Știri
Știri din categoria Apărare
Atacul ucrainean asupra Sevastopolului ridică din nou miza operațională în Crimeea, prin folosirea combinată de drone și rachete cu rază lungă Storm Shadow, într-un episod care vizează infrastructură și obiective cu relevanță militară în peninsula anexată de Rusia. Informațiile provin din Agerpres, care citează declarațiile guvernatorului prorus al Sevastopolului și relatări preluate de Reuters.
Unitățile de apărare antiaeriană din Sevastopol au ripostat unui „atac masiv” cu drone, doborând aproximativ 20, potrivit guvernatorului Mihail Razvojaev, care susține că în atac au fost folosite și rachete Storm Shadow. Conform datelor preliminare invocate de acesta, nu au fost raportate victime.
Au existat însă pagube materiale: Razvojaev a indicat avarii la mai multe clădiri, inclusiv la un sediu regional al băncii centrale ruse și la un bloc de apartamente cu opt etaje.
Unele instituții media ucrainene, citând surse ale armatei, au confirmat atacul asupra Crimeii și au relatat că ar fi fost vizate obiective militare și strategice, inclusiv comandamentul Flotei Rusiei din Marea Neagră, descris ca centru de comandă pentru trupele ruse implicate în luptele din Ucraina.
Publicația Dialog a relatat că explozii s-au auzit pe aeroporturile militare rusești din Belbek, Kacea și Saki, toate în Crimeea, iar același portal a scris că după miezul nopții au fost auzite explozii în apropierea unor instalații militare și strategice în „aproape toate zonele” peninsulei.
Storm Shadow este o rachetă produsă de un consorțiu franco-britanic. În contextul utilizării acestui tip de armament de către Ucraina, Rusia i-a convocat anterior pe ambasadorii britanic și francez pentru a protesta, potrivit materialului.
Separat, un atac ucrainean a vizat miercuri dimineață o unitate de reparare și întreținere a avioanelor militare din Taganrog, în sudul Rusiei, la est de granița cu Ucraina. Primarul local, Svetlana Kamburova, a declarat că două persoane au fost rănite după ce Rusia a doborât o „rachetă”.
Pe de altă parte, agenția Interfax, citând Ministerul rus al Apărării, a anunțat că Rusia ar fi doborât în total 140 de drone în noaptea de marți spre miercuri.
În Ucraina, autoritățile au anunțat pe Telegram că atacurile rusești din noaptea precedentă asupra regiunilor Dnipropetrovsk și Zaporojie au rănit 21 de persoane. Totodată, în Cernigău s-au auzit cel puțin 15 explozii, iar șeful administrației militare locale, Dmitro Brîjinski, a spus că o întreprindere a fost lovită, fără alte detalii, potrivit agenției Unian.
Recomandate
Atacurile ucrainene din noaptea de 27 mai au vizat direct logistica militară și energetică a Rusiei , lovind simultan obiective industriale, aerodromuri și o rafinărie, ceea ce poate forța Moscova să-și mute depozite și centre de comandă mai departe de front, cu efecte asupra ritmului operațional. Informațiile sunt prezentate de Adevărul , care descrie o acțiune combinată cu drone și rachete de croazieră cu rază lungă. Ținte cu rol în întreținerea aviației și în atacurile asupra Ucrainei În regiunea Rostov, la Taganrog, ar fi fost lovită Uzina nr. 325 de Reparații Aviatice , descrisă ca nod logistic important, la circa 40 km de granița cu Ucraina. Guvernatorul regional, Iuri Sliusar, a susținut că apărarea antiaeriană ar fi doborât o rachetă, iar incendiul ar fi fost provocat de resturi căzute care au aprins autoturisme. În același timp, analiza menționează că analiști OSINT (investigatori din surse deschise) și imagini din satelit ar contrazice această versiune, indicând fum care s-ar fi ridicat din zona platformei industriale a fabricii. Publicația notează că uzina este prezentată drept singurul centru din Rusia specializat în întreținerea și modernizarea avioanelor militare de transport An-12 și An-72, iar după sancțiunile occidentale ar fi devenit importantă pentru menținerea în funcțiune a unor componente fără acces la piese occidentale. În aceeași zonă industrială ar funcționa și „Beriev”, companie care deservește Il-76 și avioanele-radar A-50, menționate ca ținte afectate și în trecut. În regiunea Voronej, dronele ar fi vizat aerodromul militar „Baltimore”, descris ca bază a Regimentului 47 Aviație de Bombardament, de unde ar decola aeronave folosite în atacuri asupra pozițiilor ucrainene și infrastructurii civile din Harkov. Guvernatorul Aleksandr Gusev a raportat distrugeri la nivelul unor clădiri comerciale, puse pe seama resturilor de drone doborâte. Crimeea: lovituri raportate în Sevastopol și asupra aerodromurilor În Crimeea ocupată, guvernatorul instalat de Moscova la Sevastopol, Mihail Razvojaev, a vorbit despre un atac combinat și a afirmat că ar fi fost doborâte peste 20 de drone în mai multe zone ale orașului. Materialul susține însă că bilanțul rachetelor de croazieră Storm Shadow nu ar fi fost detaliat de oficialul rus. Potrivit „datelor locale” citate, o rachetă ar fi lovit clădirea Direcției Sud a Băncii Centrale, provocând un incendiu și avarii la clădiri din apropiere. Separat, canalul local monitorizat „Krimski Veter” indică o țintă diferită: racheta ar fi lovit sediul Statului Major al Forțelor Aeriene ale Flotei Ruse din Marea Neagră, într-o zonă care ar fi fost izolată ulterior de forțele de securitate. Totodată, sunt menționate explozii care ar fi vizat aerodromurile militare Belbek, Saki și Cacea, precum și noduri tactice din apropierea muntelui Sapun. Rafinăria din Tuapse, lovită din nou: presiune pe aprovizionare și exporturi Pe coasta Mării Negre, în Ținutul Krasnodar, rafinăria de petrol din Tuapse ar fi fost lovită pentru a cincea oară în această primăvară. Instalația este descrisă ca importantă atât pentru aprovizionarea trupelor, cât și pentru exporturile energetice ale Rusiei, iar atacurile repetate ar fi generat deja probleme de mediu și disfuncționalități tehnice. Efectul operațional invocat: relocări forțate și linii de aprovizionare mai lungi Un element-cheie al relatării este rolul mișcării de rezistență „ATEȘ”, care susține că loviturile la distanță sunt completate de acțiuni de partizani în teritoriile ocupate. Potrivit informațiilor atribuite acestei mișcări, atacurile ar fi afectat capacitatea de reacție rapidă a comandamentului rus în regiunile Zaporojie și Donețk și ar fi transformat ruta Taganrog–Djankoi, descrisă ca arteră majoră de aprovizionare a frontului de sud, într-o zonă riscantă. „Obiective care au rămas intacte din 2022 încoace sunt acum distruse unul câte unul. Patru ani a fost liniște acolo, dar acum arde tot sudul”, au transmis reprezentanții „ATEȘ”. Conform aceleiași surse, comandamentul rus ar fi ordonat mutarea de urgență a depozitelor de muniții și a centrelor de comandă rămase intacte dincolo de Mariupol, în zone mai greu de atins. Dacă aceste relocări se confirmă, consecința directă este una logistică: linii de aprovizionare mai lungi și o capacitate mai redusă de a menține ritmul ofensiv pe front. [...]
