ucrainei împotriva atacurilor cu drone cu rază scurtă și medie și să contribuie la creșterea propriilor stocuri. Calendar: anunț așteptat la vizita Ursulei von der Leyen la Kiev Acordul ar urma să fie anunțat de președintele Volodîmîr Zelenski în timpul vizitei la Kiev a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , programată pentru miercuri, potrivit TVP World, citat de Kyiv Post. Documentele menționate ar include și angajamentul Bruxelles–Kiev de a încheia „Drone Deal” și de a lansa producția comună de drone și sisteme anti-dronă „în cel mai scurt termen” în acest an. Extindere posibilă: un „Missile Deal” și producție comună de interceptoare Pe lângă componenta de drone, este propus și un „Missile Deal”, care ar putea permite Ucrainei și companiilor europene să producă împreună rachete, inclusiv interceptorul ucrainean Freyja, „chiar din acest an”, potrivit aceleiași relatări. În paralel, Kyiv Post amintește că Rusia continuă loviturile asupra orașelor ucrainene, menționând atacuri raportate la Kiev și în regiunea Harkiv. [...]
