Știri
Șocul petrolului împinge randamentele obligațiunilor la maxime multianuale și rescrie așteptările de dobândă , într-o piață în care investitorii tratează din nou inflația energetică drept risc central, potrivit HotNews , care citează o analiză Naftemporiki . Petrolul reaprinde scenariul „dobânzi mai sus, mai mult timp” La trei luni de la începutul războiului din Iran, prețul petrolului este descris ca principalul canal prin care criza geopolitică se transmite în piețe. Cotația a urcat cu aproximativ 40% de la debutul conflictului, iar Brent s-a menținut în jurul a 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), după ce la începutul lunii aprilie a atins niveluri aproape duble față de perioada de dinaintea războiului. Deși economiile majore au eliberat 400 de milioane de barili din rezervele strategice și au căutat surse alternative, presiunea asupra sistemului energetic global rămâne în creștere. Consecința directă: piețele își ajustează așteptările privind traiectoria ratelor dobânzilor, pe fondul temerilor că inflația ar putea reveni în prim-plan. Obligațiunile guvernamentale, „perdantul” cel mai vizibil Analiza indică obligațiunile guvernamentale drept cei mai clari perdanți ai crizei, pe măsură ce investitorii se tem că băncile centrale vor fi forțate să mențină dobânzile ridicate sau chiar să le majoreze pentru a contracara inflația alimentată de energie. Randamentul obligațiunii americane pe 30 de ani a depășit 5%, cel mai ridicat nivel din 2007, iar randamentele germane sunt la cele mai ridicate niveluri din ultimii peste 15 ani. În acest context, traderii nu mai iau în calcul două majorări ale ratelor dobânzii din partea Băncii Centrale Europene până la finalul anului, potrivit aceleiași surse. Piețe „în două viteze”: acțiuni la record, dolarul se întărește În paralel cu tensiunile din energie și obligațiuni, acțiunile – în special în SUA – continuă să atingă maxime istorice, susținute de frenezia investițională din jurul inteligenței artificiale. S&P 500 și Nasdaq sunt la niveluri record, iar și piețele europene sunt în creștere, deși regiunea este prezentată ca mai vulnerabilă la șocul energetic. Dolarul își consolidează rolul de activ de refugiu: s-a apreciat cu aproximativ 1,5% față de principalii rivali de la începutul războiului, depășind inclusiv francul elvețian și yenul, fiind susținut și de randamentele mai mari ale obligațiunilor americane. Cine resimte cel mai puternic presiunea: Asia și Europa Pe partea de pierzători, analiza plasează multe economii asiatice dependente de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Hormuz: rupia indiană, rupia indoneziană și peso-ul filipinez au atins minime istorice față de dolar, iar mai multe bănci centrale sunt împinse spre majorări de dobândă sau intervenții valutare. Sri Lanka este menționată cu o creștere a dobânzii de 100 de puncte de bază. Excepția indicată este yuanul chinezesc, susținut de rezerve energetice interne mari. În Europa, vulnerabilitatea este legată de activitatea economică: în zona euro, aceasta s-a contractat în mai în cel mai rapid ritm din ultimii peste doi ani și jumătate, conform indicatorilor S&P Global PMI, iar BCE a avertizat că războiul accentuează vulnerabilitățile financiare. În Marea Britanie, companiile raportează costuri mai mari cu energia și o încetinire a activității. În SUA, economia este descrisă ca mai rezistentă, pe fondul autosuficienței energetice și al investițiilor în economia bazată pe inteligență artificială, însă efectele nu lipsesc: prețul mediu al benzinei a ajuns la cele mai ridicate niveluri din ultimii patru ani. În ansamblu, concluzia analizei este că, la trei luni de la izbucnirea conflictului, criza nu mai funcționează doar ca „zgomot de fundal”, ci rearanjează concret ierarhiile din piețe – cu impact imediat în costul finanțării prin obligațiuni și în așteptările privind dobânzile. [...]