Reducerea la jumătate a finanțării europene pentru inițiativa cehă de muniție riscă să încetinească livrările către Ucraina și reaprinde discuția despre „împărțirea sarcinilor” între aliați, potrivit HotNews , care citează presa elenă. Inițiativa condusă de Cehia pentru achiziția de muniție destinată Ucrainei ar mai fi susținută financiar de doar nouă țări, față de 18 anul trecut, conform președintelui ceh Petr Pavel . Scăderea vine după revenirea la putere a premierului Andrej Babiš , în decembrie, și ridică semne de întrebare privind continuitatea unui proiect lansat de fostul guvern pro-european de la Praga. De ce contează: programul a acoperit până la 50% din muniția „greă” primită de Ucraina Petr Pavel a spus că inițiativa „funcționează încă”, însă dificultatea nouă este reducerea numărului de state contributoare. Miza este ridicată: potrivit lui, programul ar fi furnizat până la 50% din totalul muniției de calibru mare primite de Ucraina, ceea ce ar face dificilă înlocuirea rapidă a acestui flux cu o alternativă. Din 2024, Praga a coordonat expedierea a peste patru milioane de obuze de artilerie de calibru mare către Kiev, cu obiectivul de a completa stocurile epuizate ale Ucrainei și de a susține apărarea în fața invaziei rusești. Ce spune Praga și ce urmează Președinția cehă a refuzat să numească statele care s-au retras recent. Un oficial militar occidental a indicat că Germania și unele țări scandinave încă participă, dar a adăugat că unii parteneri ar fi considerat paradoxal să finanțeze o inițiativă care „nu pare să aibă suficient sprijin” din partea guvernului ceh. La rândul său, premierul Andrej Babiš a apărat poziția executivului, invocând presiuni economice și costuri ridicate ale energiei după criza legată de Iran, susținând că fondurile publice sunt limitate. „Nu avem bani. Primim finanțare de la alte țări și apoi livrăm muniția.” În campania electorală de anul trecut, Babiš a amenințat că va opri complet inițiativa, invocând lipsa de transparență și posibile beneficii pentru Grupul Cehoslovac, unul dintre marii producători europeni de muniție. Proprietarul și directorul general al companiei, Michal Strnad, a afirmat că noul guvern a lăsat inițiativa „în suspensie” câteva luni din cauza unor probleme juridice care trebuiau clarificate. El a susținut că este prea devreme pentru a concluziona dacă Ucraina va primi mai puțină muniție în acest an și a indicat că unele țări ar putea cumpăra direct de la producători, în loc să folosească mecanismul ceh. „Inițiativa nu este moartă. Continuă să funcționeze, dar avansează mai încet.” Petr Pavel a evaluat că viitorul inițiativei ar urma să fie discutat la summitul NATO de la Ankara, în iulie. [...]
Planul Coreei de Sud de a construi submarine cu propulsie nucleară deschide un program industrial de până la 10 ani și obligă la investiții mari în infrastructură și personal , cu efecte pe termen lung asupra capacității navale și a lanțului de furnizori, potrivit TWZ . Ministerul Apărării de la Seul a publicat documentul „Basic Plan for the Development of Nuclear-Powered Submarines in the Republic of Korea”, care formalizează proiectul Jang Bogo N pentru o nouă clasă de submarine cu propulsie nucleară. Dacă programul se materializează, Coreea de Sud ar intra într-un grup restrâns de state care operează astfel de platforme (în prezent: China, Franța, India, Rusia, Regatul Unit și SUA). Ce presupune programul: calendar lung și operare de decenii Documentul ministerului indică faptul că procesul de construcție ar putea dura până la 10 ani , iar submarinele ar urma să fie operate mai mult de 30 de ani . Nu există, deocamdată, un calendar precis și nici o estimare oficială privind numărul de unități care ar urma construite. Din perspectiva costurilor și a execuției, TWZ notează că miza nu este doar