Știri
Știri din categoria Piața energiei
Proiectul româno-bulgar CARMEN primește 104 milioane euro (aprox. 520 milioane lei) finanțare UE pentru modernizarea rețelei, o investiție menită să reducă blocajele din infrastructură și să crească capacitatea de integrare a energiei regenerabile, cu efect direct asupra fluxurilor de import-export din regiune, potrivit Economedia.
Contractul de finanțare pentru proiectul „Smart Grid” CARMEN are o valoare totală de circa 207 milioane euro (aprox. 1,04 miliarde lei) și a fost semnat de Delgaz Grid (grupul E.ON), împreună cu Transelectrica și ESO (operatorul de transport din Bulgaria). Finanțarea europeană, de aproximativ 104 milioane euro, este asigurată prin programul „Connecting Europe Facility”, dedicat Proiectelor de Interes Comun.
CARMEN este un Proiect de Interes Comun axat pe transformarea rețelelor clasice în rețele inteligente (smart grid), prin modernizarea, automatizarea și digitalizarea infrastructurii electrice din estul României (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui) și din nord-estul Bulgariei. În proiect sunt menționate soluții tehnologice precum Dynamic Line Rating (DLR – evaluarea dinamică a capacității liniilor), dispozitive FACTS și sisteme de monitorizare în timp real, cu scopul de a crește flexibilitatea și reziliența rețelei.
Efectele asupra pieței, așa cum sunt descrise în material, vizează trei direcții:
În prezent, piața de energie din România este conectată cu cele din Bulgaria, Ungaria și Slovacia, iar pe relația cu Bulgaria România este net importator la nivel anual, conform articolului. În acest cadru, proiectul mizează pe o rețea mai „elastică” și mai digitalizată, care să reducă pierderile economice generate de blocaje și să susțină un comerț regional mai eficient.
Recomandate
Între 25% și 45% din factura la energie ar reflecta „costul disfuncției” sistemului , nu costul efectiv al producției, potrivit unei analize citate de Profit , atribuită Asociației Energia Inteligentă (AEI) și președintelui acesteia, Dumitru Chisăliță . Miza economică: dacă această estimare este corectă, o parte semnificativă din scumpirea resimțită de consumatori ar veni din modul în care funcționează piața și reglementarea, nu din lipsa resurselor sau din costuri de producție inevitabil mai mari. Ce spune analiza: factura „umflată” de costuri sistemice AEI susține că România, deși are surse interne și relativ ieftine (hidro, nuclear, gaze și regenerabile), a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. În interpretarea organizației, explicațiile invocate frecvent în spațiul public – criza energetică, războiul, piețele europene, volatilitatea – sunt reale, dar insuficiente pentru a explica nivelul facturilor. În centrul argumentului este ideea că „problema nu mai este strict costul producerii energiei”, ci „costul sistemului energetic în sine”, care ar adăuga „risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ” pe lanțul dintre producător și consumator. Estimarea AEI: cât ar însemna „disfuncția” în factură Președintele AEI afirmă că, din fiecare 100 de lei din factură: între 25 și 45 de lei ar reprezenta „costul disfuncției”; în anii de criză, aproape jumătate din factură ar fi devenit „cost sistemic suplimentar”. Pe această bază, AEI susține că, într-o piață „normală” – descrisă ca fiind concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică . De ce contează pentru piață: intervenții repetate și „hibrid” de reglementare Un alt punct cheie din analiză este că România „nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent”, după 2022 intrând într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale, intervenții administrative și modificări legislative succesive. „Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea.” În această logică, consumatorul final ar ajunge să plătească, între altele, volatilitatea regională, mecanismul marginalist european (formarea prețului pe baza ultimei tehnologii necesare pentru acoperirea cererii), lipsa contractelor stabile, lichiditatea redusă, riscul de reglementare și concentrarea de piață. „Blocaje cronice” și stimulente greșite AEI mai indică drept problemă majoră faptul că anumite blocaje ar fi devenit „convenabile”, în special întârzieri de proiecte, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă. În concluzia analizei, dacă un sistem ajunge „să câștige bani din propriile blocaje”, reforma devine dificilă, pentru că intră în conflict cu interesele celor care beneficiază de status quo. [...]
