Turcia construiește Canalul Istanbul pentru a oferi Europei o alternativă la Canalul Suez - Proiectul de 23 de miliarde de euro va transforma rutele comerciale globale

Turcia mizează pe taxe de tranzit din Canalul Istanbul , un proiect de 23 mld. euro, care ar putea redesena rutele maritime Europa–Asia , pe fondul riscurilor tot mai mari din puncte-cheie precum Strâmtoarea Ormuz, potrivit Antena 3 . Investiția este gândită ca o cale navigabilă artificială cu taxă între Marea Neagră și Marea Marmara, paralelă cu Bosforul, și este prezentată ca o alternativă de tip „Canalul Suez” pentru Europa. Interesul pentru astfel de coridoare a crescut după blocarea Strâmtorii Ormuz, care a declanșat o criză energetică globală, în condițiile în care strâmtorile naturale sunt mai vulnerabile în caz de conflict. În acest context, Canalul Istanbul este descris ca o rută capabilă să gestioneze aproximativ 160 de nave sau petroliere pe zi. Miza economică: un model de monetizare similar cu Suez și Panama Proiectul ar permite Turciei să monetizeze traficul de tranzit „într-un mod similar cu Egiptul, prin Canalul Suez”, respectiv cu ruta interoceanică din Panama. Estimarea de cost citată de Antena 3, pe baza Express, este de 23 de miliarde de euro, din care 13 miliarde pentru canalul propriu-zis și 10 miliarde pentru dezvoltarea zonelor adiacente. Termenul indicat pentru finalizare este 2027. În 2021, președintele Recep Tayyip Erdoğan a descris proiectul drept transformator pentru economia Turciei, argumentând că urmărește creșterea siguranței în Bosfor. Declarația sa este redată astfel: „Astăzi deschidem o nouă pagină în istoria dezvoltării Turciei. Vedem Canalul Istanbul ca pe un proiect care salvează viitorul Istanbulului... pentru a asigura siguranța vieții și a proprietății în Bosfor și pentru cetățenii din jur.” De ce contează juridic: canalele pot fi taxate, strâmtorile – în general, nu Materialul punctează diferența de regim juridic: conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, navele au dreptul la „trecere în tranzit” prin strâmtorile folosite pentru navigația internațională, iar statele riverane nu pot percepe taxe pentru această trecere (cu excepția unor costuri limitate pentru servicii). În schimb, canalele artificiale precum Suez și Panama percep taxe. În această logică, un canal artificial paralel cu Bosforul ar permite Ankarei să introducă taxe fără a încălca dreptul internațional, susține articolul. Context: presiuni și precedentul Ormuz, plus efecte în lanț în transport Antena 3 notează că legalitatea taxării unor căi strategice este testată și în cazul Ormuz: Reuters a relatat că Teheranul ar dori prevederi într-un eventual acord de pace permanent cu SUA și Israel care să-i permită să taxeze navele care traversează strâmtoarea, deși există restricții legale. Iranul ar fi analizat inclusiv un nivel de până la 2 milioane de dolari per navă, iar Kpler estimează că transformarea Ormuz într-un coridor cu taxă ar putea genera între 5 și 8 miliarde de dolari anual pentru Iran și Oman. În paralel, devierile de rute cresc costurile: potrivit Atlas Institute, rerutările au majorat durata tranzitului, tarifele de transport și costurile de asigurare pentru comerțul Africa–Europa, adăugând între 10 și 15 zile călătoriilor dintre Asia și Europa. Ce urmează Din informațiile citate, Canalul Istanbul ar trebui să fie gata până în 2027. Dacă proiectul va fi livrat la timp și va atrage trafic suficient, Turcia ar putea obține o nouă sursă de venituri din taxe de tranzit și ar putea influența rutele comerciale dintre Marea Neagră și Mediterana, într-un moment în care companiile caută alternative la punctele maritime vulnerabile la tensiuni geopolitice. [...]