construcția navelor, ci și crearea unei baze de susținere pentru o flotă nucleară: infrastructură dedicată, proceduri, mentenanță și formarea personalului pentru operarea și întreținerea reactoarelor navale. De ce contează operațional: autonomie și rol în descurajare Ministerul susține că submarinele cu propulsie nucleară ar aduce „capabilități operaționale dramatic îmbunătățite” față de submarinele diesel-electrice existente, invocând autonomia foarte mare, mobilitatea și performanțele sub apă. În același timp, Seul le leagă explicit de răspunsul la amenințări precum „amenințările nucleare și cu rachete lansate de pe submarine” ale Coreei de Nord. În document este inclusă și o asigurare privind respectarea regimului de neproliferare: „Republica Coreea își va îndeplini transparent și ferm obligațiile de neproliferare nucleară, pe baza încrederii comunității internaționale.” Implicații industriale și de reglementare: combustibilul și relația cu SUA TWZ amintește că, în octombrie anul trecut, președintele SUA Donald Trump a spus că a aprobat planul, susținând și că cel puțin o parte dintre submarine ar putea fi construite în Statele Unite. Ministerul sud-coreean nu a menționat această posibilitate, iar formularea anunțului pune accent pe caracterul suveran al programului și pe participarea industriei locale. Totuși, publicația notează că dinamica ar putea fi influențată de nevoia SUA de capacitate suplimentară de construcții navale nucleare și de faptul că firme sud-coreene construiesc deja nave în Philadelphia. Un punct sensibil rămâne combustibilul nuclear. TWZ arată că există un acord bilateral care limitează îmbogățirea uraniului și reprocesarea combustibilului uzat fără aprobarea Washingtonului. În acest context, anunțul de acum sugerează că SUA ar fi dat „undă verde” programului. În plus, publicația menționează declarații anterioare potrivit cărora Seul ar construi submarinele și reactoare modulare, dar ar primi din SUA combustibil cu uraniu îmbogățit. Context: de la flotă diesel-electrică la ambiții „bluewater” Coreea de Sud operează deja o flotă importantă de submarine diesel-electrice: 12 din clasa Jang Bogo, nouă din clasa Sohn Won-yil și trei din clasa Dosan Ahn Changho (KSS-I, KSS-II și KSS-III). Primele două au la bază proiecte germane Type 209 și Type 214, iar Dosan Ahn Changho este un design sud-coreean. Anul trecut, Seul a lansat și primul submarin din clasa Jang Yeongsil (KSS-III Batch II), descris ca fiind cea mai mare și avansată clasă de până acum. TWZ plasează programul Jang Bogo N și într-o schimbare de doctrină: de la apărare de coastă către o forță de descurajare regională capabilă de operațiuni îndelungate în larg, într-un mediu în care China își extinde și modernizează propria flotă de submarine. Publicația notează că Beijingul s-a opus anterior planurilor Seulului, iar Reuters este citată în legătură cu apelul Chinei ca Seul și Washingtonul să își respecte obligațiile de neproliferare. În paralel, TWZ subliniază că rămâne deschisă dezbaterea dacă Seul „are nevoie” de submarine nucleare, în condițiile în care dezvoltă deja rachete balistice lansate de pe submarine (SLBM) pentru platforme diesel-electrice moderne. Totuși, avantajul major al propulsiei nucleare ar fi capacitatea de a rămâne mult timp în larg, crescând supraviețuirea platformei și credibilitatea descurajării. Ce urmează Pe termen scurt, mizele sunt definirea calendarului și a numărului de unități, precum și clarificarea arhitecturii industriale (cât se construiește local și ce rol au partenerii externi). Pe termen mediu și lung, programul va depinde de finanțarea infrastructurii și de rezolvarea aspectelor legate de combustibil și conformarea la obligațiile de neproliferare, într-un proiect care, odată pornit, angajează statul și industria pentru câteva decenii. [...]
