Politică17 apr. 2026
Sorin Grindeanu ignoră apelurile colegilor din PSD - Tăcerea sa riscă să erodeze autoritatea și sprijinul în partid
Izolarea lui Sorin Grindeanu în relația cu propriul partid riscă să-i erodeze rapid autoritatea internă , într-un PSD descris ca dependent de acces, intervenții și lanțuri de comandă, potrivit unei analize din Adevărul . Textul susține că liderul PSD și președintele Camerei Deputaților ar fi ajuns, „de la începutul anului”, să ignore apeluri și mesaje nu doar de la presă sau adversari, ci și de la primari, șefi de consilii județene și colegi de partid. În relatarea publicației, nemulțumirea ar fi devenit deja „atmosferă” în Kiseleff 10, iar formula „Șefu’ nu răspunde” este prezentată ca un „diagnostic de partid”. Autorul descrie o conduită de evitare, cu deplasări între Camera Deputaților, sediul partidului și Timișoara, care ar fi accentuat percepția de indisponibilitate. De ce contează: PSD funcționează pe „acces”, iar lipsa lui produce panică Miza, în termenii analizei, nu este una de stil personal, ci una operațională pentru partid: primarii ar căuta „sprijin, bani, proiecte, intervenții, semnale” – adică tipul de acces intern pe care PSD l-ar fi oferit tradițional rețelei sale politice. Când acest acces dispare, „începe panica”, iar tensiunea se mută din zona de imagine în zona de funcționare a organizației. În acest cadru, tăcerea liderului este interpretată ca un mesaj unic către partid: dezinteres față de problemele interne. Iar într-o formațiune „construită nu pe idei, ci pe lanțuri de comandă, favoruri și validări permanente”, un asemenea semnal ar fi „sinucigaș”, pentru că accelerează procesul informal de înlocuire a autorității înaintea oricărei schimbări oficiale. Cine umple golul: rolul de „interfață” și precedentul din PSD În „vidul” creat, Claudiu Manda este descris ca înaintând „încet, dar vizibil” spre rolul de interfață – omul care „vorbește cu restul tribului”. Autorul plasează această dinamică într-un tipar mai vechi al PSD: când liderul se izolează, partidul își caută rapid „un traducător, un dispecer, un surogat de autoritate”, ceea ce duce la erodarea puterii în interior. Analiza invocă și un precedent: Victor Ponta ar fi „fugit de responsabilitatea de a vorbi cu partidul”, lăsând loc pentru Liviu Dragnea, iar ulterior Dragnea „l-a lăsat fără partid”. Contextul invocat: „prudență” după cazul Anton și numirile la DNA/DIICOT Textul notează că, după „explozia cazului Anton” și după „noile numiri de la DNA și DIICOT”, colegii lui Grindeanu ar putea accepta „până la un punct” o anumită prudență. Totuși, autorul susține că acest argument nu ar explica „lunile dinainte” și nici „reflexul tăcerii”. În concluzia materialului, Grindeanu este descris ca riscând să devină „un paradox politic”: lider „formal în vârful puterii”, dar care, prin tăcere, „își golește singur funcția de conținut”. [...]
