Știri
Știri din categoria Apărare
Armata israeliană susține că a distrus 60% din infrastructura Hezbollah din satele din sudul Libanului, într-o zonă în care afirmă că are control operațional, potrivit The Jerusalem Post. Evaluarea, prezentată de un ofițer superior din Comandamentul de Nord al IDF, indică o campanie de „curățare” sistematică a terenului, cu implicații directe asupra securității la frontieră și asupra riscului de escaladare prin extinderea operațiunilor.
Ofițerul a spus că IDF acționează „fără restricții”, folosind lovituri aeriene și terestre, și că există ordine pentru extinderea operațiunilor. Publicația notează că declarațiile au fost făcute pentru Walla.
Potrivit aceleiași surse, IDF își împarte misiunea în două zone:
În zona controlată de IDF până la FDL, ofițerul a afirmat că 60% dintre structurile vizate au fost distruse pe o suprafață de aproximativ 600 km², în 63 de sate din sudul Libanului.
Ofițerul a indicat că, în afara utilizării dronelor, activitatea Hezbollah se bazează în principal pe:
Totodată, IDF estimează că între FDL și râul Litani se află sute de militanți din alte organizații, pe care armata spune că îi caută și îi lovește.
Ofițerul a susținut că multe locuințe conțin arme, facilități subterane, tuneluri sau materiale de incitare și că armata documentează descoperirile, inclusiv infrastructura subterană, înainte de distrugere.
„Fiecare a doua casă conține ceva – arme, facilități subterane, tuneluri, materiale de incitare – așa că nu vom permite să se întâmple din nou.”
În ceea ce privește mijloacele folosite, sursa menționează că IDF utilizează o gamă largă de armament, inclusiv rachete lansate de pe umăr, rachete antitanc, muniții ghidate de precizie, mortiere și lovituri aeriene cu avioane de vânătoare și drone.
Mesajul central transmis de ofițer este că operațiunile vor continua până la eliminarea infrastructurii identificate în zona până la FDL și că există directive pentru extinderea acțiunilor. Articolul nu oferă un calendar și nici o confirmare independentă a procentului de 60%, prezentând cifra ca evaluare a IDF.
Recomandate
Rusia își extinde bruiajul asupra Starlink pentru a reduce eficiența dronelor ucrainene , o mișcare cu impact operațional direct asupra modului în care Ucraina lovește ținte din spatele frontului, potrivit Adevărul . Dezvoltarea de către Kiev a dronelor de rază medie – capabile să lovească ținte la zeci de kilometri în spatele liniei frontului, cu costuri reduse și precizie – a schimbat semnificativ dinamica războiului. Multe dintre aceste misiuni sunt operate prin Starlink, rețeaua de internet prin satelit a SpaceX, care permite operatorilor să comunice de la distanță cu drona și era considerată până recent aproape imună la bruiaj. Cum încearcă Rusia să „taie” legătura dintre operator și dronă Militari ucraineni citați de Reuters spun că Rusia combină măsuri de camuflare logistică cu sisteme de război electronic care blochează conexiunile folosite la pilotarea dronelor. În teren, metodele ar include: ascunderea transporturilor militare în vehicule civile și folosirea drumurilor secundare pentru a evita supravegherea; instalarea de sisteme puternice de bruiaj în apropierea unor orașe și obiective militare, inclusiv unele capabile să perturbe funcționarea Starlink. Serhii Beskrestnov, consilier al Ministerului ucrainean al Apărării, afirmă că Rusia desfășoară un sistem de bruiaj numit „Volna Kupol Garant”, care ar emite un semnal suficient de puternic pentru a destabiliza conexiunea Starlink pe o suprafață de aproximativ 20 de kilometri pătrați. Potrivit acestuia, până acum au fost identificate aproximativ zece astfel de sisteme. Efectul imediat: ținte noi și o cursă de adaptare Pe măsură ce bruiajul devine mai prezent, instalațiile de război electronic ajung, la rândul lor, ținte prioritare pentru echipele ucrainene de drone, care încearcă să elimine obstacolele din calea misiunilor. În paralel, Elon Musk a blocat accesul forțelor ruse la Starlink, pentru a împiedica Moscova să folosească rețeaua în propriile atacuri cu drone. De ce contează: presiune pe campania ucraineană cu drone de rază medie În acest an, Ucraina a folosit dronele de rază medie pentru a lovi linii de aprovizionare, depozite de combustibil, instalații de apărare antiaeriană și centre de comandă, afectând logistica rusă și provocând penurii de combustibil în Crimeea ocupată. Rob Lee, cercetător principal la Foreign Policy Research Institute, apreciază că aceste atacuri sunt probabil cea mai importantă evoluție de pe câmpul de luptă din acest an, dar avertizează că extinderea producției ruse de sisteme de bruiaj ar putea îngreuna campania ucraineană cu drone de rază medie. În practică, miza este una operațională: dacă Rusia reușește să extindă acoperirea bruiajului, Ucraina va fi forțată să-și ajusteze tacticile, rutele și modul de control al dronelor, iar „fereastra” de eficiență a loviturilor la distanță poate deveni mai îngustă. [...]