Italia cere ca cheltuielile excepționale pentru criza energetică să fie scoase temporar din calculele Pactului de Stabilitate , pentru a permite statelor să intervină fără să încalce regulile bugetare ale UE, potrivit Economica . Premierul Giorgia Meloni argumentează, într-un document consultat de EFE, că tensiunile din Orientul Mijlociu și din Strâmtoarea Ormuz, pe fondul războiului Rusiei în Ucraina, au început să se reflecte „grav și adesea asimetric” în prețurile la energie. Efectele invocate vizează direct costurile pentru familii și companii, competitivitatea sistemului de producție și puterea de cumpărare. Ce schimbare de reguli cere Italia Miza este extinderea temporară a așa-numitei „ clauze derogatorii naționale ” (un mecanism din normele bugetare ale UE care permite abateri temporare de la țintele fiscale în situații excepționale, cu condiția menținerii sustenabilității datoriei). În prezent, Meloni indică faptul că acest instrument este folosit pentru cheltuieli de apărare. Italia cere ca aceeași flexibilitate să se aplice și pentru: investițiile necesare pentru a gestiona criza energetică; măsuri extraordinare de sprijin legate de actuala urgență energetică. Meloni susține că „creșterea extraordinară a costurilor energiei” reprezintă o circumstanță excepțională, în afara controlului statelor membre, cu „repercusiuni grave asupra finanțelor publice”. De ce contează pentru economie și companii Din perspectiva Romei, tratamentul diferit între apărare și energie ar fi dificil de justificat politic și economic, în condițiile în care energia lovește direct „economia reală” — gospodării, lucrători și întreprinderi. Propunerea ar crea spațiu bugetar pentru intervenții rapide, fără ca statele să fie penalizate în cadrul regulilor fiscale europene. Italia precizează că extinderea ar fi temporară și ar urma să includă energia „fără a modifica limitele maxime de abatere deja stabilite”, adică fără a cere, cel puțin în această formulare, o relaxare suplimentară a plafonului de deviere permis. Ce urmează Documentul citat indică o poziționare politică a Italiei în discuțiile europene despre priorități strategice și flexibilitate fiscală. Textul nu oferă detalii despre calendarul unei decizii la nivelul UE sau despre sprijinul altor state membre pentru această extindere a clauzei. [...]
Europa riscă să schimbe o vulnerabilitate cu alta , pe măsură ce importurile de gaze naturale lichefiate (LNG) din SUA au crescut accelerat și ar urma să ajungă dominante în mixul de aprovizionare, potrivit unei analize citate de Economica . Miza economică este dublă: LNG-ul american este, în medie, cel mai scump pentru cumpărătorii europeni, iar dependența de câțiva furnizori expune din nou piața la șocuri geopolitice și de preț. Actualizările realizate de IEEFA (Institute for Energy Economics and Financial Analysis) prin instrumentele European LNG Tracker și EU Gas Flows Tracker arată că importurile europene de LNG din SUA s-au triplat între 2021 și 2025, pe fondul reducerii dependenței de gazul rusesc livrat prin conducte. SUA, pe cale să devină principalul furnizor de gaze al Europei Pe fondul perturbărilor continue ale exporturilor de LNG din Qatar, IEEFA estimează că SUA vor depăși Norvegia și vor deveni cel mai mare furnizor de gaze al Europei și al UE în 2026. În scenariul institutului, SUA ar putea ajunge să reprezinte 80% din importurile de LNG ale UE până în 2028. În același timp, analiza avertizează că această reorientare nu rezolvă problema costurilor: LNG-ul din SUA este, în medie, cel mai scump pentru cumpărătorii europeni, ceea ce menține presiunea asupra facturilor și asupra competitivității industriei. „Trecerea Europei de la gazul transportat prin conducte la LNG a fost menită să asigure securitatea aprovizionării și diversificarea. Cu toate acestea, perturbările cauzate de războiul din Orientul Mijlociu și dependența excesivă de LNG din SUA arată că planul Europei a eșuat pe ambele planuri.” „LNG a devenit călcâiul lui Ahile al strategiei de securitate energetică a Europei, lăsând continentul expus la prețuri ridicate ale gazelor și la noi forme de perturbare a aprovizionării.” Cererea de gaze ar putea scădea, dar infrastructura LNG continuă să crească Criza energetică a accelerat politicile UE de reducere a