Știri
Știri din categoria Educație
Sundar Pichai le-a transmis absolvenților Stanford că deciziile „cu adevărat decisive” sunt rare, iar restul presiunii se gestionează mai bine cu trei „filtre” practice: optimism, proiecte grele și alegeri care te entuziasmează, potrivit 9to5Google. Mesajul, livrat la ceremonia de absolvire a promoției 2026, e relevant pentru educație și piața muncii prin felul în care un lider din tehnologie traduce incertitudinea (inclusiv reacțiile la AI) în criterii de decizie aplicabile în carieră.
Pichai, absolvent Stanford, a spus că acesta este abia al doilea său discurs de absolvire; primul a fost o adresare filmată în 2020, în perioada COVID, în cadrul unei serii virtuale pe YouTube. În debut, a făcut și o referire la faptul că, în alte ceremonii recente, unii absolvenți au huiduit la menționarea inteligenței artificiale (AI).
Ideea centrală a discursului este că „foarte puține momente în viață sunt decisive”, iar multe situații care par uriașe nu schimbă, de fapt, traiectoria pe termen lung. Pichai a ilustrat asta cu o întâmplare din primul său trimestru de iarnă la Stanford, când a plecat spontan într-o excursie la Las Vegas și a realizat că „lumea nu se termină” dacă își permite să se relaxeze.
În același registru, a delimitat deciziile care merită timp și intenție (de exemplu, alegerea partenerului, decizia de a întemeia o familie, o schimbare majoră de carieră) de cele care „adaugă textură” parcursului, dar rareori îl determină.
Pichai a spus că folosește trei filtre simple care l-au ajutat „să nimerească mai multe momente decât să le greșească” și să reducă presiunea:
Discursul integral este publicat pe blogul Google, la adresa indicată de publicație: Google. 9to5Google notează că, la momentul publicării, înregistrarea video nu era încă disponibilă, deși există o referință separată către o adresare filmată: YouTube.
Recomandate
Google lansează un studiu cu Universitatea din Tokyo pentru a măsura eficiența învățării asistate de AI , un pas care mută discuția despre inteligența artificială în educație din zona de promisiuni în cea a evaluării academice, cu potențiale consecințe asupra modului în care școlile și universitățile adoptă aceste instrumente, potrivit Google Blog . Inițiativa a fost prezentată în contextul unei vizite în Japonia a lui Ben Gomes , Chief Technologist for Learning and Sustainability la Google, care a avut un dialog cu președintele Universității din Tokyo, Teruo Fujii, în fața studenților. Discuția a vizat „viitorul AI și educației”, dar și ideea de „învățare autentică” și abilitățile umane considerate esențiale într-o piață a muncii în schimbare. De ce contează: de la „AI în clasă” la măsurarea impactului Elementul cu greutate operațională este anunțul unui studiu comun Google – Universitatea din Tokyo, care va viza studenți din universități din Japonia și va urmări să evalueze eficiența folosirii AI în învățare. Obiectivul declarat este obținerea de „perspective academice” despre unde funcționează cel mai bine învățarea asistată de AI și unde sunt necesare îmbunătățiri. În practică, un astfel de demers poate influența criteriile după care instituțiile de educație decid ce instrumente introduc, în ce condiții și cu ce așteptări de rezultate, mai ales într-un domeniu în care adoptarea a depășit adesea ritmul evaluărilor independente. Poziționarea Google: AI ca „tutore”, nu ca înlocuitor al profesorului Google susține că AI nu ar trebui să devină o scurtătură care „împiedică învățarea reală”, iar întrebările puse de elevi și studenți vor conta la fel de mult ca răspunsurile. Mesajul central: AI ar trebui folosit pentru a „amplifica curiozitatea” și pentru a simplifica concepte complexe, astfel încât energia să fie direcționată către probleme reale (de la sustenabilitate la sărăcie), în timp ce motivația și emoția rămân „umane”. În același timp, compania respinge explicit ideea că AI va înlocui profesorii, argumentând că rolul educatorilor devine mai important, iar tehnologia ar trebui să le elibereze timp pentru interacțiune directă cu elevii. Efecte în școli: timp câștigat pentru profesori și învățare personalizată În text este invocată o concluzie de cercetare potrivit căreia profesorii au economisit „până la 10 ore pe săptămână” la sarcini cu ajutorul AI. Google leagă acest timp de activități cu valoare educațională mai mare: lucru în clasă, facilitarea învățării în grup și consolidarea relației profesor–elev. Un alt argument este reducerea „decalajului digital” prin introducerea atentă a AI în școli, cu accent pe personalizare: AI ar putea identifica neînțelegerile celor care rămân în urmă și ar putea oferi alternative „multimodale”, cum ar fi transformarea textului în conținut audio pentru cei care învață mai bine ascultând. Ce instrumente invocă Google și ce urmează Google își leagă direcția de dezvoltarea unor modele precum LearnLM și Gemini, pe care le prezintă ca bază pentru experiențe de învățare „autentice” și pentru un AI care funcționează ca un ghid apropiat de fiecare utilizator. Următorul pas concret menționat este derularea studiului comun în Japonia; materialul nu oferă un calendar, o metodologie sau indicatori de performanță, astfel că amploarea și criteriile de evaluare rămân, deocamdată, neprecizate. [...]