Relevanța economică a Portului Constanța depinde direct de securitatea din Marea Neagră , iar România mizează pe cooperarea cu Bulgaria pentru a transforma axa Constanța–Burgas într-o interfață comercială între Europa și Asia, potrivit news.ro , care relatează declarațiile președintelui Nicușor Dan de miercuri seară, la Digi24. Șeful statului a spus că, pe măsură ce crește siguranța în Marea Neagră, Portul Constanța ar urma să capete o relevanță mai mare, inclusiv prin creșterea „capacității comerciale” și a importanței economice. În aceeași logică, Nicușor Dan a indicat că România și Bulgaria pot funcționa ca o punte între Europa și Asia, prin conectarea porturilor Constanța și Burgas. Bugetul pentru strategia la Marea Neagră, legat de cadrul financiar multianual al UE Întrebat dacă România are o strategie și un buget dedicate Mării Negre, președintele a afirmat că, în acest moment, așteaptă finalizarea dezbaterilor din acest an privind cadrul financiar multianual al Uniunii Europene , pentru a vedea dacă va exista finanțare europeană pentru un „centru româno-bulgar” în zona unui hub de securitate. În cazul în care nu va exista un buget european, Nicușor Dan a spus că proiectul este „suficient de interesant” pentru România încât să fie realizat din buget național, fără a oferi însă detalii despre sume sau calendar. Context: creșterea cheltuielilor de apărare și cooperarea regională În același set de declarații, președintele a indicat că România va atinge anul acesta un nivel cumulat al cheltuielilor pentru apărare și securitate de 3,7% din PIB și că își asumă o responsabilitate sporită pentru securitatea colectivă în regiunea Mării Negre, în cooperare cu aliații. Separat, Ministerul Apărării a anunțat extinderea misiunilor grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră, împreună cu Bulgaria și Turcia, cu obiectivul protecției infrastructurii critice submarine, potrivit news.ro . De ce contează pentru business Mesajul central este că securitatea maritimă este tratată ca un factor direct de competitivitate economică: un nivel mai ridicat de siguranță în Marea Neagră ar susține rolul Portului Constanța în fluxurile comerciale regionale și ar întări poziționarea României pe rutele dintre Europa și Asia. În lipsa unor detalii despre bugete și termene, următorul reper rămâne decizia privind finanțarea în cadrul viitorului buget multianual al UE. [...]
