După 6 ani și jumătate de documentare în 13 țări, doi jurnaliști spun că diaspora pleacă din motive concrete de funcționare a statului, nu din „statistici” sau vot. Într-un interviu acordat HotNews, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț descriu, pe baza întâlnirilor directe cu comunități românești din Europa, un tablou în care deciziile de plecare sunt legate de corupție, abuz și blocaje sociale, iar instituțiile românești apar absente din efortul de a înțelege fenomenul.

Cei doi au urmărit viața românilor din Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia și Elveția, stând „între câteva zile și 6 luni” lângă familii și comunități. Ei spun că, la un moment dat, au fost contactați de „o agenție care lucra pentru Guvernul Marii Britanii” pentru a explica „cum trăiesc românii din Anglia”, în timp ce „Guvernul României nu ne-a căutat niciodată”.

Ce motive invocă românii pentru plecare, din exemplele culese

Interviul pune accent pe motive recurente, ilustrate prin cazuri punctuale:

• medici care le-au spus că au plecat pentru că nu au vrut „să dea șpagă la angajare”;
• îngrijitoare („badante”) românce în Italia care preferă viața de acolo „decât să fie bătute acasă, în România”;
• un român care a încercat să se înscrie în PNL Constanța, a fost luat în derâdere („Ia uite, un rom liberal”), a plecat și a ajuns ulterior consilier local în Newcastle (Marea Britanie).

De ce contează: ruptura diaspora–țară și lipsa unei înțelegeri instituționale

Interviul este plasat în contextul unei societăți „scindate” între diaspora și țară, dar și în interiorul României. Din relatarea celor doi, miza nu este doar una de percepție publică, ci de capacitate administrativă: dacă statul nu colectează și nu folosește sistematic astfel de informații, rămâne fără feedback real despre cauzele plecării și despre ce ar trebui schimbat pentru a reduce migrația.

Materialul se bazează pe „întâlniri cu oameni și în povești de destine”, nu pe statistici, iar concluziile prezentate rămân în această cheie narativă: exemplele indică probleme structurale (corupție la angajare, violență domestică, excludere socială), dar interviul nu oferă date agregate care să cuantifice amploarea fiecărui motiv.