NATO pregătește o comandă militară suplimentară pe flancul estic , pentru a putea desfășura rapid forțe terestre în Letonia și Estonia în cazul unei agresiuni ruse, potrivit Libertatea . Miza operațională este scurtarea lanțului de comandă și creșterea capacității de mobilizare în regiunea baltică, unde presiunea de securitate a crescut după invazia Rusiei în Ucraina . Decizia ar urma să fie implementată prin redesfășurarea Corpului Germano-Olandez, cu sediul la Münster, pentru apărarea Letoniei și Estoniei, în coordonare cu NATO. Informația este relatată de Reuters, care citează două surse familiarizate cu subiectul. Ce se schimbă în arhitectura de comandă În prezent, forțele NATO din cele trei state baltice, precum și din nordul Poloniei, sunt sub comanda unui singur cartier general multinațional, cu sediul la Szczecin . Alocarea unui al doilea corp de armată pentru regiune ar permite NATO să mobilizeze „rapid forțe masive”, potrivit unui oficial militar citat în material. Nu este clar, deocamdată, când va intra în vigoare decizia și nici câte trupe vor intra sub comanda noii structuri. Ce capacități lipsesc și cine le acoperă Acordul dintre Germania și Țările de Jos ar fi depășit un ultim obstacol legat de lipsa unor capabilități considerate critice, între care: artilerie cu rază lungă, apărare antiaeriană, ingineri, personal medical. Germania și Olanda, împreună cu alți parteneri, ar urma să constituie acum aceste capacități, conform informațiilor din articol. Reacții și context politic Ministerul olandez al Apărării a transmis că atribuirea corpului de armată este „în prezent în curs de elaborare” și a refuzat să ofere detalii. Ministerul german al Apărării a refuzat să comenteze, invocând coordonarea în curs cu NATO, iar Alianța a precizat că va răspunde ulterior. Contextul mai larg, potrivit materialului, este că aliații europeni își asumă mai multă responsabilitate pentru propria securitate, pe fondul presiunilor exercitate de președintele american Donald Trump și al creșterii amenințării ruse. [...]
Un contract de peste 800 de milioane de euro (aprox. 4,1 miliarde lei) pentru arme și muniție este pe punctul de a fi semnat de MAI, deși cea mai mare parte a dotărilor ar urma să ajungă la Armată , iar autoritățile invocă excepții de la legea accesului la informații pentru a nu explica transferul și mandatul negocierilor, potrivit Libertatea . Achiziția, derulată prin programul european SAFE , vizează „sute de mii” de arme (numărul final nu este precizat în sursă) și aproape 3 milioane de cartușe pentru personal din Armată, Ministerul Afacerilor Interne, servicii secrete și sistemul penitenciar. În paralel, selecția furnizorului este contestată de competitori, iar firma aleasă – SSI Legion SRL , subsidiară a SIG Sauer – este una înființată în ajunul Crăciunului 2025, conform datelor citate din termene.ro. Contractul: volum mare, coordonare mutată la MAI Deși „grosul armelor” ar urma să fie cumpărat pentru Armată, contractul a fost trecut de la Ministerul Apărării (MApN) la MAI, fără o explicație publică detaliată. MAI a confirmat că a preluat gestionarea achiziției în luna mai, dar a refuzat să ofere informații despre momentul transferului și mandatele de negociere, motivând că datele sunt exceptate de la Legea 544/2001. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a spus pe 19 mai, la „Interviurile Libertatea.ro”, că nu știe „clar de ce” a fost mutat contractul la MAI și a indicat o posibilă explicație legată de împărțirea valorii pe instituții: MApN ar avea în pachet doar arma de asalt, restul componentelor fiind la MAI. Cine livrează și ce ar urma să se producă în România Conform ministrului Apărării, compania aleasă este SIG Sauer, prin subsidiara SSI Legion SRL. Dacă înțelegerea va fi parafată, asocierea dintre compania privată și Romarm ar urma să producă arme și muniții în fabricile militare de la Cugir și Sadu, la scară industrială. În același timp, sursa notează că ar fi „a patra oară” când se încearcă înlocuirea armamentului vechi (Kalașnikov din anii ’70 și pistoale Carpați), după tentative anterioare fără rezultat. Contestații și acuzații de lipsă de transparență Cel puțin doi dintre