cererii de gaze, inclusiv prin strategia AccelerateEU. IEEFA estimează că consumul de gaze al Europei ar putea continua să scadă în acest an și să se reducă cu 14% între 2025 și 2030. În același interval, cererea de LNG ar putea scădea cu aproximativ 23%. Cu toate acestea, mai multe state europene intenționează să construiască terminale LNG suplimentare, ceea ce ridică riscul de subutilizare. Potrivit estimărilor IEEFA, până în 2030 capacitatea de import de LNG a Europei ar putea depăși cererea totală de gaze și ar putea fi de trei ori mai mare decât cererea de LNG. „Europa poate să nu aibă control asupra perturbărilor în aprovizionarea cu LNG, dar poate îmbunătăți eficiența energetică și accelera instalarea surselor regenerabile și a pompelor de căldură pentru a-și reduce dependența de importuri.” Rusia rămâne un furnizor major prin LNG, în pofida obiectivelor UE În paralel cu creșterea importurilor din SUA, Rusia rămâne al doilea cel mai mare furnizor de LNG al UE, deși blocul își propune eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești. Importurile UE de LNG rusesc au crescut cu 16% de la an la an în primul trimestru din 2026 și au atins un record trimestrial, susținute de livrările către Franța, Spania și Belgia. La nivelul anului 2025, țările UE au cheltuit 5,9 miliarde de euro pe gaz rusesc transportat prin conducte și 6,7 miliarde de euro pe LNG rusesc. „Războiul din Orientul Mijlociu a făcut Europa mai dependentă de cei mai mari doi furnizori de LNG ai săi, SUA și Rusia. Criza energetică din 2026 arată că, atât timp cât țările europene aleg să se bazeze pe gaze, trebuie să accepte riscurile geopolitice care vin odată cu aceasta.” În esență, analiza indică un risc de „blocare” într-un model scump și vulnerabil: chiar dacă politicile UE ar reduce consumul de gaze, investițiile în terminale LNG pot împinge sistemul spre supracapacitate, în timp ce aprovizionarea rămâne concentrată în jurul unor furnizori expuși tensiunilor geopolitice. [...]
Căderea Guvernului Bolojan a amplificat riscul de scumpiri în energie și carburanți , prin presiunea pe curs și prin creșterea percepției de risc, potrivit unei analize semnate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță , citată de Agerpres . Chisăliță susține că efectul imediat al instabilității politice se vede în deprecierea leului și în presiunea pe euro, într-un sector în care energia, gazele și combustibilii sunt influențate de prețuri externe exprimate în euro sau dolari. În această logică, „un leu mai slab” înseamnă costuri mai mari la importuri și, implicit, presiune pe facturile consumatorilor. Reacția pieței: curs, prețuri la pompă și cotații spot În analiza citată, Chisăliță indică o serie de mișcări „de la începutul crizei politice”, pe care le leagă de creșterea incertitudinii: leul s-a depreciat cu circa 3,5% ; prețul benzinei a crescut cu 5,1% ; prețul motorinei a crescut cu 8,4% ; prețul spot al gazelor pe BRM a crescut cu 2,6% ; prețul spot al energiei electrice pe OPCOM a crescut cu 15,2% . Investițiile, în așteptare: proiecte amânate și risc pentru fonduri europene Pe lângă efectele de preț pe termen scurt, șeful AEI avertizează că un guvern interimar poate duce la amânarea proiectelor mari, într-un sector dependent de investiții masive în rețele, producție și stocare. În același timp, instabilitatea politică ar putea întârzia jaloanele din PNRR și investițiile în energie verde, stocare și infrastructură. În acest context, analiza menționează și o referință la Reuters privind riscul legat de accesul la aproximativ 10 miliarde euro (aprox. 50 miliarde lei) din fonduri UE. Chisăliță notează totodată că societăți precum Hidroelectrica, Romgaz sau OMV Petrom sunt sensibile la schimbările politice, în condițiile în care statul influențează reglementarea pieței. Ce urmează: depinde de viteza formării unui guvern stabil Pe termen mediu, efectul asupra pieței energiei ar depinde, potrivit lui Chisăliță, de cât de repede este format un nou guvern stabil și dacă România își păstrează direcția pro-europeană și investițiile în infrastructura energetică. În lipsa acestor repere, investitorii ar putea rămâne prudenți, pe fondul temerilor legate de schimbări de taxe, noi plafonări, intervenții în prețuri și modificări ale conducerilor. [...]