Suedia și Germania își extind cooperarea în apărarea aeriană, cu accent pe sisteme fără pilot , un pas care poate accelera dezvoltarea de capabilități comune în cadrul NATO și poate influența viitoare achiziții militare europene, potrivit Agerpres . Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson , a anunțat că a semnat împreună cu omologul său german, Boris Pistorius , o „scrisoare de intenție” pentru aprofundarea cooperării în domeniul apărării aeriene. Documentul a fost semnat în marja summitului NATO desfășurat marți și miercuri la Ankara. Ce se schimbă operațional: focus pe sisteme fără pilot Jonson a indicat că una dintre direcțiile concrete analizate este extinderea colaborării în zona „sistemelor fără pilot” – o formulare care, în context militar, se referă la platforme operate de la distanță (de tip drone sau alte sisteme autonome) folosite pentru supraveghere, recunoaștere sau misiuni de apărare. Context industrial: interes pentru avionul Gripen Ministrul suedez a mai spus că Germania, alături de alte țări, își manifestă interesul pentru avionul de vânătoare Gripen, produs de grupul suedez de apărare Saab. El a argumentat că Suedia este „singura țară din Europa, alături de Franța”, care poate produce și dezvolta noi avioane de vânătoare. În plus, la finalul lunii iunie, Ucraina a semnat un contract cu Suedia pentru achiziționarea a 16 avioane de luptă Gripen E, de ultimă generație. De ce contează Consolidarea cooperării bilaterale pe apărare aeriană și sisteme fără pilot indică o orientare către proiecte comune și interoperabilitate mai mare în NATO, într-un moment în care statele europene caută să-și întărească rapid capacitățile de apărare și să-și diversifice opțiunile de înzestrare. Detaliile tehnice și calendarul de implementare nu sunt precizate în informațiile disponibile. [...]
Penuria globală de rachete Patriot forțează Ucraina să schimbe regulile de angajare , trecând de la procedurile standard americane la tactici de economisire și supraviețuire operațională, potrivit Adevărul . Miza este menținerea funcțională a bateriilor Patriot în condițiile în care Rusia și-a intensificat atacurile cu rachete balistice, iar interceptoarele PAC-3 sunt rare la nivel mondial. Cum se traduce „criza de muniție” în decizii operaționale În mod normal, doctrina americană recomandă lansarea a cel puțin două interceptoare pentru a crește probabilitatea distrugerii unei ținte balistice. În Ucraina, această regulă a devenit greu de susținut: operatorii trag, de cele mai multe ori, o singură rachetă per țintă , pentru a conserva stocurile. O altă schimbare este trecerea sistemelor Patriot din regim automat în control manual , pentru a evita consumul de interceptoare scumpe pe ținte considerate „ieftine” sau lente, precum dronele. Pentru acestea, militarii ucraineni folosesc alternative, de la mitraliere grele montate pe clădiri, camioane și elicoptere, până la drone de interceptare care lovesc aparatele inamice în aer. Mobilitate și momeli: „trage și fugi” plus războiul machetelor Pe lângă economisirea muniției, Ucraina a schimbat și modul de operare pentru a reduce riscul de a pierde bateriile. Potrivit materialului citat, Patriot este folosit cu tactica „shoot and scoot” („trage și fugi”): după lansare, bateria își schimbă rapid poziția pentru a evita loviturile de ripostă. În paralel, ucrainenii folosesc pe scară largă machete realiste pentru a induce în eroare serviciile rusești. Adevărul notează că un sistem Patriot complet costă aproximativ 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) , în timp ce o replică ar costa circa 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei) , mizând pe ideea de a atrage rachete rusești de ordinul milioanelor de dolari către ținte false. „La început, am acționat pe baza tacticilor și cunoștințelor pe care le-am primit în SUA. Însă, în timpul utilizării în luptă, am înțeles că trebuie să adăugăm propria noastră experiență și să ne îndepărtăm de șabloane.” Presiunea rachetelor balistice crește, iar Patriot rămâne „unic” pe această nișă Date ale Forțelor Aeriene ale Ucrainei, analizate de The New York Times, arată că Rusia ar fi lansat 521 de rachete balistice de la începutul acestui an, de peste două ori mai multe decât în aceeași perioadă din 2025, iar Ucraina ar fi interceptat 164 dintre ele. În același timp, Rusia și-ar fi majorat producția internă de rachete