Seul tratează AI-urile purtabile ca risc de fraudă și interzice ochelarii inteligenți la examenele de final de semestru pentru elevii din învățământul primar și gimnazial, cu sancțiunea încadrării automate la „copiat”, potrivit IT之家 . Măsura a fost comunicată pe 12 iunie de Biroul Educației din Seul, care a transmis cu o zi înainte o notificare către școlile din oraș și către structurile educaționale din subordine. Ochelarii inteligenți cu funcții AI sunt introduși pe lista obiectelor interzise în sala de examen, pe fondul temerilor că pot fi folosiți pentru a trișa. Notificarea cere școlilor să informeze din timp elevii și părinții că simpla aducere a acestor ochelari în sala de examen va fi tratată drept fraudă. Argumentul autorităților este că astfel de dispozitive pot integra cameră, microfon și inteligență artificială generativă, capabile să analizeze ce „văd” și să furnizeze răspunsuri prin lentile sau prin difuzor, ceea ce creează riscul transmiterii subiectelor în afara sălii sau al primirii de răspunsuri. Cum vor fi identificați ochelarii AI în practică Documentul include și repere pentru a diferenția ochelarii AI de ochelarii obișnuiți, indicând elemente constructive și de utilizare, precum: brațe (tâmple) mai groase, cu capete voluminoase, unde pot fi integrate bateria și placa de control; microcamere și senzori ascunși în zona ramei/lentilelor; LED-uri indicatoare pe interiorul brațelor; zone tactile sau butoane fizice, orificii pentru difuzor, port de încărcare. În plus, profesorii supraveghetori sunt îndrumați să fie atenți în timpul examenului la elevii care își ating repetat rama ochelarilor. Context: cazuri de fraudă și extinderea posibilă a interdicției În material este menționat un precedent din acest an: doi candidați din Coreea de Sud au fost depistați folosind ochelari AI pentru a trișa la testul TOEIC (engleză), iar rezultatele le-au fost anulate; totodată, au primit interdicția de a mai susține TOEIC timp de patru ani. Pe acest fond, autoritățile educaționale iau în calcul extinderea restricțiilor și la examenul național de admitere la universitate (CSAT , echivalentul „bacalaureatului” coreean), pentru care Ministerul Educației analizează măsuri de administrare mai explicite înaintea sesiunii din noiembrie. Deși în centrele CSAT sunt deja interzise dispozitivele electronice, instituțiile ar putea lista separat ochelarii inteligenți AI, pentru a evita dispute legate de „forma” atipică a dispozitivului. [...]
Îmbătrânirea corpului profesoral riscă să blocheze funcționarea școlilor în următorii ani, în condițiile în care doar 9% dintre cadrele didactice au sub 30 de ani, potrivit Digi24 , care îl citează pe fostul ministru al Educației Mircea Miclea (informație atribuită de publicație News.ro). Mesajul central: profesia didactică își pierde atractivitatea pentru tineri, iar sistemul poate ajunge în deficit de personal. Miclea afirmă că datele indică „o scădere îngrijorătoare” a interesului generațiilor tinere pentru cariera didactică și avertizează că „în curând vom rămâne fără profesori”. Presiune operațională mai mare, mai ales în rural Fostul ministru descrie anul școlar în curs ca fiind „extrem de dificil” pentru cadrele didactice, cu un accent pe mediul rural, unde, spune el, munca a însemnat „încă o navetă” și unde a observat „tristețe” și „frustrare” în cancelarii. „Niciodată n-am văzut atâta tristeţe sau frustrare în cancelarii.” Inegalitatea de șanse, legată de accesul la „profesorul foarte bun” În aceeași intervenție, Mircea Miclea leagă inegalitatea de șanse dintre elevi nu doar de mediul social sau de dotările școlilor, ci de accesul la profesori de calitate. „Principala ne-egalitate de şanse este accesul la profesorul foarte bun.” O soluție propusă: lecții înregistrate pe o platformă națională Ca posibilă măsură pentru reducerea diferențelor, Miclea propune crearea unei platforme naționale cu lecții înregistrate susținute de „cei mai buni profesori” din țară, pentru toate materiile și toate clasele, de la ciclul primar până la liceu. Articolul nu oferă un calendar sau detalii de implementare pentru o astfel de platformă și nici nu precizează sursa exactă a datelor privind ponderea profesorilor sub 30 de ani, dincolo de atribuirea generală făcută în material. [...]