România are cea mai mare povară a facturii la electricitate din UE, raportat la puterea de cumpărare , deși prețul în euro pe kilowatt-oră nu este printre cele mai ridicate, arată o analiză Eurostat citată de Biziday . Datele Eurostat indică faptul că România este abia pe locul nouă în Uniunea Europeană la tarifele la energie electrică exprimate în euro, însă, ajustat la puterea de cumpărare, costul devine cel mai greu de suportat pentru consumatorii români. În aceeași categorie a celor mai împovărați intră și polonezii și cehii. De ce contează: prețul „în euro” nu spune toată povestea Eurostat compară tarifele atât în termeni nominali (euro), cât și prin prisma puterii de cumpărare. În țări precum Germania, Olanda sau Irlanda, kilowatt-oră este mai scump în euro decât în România, dar veniturile mai mari fac ca factura să apese relativ mai puțin asupra bugetelor gospodăriilor. Context de piață: revenirea la tarife libere și șocul inițial Statistica este realizată pentru a doua jumătate a anului 2025, după revenirea pieței energiei din România la tarife libere, schimbare care, potrivit aceleiași surse, a produs un șoc inițial de +60%. La nivelul UE, unde tarifele nu fuseseră plafonate, acestea au rămas în mare parte stabile. Eurostat mai observă că tarifele actuale la energie electrică în UE sunt aproximativ la același nivel ca după invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, dar sunt duble față de nivelul anterior, din 2021. Cum arată tarifele în UE și unde se situează România Cele mai mari tarife medii, exprimate în euro, sunt în: Irlanda: 40,42 euro/100 kWh Germania: 38,69 euro/100 kWh Belgia: 34,99 euro/100 kWh Cele mai mici tarife medii sunt în: Ungaria: 10,82 euro/100 kWh Malta: 12,82 euro/100 kWh Bulgaria: 13,55 euro/100 kWh În România, tariful mediu plătit de consumatorii casnici, calculat de Eurostat, este de 29 euro/100 kWh, echivalentul a aproximativ 1,4 lei/kWh. [...]
Benzina s-a scumpit din nou cu 10 bani/litru în mai multe rețele , ceea ce împinge prețurile din București spre zona de 9,1 lei/litru și menține presiunea pe costurile de transport, potrivit Economica , pe baza datelor din aplicația Monitorul Prețurilor a Consiliului Concurenței. Rompetrol și MOL au majorat în dimineața de 5 mai prețul benzinei standard cu 10 bani pe litru. Și SOCAR a adăugat 10 bani/litru. În schimb, Petrom (liderul pieței) nu a crescut prețul benzinei în acea dimineață, după scumpirile operate la jumătatea zilei precedente, iar Lukoil a menținut prețurile. Cât costa benzina în București (5 mai, dimineața) Petrom: 9,02 lei/litru OMV: 9,12 lei/litru Rompetrol: 9,12 lei/litru MOL: 9,12 lei/litru Lukoil: 9,12 lei/litru SOCAR: 9,09 lei/litru Motorina a rămas la nivelul zilei precedente La motorina standard, toate marile lanțuri au menținut prețurile la nivelul de ieri după-amiază, conform aceleiași surse. Prețurile motorinei în București (5 mai, dimineața): Petrom: 9,73 lei/litru OMV: 9,82 lei/litru Rompetrol: 9,82 lei/litru MOL: 9,82 lei/litru Lukoil: 9,94 lei/litru SOCAR: 9,79 lei/litru De ce contează Scumpirea benzinei, chiar și în pași mici (10 bani/litru), se vede rapid în bugetele firmelor cu flote și în costurile de navetă, mai ales într-un context în care prețurile sunt deja în jurul a 9–10 lei/litru. Diferențele între rețele rămân reduse, ceea ce limitează spațiul de „optimizare” prin alegerea stației, cel puțin în București. [...]