balistice (inclusiv Iskander) și hipersonice (Zircon), care sunt mai greu de interceptat decât rachetele de croazieră. În arsenalul Kievului, Patriot este prezentat ca singurul sistem capabil să contracareze această amenințare specifică. Adevărul dă și un exemplu operațional: luni, 6 iulie 2026 , Ucraina a raportat doborârea a 31 de rachete de croazieră H-101 și a șase Kalibr, dar nu a putut opri rachetele balistice Iskander și rachetele anti-navă Zircon lansate simultan. Blocajul de aprovizionare: competiție globală pentru PAC-3 și discuții despre licențe Interceptoarele PAC-3 (varianta modernă pentru Patriot) sunt descrise ca o resursă rară la nivel mondial, pe fondul războaielor și tensiunilor din Orientul Mijlociu și din zona Golfului Persic, care ar fi redus stocurile aliaților occidentali. Tom Karako (CSIS) afirmă, potrivit articolului, că deficitul generat de conflictul regional cu Iranul a împins Ucraina mai jos pe lista de priorități pentru livrări rapide, în timp ce SUA încearcă să-și refacă propriile stocuri. În acest context, ministrul ucrainean al Apărării, Mihailo Fedorov , spune că va iniția discuții urgente cu state care au rezerve de rachete Patriot și susține că, la nivel mondial, într-o lună se produc mai puține interceptoare decât ar avea nevoie Ucraina pentru a respinge atacurile zilnice ale Rusiei. Separat, președintele Volodimir Zelenski a cerut Washingtonului o licență de producție , în condițiile în care drepturile tehnologice aparțin SUA, iar Germania și Japonia sunt menționate ca având permisiunea de a replica sistemul; unele componente esențiale ar fi fabricate doar în Statele Unite. Context asociat în aceeași publicație: „Armele secrete ale Kievului. Ucraina prezintă lansatoarele de rachete ascunse timp de trei ani și anunță un «scut maritim»” . [...]
Miza reînarmării europene se mută în reguli de achiziții și „conținut local” , pe fondul unei tensiuni tot mai vizibile între NATO și UE privind cine produce armele cumpărate din valul de bugete noi, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , promovează ideea de echipamente „fabricate în NATO”, în timp ce Bruxelles-ul împinge statele membre să prioritizeze industria din Uniunea Europeană prin condiții de finanțare și posibile restricții în achizițiile publice de apărare. În marja Summitului NATO de la Ankara , Rutte a anunțat acorduri de apărare de peste 54 de miliarde de dolari (aprox. 245 miliarde lei), inclusiv scheme de coproducție transatlantice, prezentate ca parte a unei „noi ere” de cooperare industrială între America de Nord și Europa. Mesajul are și o componentă politică: menținerea SUA implicate în securitatea Europei, într-un moment în care statele europene cresc cheltuielile militare și încearcă să descurajeze Rusia, dar sunt și sub presiunea lui Donald Trump să-și asume o parte mai mare din efort. Unde se rupe consensul: banii UE vin cu condiții Punctul de fricțiune este modul în care sunt direcționate fondurile europene către industria de apărare. În material sunt menționate două instrumente care limitează accesul furnizorilor din afara UE, chiar dacă sunt aliați: împrumuturile SAFE pentru arme, de 150 de miliarde de euro (aprox. 750 miliarde lei), care limitează conținutul din afara UE la 35% din valoarea unei arme; împrumutul de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) acordat Ucrainei de către UE, care restricționează capacitatea Kievului de a cumpăra echipamente militare din afara UE. În plus, următorul buget pe termen lung propus de UE, de 2 trilioane de euro (aprox. 10.000 miliarde lei), ar include 131 de miliarde de euro (aprox. 655 miliarde lei) pentru apărare, iar o parte din aceste sume ar putea veni cu restricții similare. În paralel, Comisia Europeană pregătește o revizuire a regulilor de achiziții publice în domeniul apărării. NATO: „nu există suficientă capacitate industrială” pe niciun mal al Atlanticului NATO argumentează că ritmul reînarmării depășește capacitatea actuală de producție, iar excluderea furnizorilor non-UE riscă să încetinească livrările. Un oficial NATO citat în material spune că nu există suficientă capacitate industrială nici în Europa, nici în America de Nord pentru a acoperi cererea și că este nevoie de „toată capacitatea industrială posibilă, cât mai repede posibil”. Pe partea operațională, la Ankara au fost anunțate și achiziții/evaluări care implică producători