Agențiile de spionaj americane analizează reacția Iranului la o posibilă declarație de victorie a lui Trump - Implicațiile politice și militare ale unei retrageri din conflict sunt în centrul atenției

Agențiile de informații din SUA evaluează scenarii de retragere și dezescaladare cu Iranul, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , care ține sus costurile energiei la nivel global , potrivit Reuters . Miza analizei este cum ar reacționa Teheranul dacă președintele Donald Trump ar declara unilateral „victoria” într-un război vechi de două luni, devenit o vulnerabilitate politică pentru Casa Albă. Comunitatea de informații lucrează la această evaluare la cererea unor oficiali de rang înalt din administrație, pentru a înțelege implicațiile unei eventuale reduceri a implicării militare americane. Surse citate de Reuters spun că unii oficiali și consilieri se tem că războiul ar putea contribui la pierderi importante pentru republicani la alegerile de la jumătatea mandatului, programate mai târziu în acest an. De ce contează pentru economie: Ormuz rămâne parțial blocată, iar energia se scumpește La 20 de zile după ce Trump a declarat o încetare a focului, eforturile diplomatice nu au reușit să redeschidă complet Strâmtoarea Ormuz, rută „vitală economic”, pe care Iranul a închis-o prin atacarea navelor și amplasarea de mine, potrivit aceleiași surse. Blocarea transporturilor care duc aproximativ 20% din țițeiul mondial a împins în sus costurile energiei la nivel global și prețurile la pompă în SUA. Reuters notează că această capacitate de a perturba comerțul oferă Iranului o pârghie puternică în raport cu SUA și aliații săi. În acest context, o eventuală decizie de reducere a prezenței militare americane, combinată cu o ridicare reciprocă a blocadei, „ar duce în cele din urmă” la scăderea prețurilor la benzină — însă, până acum, cele două părți par departe de un acord. Ce scenarii analizează SUA și ce semnale transmite Iranul Potrivit unei evaluări realizate de agențiile americane în zilele de după campania inițială de bombardamente din februarie, dacă Trump ar declara victoria iar SUA și-ar reduce forțele din regiune, Iranul ar interpreta probabil gestul ca pe o victorie a sa, a spus una dintre surse. În schimb, dacă Trump ar declara că SUA au câștigat, dar ar menține o prezență militară consistentă, Teheranul ar vedea acest lucru mai degrabă ca pe o tactică de negociere, fără ca asta să însemne neapărat finalul războiului, potrivit aceleiași surse. Reuters precizează că nu este clar când va fi finalizată analiza actuală. Presiune politică internă și opțiuni militare încă deschise Războiul este „covârșitor” nepopular în rândul americanilor: doar 26% dintre respondenții unui sondaj Reuters/Ipsos publicat săptămâna trecută au spus că operațiunea militară a meritat costurile, iar 25% au declarat că a făcut SUA mai sigure. În același timp, deși nu a fost luată o decizie, Trump ar putea relua ușor operațiunile militare, iar o dezescaladare rapidă ar putea reduce presiunea politică asupra președintelui, dar ar putea lăsa în urmă un Iran „încurajat”, care ar putea reconstrui în timp programele nucleare și de rachete și ar putea amenința aliații SUA din regiune, potrivit surselor Reuters. CIA a transmis, prin directoarea biroului de comunicare Liz Lyons, că agenția „nu este familiarizată” cu evaluarea relatată, după publicarea materialului, și a refuzat să răspundă întrebărilor Reuters despre activitatea curentă privind Iranul. Biroul Directorului Informațiilor Naționale a refuzat să comenteze, iar Casa Albă a spus că SUA continuă discuțiile cu iranienii și că nu vor fi „grăbite” să încheie un acord prost. „Președintele va încheia doar un acord care pune pe primul plan securitatea națională a SUA și a fost clar că Iranul nu poate deține niciodată o armă nucleară”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly. Separat, Reuters relatează că Trump a anulat în weekend o deplasare a emisarului său special Steve Witkoff și a ginerelui său Jared Kushner pentru întâlniri cu oficiali iranieni în Pakistan, motivând că ar dura „prea mult timp” și că, dacă Iranul vrea să discute, „tot ce trebuie să facă este să sune”. [...]