concurenții din procedură – Beretta și FN Herstal – au criticat modul în care a decurs selecția. Într-o declarație pentru News.ro, un reprezentant Beretta a reclamat lipsa de transparență și a cerut condiții egale de competiție. „Din punctul nostru de vedere, asta a lipsit şi sperăm ca, în viitorul apropiat, situaţia să poată fi reglementată, pentru a avea o competiţie liberă”, a declarat Antonio Biondo, vicepreşedinte Beretta, pentru News.ro. Și FN Herstal a transmis, tot pentru News.ro, că nu este „deloc apreciativ” față de modul de desfășurare a selecției. Miza operațională și industrială: Cugir și Sadu, între promisiuni și capacitate Libertatea descrie istoricul dificil al fabricii de la Cugir în încercarea de a produce armament modern pentru Armata Română după aderarea la NATO, cu proiecte rămase la nivel de studii sau fără finanțare suficientă și cu nemulțumiri privind calitatea. Liderul sindical de la Cugir, Ioan Neagu, afirmă că nici măcar licitația pentru reabilitarea unei hale necesare contractului SAFE nu ar fi fost făcută și spune că există bani în conturi pentru linia de producție (136 milioane de lei), dar că achizițiile ar fi fost incomplete. În cazul uzinei de la Sadu, liderul sindical Marius Borcan susține că fabrica poate produce „trei milioane de cartușe pe lună” și că o linie de producție mai nouă ar urma să ajungă în următoarele două luni, după ce reprezentanții SIG Sauer ar fi vizitat deja unitatea. Ce urmează și ce rămâne neclar MAI ar urma să semneze contractul „până la finalul săptămânii în curs”, însă rămân deschise mai multe puncte esențiale pentru controlul public al unei achiziții de asemenea dimensiune: numărul final de arme (în material este menționat doar „sute de mii”); justificarea completă a transferului de la MApN la MAI și baza mandatului de negociere; nivelul real de producție locală (fabricare de piese vs. asamblare) în unitățile Romarm. Libertatea notează că i-a solicitat un punct de vedere ministrului de Interne, Cătălin Predoiu, dar nu primise răspuns la momentul publicării. [...]
Rusia își adaptează ofensiva cu drone prin trecerea la modele cu reacție , într-o încercare de a depăși apărarea anti-dronă tot mai eficientă a Ucrainei, potrivit Antena 3 . Informația este atribuită serviciilor de informații militare ucrainene și indică o nouă etapă a competiției operaționale dintre dronele de atac și sistemele de interceptare. Conform evaluării citate, noul model Gheran-4 „cu reacție” ar fi fost dezvoltat ca răspuns la creșterea eficienței dronelor interceptoare ucrainene, într-un context în care apărarea anti-dronă „multi-stratificată” (adică bazată pe mai multe niveluri de senzori și mijloace de lovire) obligă Rusia să își modifice platformele fără pilot. Antena 3 notează că informațiile sunt preluate de la securitynews.ro. Ce capacități sunt raportate pentru Gheran-4 În material sunt enumerate specificații „raportate” pentru Gheran-4, care ar indica o orientare către viteză și manevrabilitate: viteză de până la 500 km/h; manevră activă la 300–400 km/h; altitudine de zbor de până la 5.000 m; rază de acțiune de până la 450 km; opțiuni de focoase de 50 kg sau 90 kg; motoare turboreactoare chinezești, inclusiv unități Telefly menționate ca fiind întâlnite și în alte programe rusești de drone cu reacție. Implicația operațională: apărarea „low-cost” devine mai greu de susținut Mesajul central al analizei citate este că Ucraina a mizat pe interceptoare ieftine, iar Rusia încearcă să le „iasă din parametri” prin drone de atac mai rapide și mai manevrabile. În consecință, Ucraina ar avea nevoie de detectare mai bună, interceptoare mai rapide, ghidare automatizată (materialul menționează posibil și „AI”, adică inteligență artificială) și o rețea de senzori mai densă. Totodată, articolul subliniază limitări: Gheran-4 „nu este o armă minune”, ar avea o rază de acțiune raportată mai scurtă decât Gheran-5 și ar depinde în continuare de componente străine, inclusiv motoare chinezești. Chiar și așa, concluzia prezentată este că războiul cu drone se transformă într-o cursă permanentă între masă, viteză, senzori, autonomie, rezistență la război electronic și capacitatea de producție. [...]