europeni: NATO ar urma să cumpere GlobalEye de la Saab, iar mai multe națiuni vor evalua avionul de transport strategic A400M de la Airbus. UE: „randament pentru contribuabili” și prioritate pentru companiile europene De cealaltă parte, un oficial UE de rang înalt (citat sub protecția anonimatului) susține că este „corect” ca fondurile UE să prioritizeze arme fabricate în UE, invocând așteptarea contribuabililor de a vedea un randament al investițiilor. Logica Bruxelles-ului este că întărirea industriei europene de apărare contribuie, indirect, și la un NATO mai puternic, dar cu lanțuri de producție și locuri de muncă ancorate în UE. Companiile americane răspund: lobby și mutarea producției în Europa Materialul notează că, în fața restricțiilor, companiile americane intensifică lobby-ul și încearcă să mute o parte din producție în Europa, inclusiv sub licență. La forumul industrial din Ankara au fost menționate: producția europeană a rachetei de apărare aeriană Stinger (RTX); un studiu de fezabilitate pentru extinderea producției AMRAAM (Raytheon) în Europa; o unitate europeană de întreținere pentru interceptorul PAC-3 Patriot (Lockheed Martin); un proiect Lockheed Martin–Rheinmetall pentru producția de rachete ATACMS în Germania. În același timp, Bruxelles-ul rămâne prudent față de „ocolirea” regulilor prin producție în UE sub licență străină: negocierile pentru Programul Industriei Europene de Apărare (fond de 1,5 miliarde de euro, aprox. 7,5 miliarde lei) au inclus dispute între statele membre privind eligibilitatea unor astfel de echipamente pentru finanțare. Ce urmează: o „soluție de mijloc” sau o fragmentare a pieței Materialul indică existența unei posibile „soluții de mijloc”, în condițiile în care multe state UE sunt și membre NATO, iar o parte din producție s-ar putea realiza în UE fără a rupe complet cooperarea transatlantică. Totuși, tensiunea rămâne: statele din proximitatea Rusiei sunt descrise ca fiind mai interesate de achiziții rapide de armament standardizat decât de programe industriale pe termen lung, iar cumpărarea din SUA poate aduce și beneficii politice în relația cu Washingtonul. [...]
România pregătește investiții de 200 de milioane de euro în drone și sisteme antidronă , iar președintele Nicușor Dan spune că discuțiile cu Ucraina ar urma să se traducă „foarte curând” în contracte și începerea producției, potrivit Adevărul . Șeful statului a anunțat că va face o vizită oficială la Kiev pe 15 iulie, unde tema centrală va fi cooperarea bilaterală pe acest segment, în cadrul programului SAFE. Într-un interviu acordat Antena 3 CNN (menționată de publicație), Nicușor Dan a spus că România și Ucraina „avansează” cooperarea privind producția de drone și dezvoltarea sistemelor antidronă. El a indicat că, după semnarea unui acord „în urmă cu trei luni, aproximativ”, au avut loc vizite tehnice, iar în iulie este programată încă o vizită tehnică pentru „operaționalizarea” cooperării. „În cadrul programului SAFE avem 200 de milioane de euro alocate pe acest segment de drone, sisteme antidrone, în care o să fie o colaborare cu partea ucraineană. Și eu sper că foarte curând lucrurile astea se concretizeze în contracte ca să înceapă producția.” Ce înseamnă, practic, cooperarea anunțată Din declarațiile președintelui reiese o succesiune de pași deja parcurși sau programați: semnarea unui acord pe cooperarea în domeniul dronelor și al sistemelor antidronă; vizite tehnice ulterioare; o nouă vizită tehnică în iulie, cu obiectivul de a face cooperarea funcțională; trecerea la contracte, pentru a începe producția (termenul exact nu este precizat). Context: incidentul de lângă Portul Constanța și „canalul direct” între structurile de apărare Nicușor Dan a oferit și explicații despre incidentul în care o dronă ucraineană a explodat în apropierea Portului Constanța. Potrivit lui, după acest episod a fost stabilit și pus în aplicare un canal direct de comunicare între structurile de apărare ale României și Ucrainei, inclusiv acolo unde anterior nu existau contacte directe. Președintele a mai afirmat că, pe baza informațiilor disponibile până acum, drona nu ar fi vizat Portul Constanța și, implicit, nici teritoriul României, urmând ca un răspuns tehnic să fie dat după finalizarea investigației. „Ce știm cu certitudine este că în mod cert drona de proveniență ucraineană nu a avut ca țintă Portul Constanța.” [...]