În educație, „ ipotetic ” e un semnal de rigoare: separă presupunerile de fapte. Dexonline propune pe 11 iunie 2026 cuvântul „ipotetic”, definit ca „bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur”, cu etimologie din francezul „hypothétique”. În practică, termenul contează în școală și universitate pentru că obligă la precizie: o afirmație „ipotetică” nu este verificată, ci formulată ca posibilă, în baza unei ipoteze. În evaluări, proiecte sau lucrări, diferența dintre „ipotetic” și „demonstrat” poate schimba atât concluziile, cât și modul în care sunt notate argumentele. Ce înseamnă „ipotetic” (și cum se folosește corect) Dexonline indică trei nuanțe apropiate: „bazat pe o ipoteză” (pleacă de la o presupunere de lucru); „prezumtiv, presupus” (acceptat provizoriu, fără confirmare); „nesigur” (nu are certitudine). În limbajul educațional, „ipotetic” e util mai ales când elevul sau studentul: formulează un scenariu de tip „dacă… atunci…”; propune o explicație posibilă, dar încă netestată; delimitează explicit ce știe din date și ce deduce. Exemple în context educațional Într-un eseu: „Ipoteza mea este că…; rezultatul rămâne ipotetic până la verificare.” Într-un proiect: „Modelul descrie un caz ipotetic, nu o situație observată.” La științe: „Explicația este ipotetică în lipsa măsurătorilor.” În toate aceste situații, cuvântul funcționează ca o etichetă de „provizoriu”: ajută cititorul (profesor, evaluator, coleg) să înțeleagă nivelul de certitudine al ideii. De ce contează pentru elevi și profesori Folosirea corectă a termenului reduce confuziile dintre opinie, presupunere și concluzie susținută de dovezi. În plus, îi încurajează pe elevi să-și construiască argumentele în pași: ipoteză → testare → concluzie, în loc să prezinte presupunerile ca fapte. [...]
Femeile reprezintă 57% din angajații din tehnologie și cercetare din România , un nivel peste media Uniunii Europene, iar această structură a forței de muncă poate atenua deficitul de specialiști din domeniile tehnice, potrivit Digi24 , pe baza datelor Eurostat . În total, aproape două milioane de angajați lucrează în România în domenii tehnice sau de cercetare, iar 1.150.000 dintre ei sunt femei. Procentul de 57% este „puțin peste” media europeană de 53%, ceea ce plasează România pe primele locuri în Europa la ponderea femeilor în aceste ocupații, conform aceleiași surse. Unde sunt cele mai multe joburi tehnice ocupate de femei Distribuția regională este relativ echilibrată, însă cele mai multe femei care ocupă posturi tehnice sunt în sudul țării și în București-Ilfov. La polul opus, cele mai puține sunt în vest și sud-vest, potrivit datelor citate. Ce se schimbă în educație și pe piața muncii Rectorul Universității Tehnice din Iași, Dan Cașcaval, spune că a crescut „sensibil” numărul fetelor în inginerie mecanică și construcții, iar în zona de automatică și calculatoare și în electronică creșterea este și mai vizibilă. La nivel european, numărul femeilor care aleg profesii tehnice a crescut cu aproape o treime în ultimii 10 ani, iar România este „în top”, mai notează Digi24 . Persistă diferențe între „administrație tehnică” și industrie Deși ponderea femeilor este ridicată în ansamblu, sociologul Ștefan Cojocaru atrage atenția că distribuția pe tipuri de activități rămâne inegală: „Avem o administrație tehnică feminizată, dar muncile hard, cele de industrie, de inginerie, sunt în continuare masculinizate.” În paralel, femeile care lucrează în domeniu spun că nu au scăpat complet de prejudecăți, iar stereotipul că ar fi „un domeniu al bărbaților” le poate pune presiune să „dovedească mai mult”, potrivit mărturiilor din material. În Europa, Letonia, Ungaria și Estonia sunt menționate ca state cu cele mai multe femei angajate în domenii tehnice, depășind 60% în anumite regiuni. [...]
„Năstrușnicie” înseamnă o ciudățenie concretă, cu efect în comportament , nu doar o idee „trăsnită”, potrivit definiției publicate de Dexonline la rubrica „ Cuvântul zilei ” din 7 iunie 2026. În dicționar, „năstrușnicie” este substantiv feminin și desemnează „faptă, idee, comportare etc. năstrușnică; ciudățenie”. Cu alte cuvinte, termenul acoperă atât gesturi, cât și decizii sau atitudini ieșite din tipar, cu accent pe caracterul lor neobișnuit. Din punct de vedere al formării cuvântului, Dexonline indică derivarea din „năstrușnic” prin adăugarea sufixului „-ie”, mecanism frecvent în română pentru a transforma o însușire (adjectiv) într-o noțiune (substantiv) care numește manifestarea acelei însușiri. În uz educațional, „năstrușnicie” poate fi util tocmai pentru precizia lui: nu descrie doar excentricitatea ca etichetă, ci „ciudățenia” ca fapt observabil – o nuanță care ajută la redactare și la înțelegerea textelor literare sau a comentariilor de limbă. [...]
