Știri
Știri din categoria Diverse
Acordul nuclear SUA–Arabia Saudită riscă să slăbească regimul de neproliferare și să încurajeze state din regiuni tensionate să-și „asigure opțiuni” pentru arme nucleare, pe fondul unei percepții în schimbare asupra energiei nucleare și al îndoielilor privind „umbrela” de securitate americană, potrivit unei analize Digi24.
În centrul îngrijorărilor este acordul anunțat pe 22 iulie, care lasă deschisă posibilitatea ca Arabia Saudită să îmbogățească, în timp, uraniu până la nivel de calitate militară. Contextul e relevant și pentru alte state: în ultimul deceniu, când Turcia și Egiptul au început să construiască centrale nucleare cu tehnologie rusă, SUA le-au cerut să se angajeze că nu vor îmbogăți niciodată uraniu pentru o armă nucleară, însă ambele au refuzat. Analiza este preluată din csmonitor.com.
Experți citați în analiză spun că nu se așteaptă ca o țară să renunțe „imediat” la obligațiile internaționale și să se grăbească să obțină arma nucleară, ca reacție directă la acordul SUA–Arabia Saudită. Totuși, riscul ar fi ca tot mai multe state să ia măsuri de precauție și să facă pași considerați necesari în fața unor amenințări de securitate percepute ca fiind în creștere.
„Nu cred că vom vedea vreo țară care să acționeze imediat [...] pentru a-și abandona obligațiile internaționale și a se grăbi să obțină bomba”, a declarat Kelsey Davenport, director pentru politica de neproliferare la Arms Control Association din Washington.
În Orientul Mijlociu, dar și în nord-estul Asiei și în Europa, combinația dintre instabilitate și percepția unei retrageri a SUA ca garant de securitate ar alimenta întrebări despre durabilitatea „umbrelei nucleare” americane și despre necesitatea unor alternative, potrivit analiștilor citați.
Analiza plasează acordul într-un trend mai larg: cererea energetică în creștere și presiunea schimbărilor climatice împing tot mai multe țări să includă energia nucleară în mixul energetic. În paralel, îngrijorările privind securitatea energetică s-au accentuat după întreruperi ale fluxurilor de energie asociate războiului Rusiei împotriva Ucrainei și, mai recent, conflictului dintre SUA și Israel cu Iranul, ceea ce ar fi reaprins interesul pentru nuclear – inclusiv, „ca măsură de siguranță”, pentru opțiuni militare.
Un exemplu menționat este Coreea de Sud, pentru care președintele Donald Trump ar fi acceptat anul trecut ridicarea moratoriului impus de SUA privind producția propriului combustibil nuclear, aparent pentru producția de energie electrică. În acest context, acordul cu Arabia Saudită ar putea deschide calea către producția de combustibil de uraniu în doi ani și ar include o derogare de la inspecții internaționale intruzive, potrivit analizei.
O parte dintre experți avertizează că acordul trebuie aprobat de Camera Reprezentanților și de Senat și că s-ar putea să nu fie încă într-o formă definitivă. În plus, Trump ar insista că înțelegerea va avansa doar dacă Arabia Saudită își normalizează relațiile cu Israelul, condiție descrisă în analiză drept o potențială „pilulă otrăvită” pentru Riad.
În același timp, alți experți avertizează că semnalul transmis într-o regiune aflată în război poate fi destabilizator, mai ales dacă vecinii nu au încredere în restricțiile pe care acordul pretinde că le include.
Analiza notează că acordul ar însemna, în esență, vânzarea către Riad a centralelor nucleare Westinghouse și operarea acestora, iar SUA ar avea sarcina de a-și consolida diplomația regională pentru a descuraja proliferarea.
Miza, potrivit experților citați, este ca administrația americană să convingă actorii regionali că înțelegerea nu reprezintă un „semnal de undă verde” pentru o cursă a îmbogățirii uraniului – altfel, chiar și fără o încălcare imediată a tratatelor, logica „asigurării opțiunilor” ar putea eroda treptat regimul internațional de neproliferare.
Recomandate
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Ormuz de concesii americane , deși Teheranul spune că acordul cu Oman pentru stabilirea unor noi rute maritime a ajuns în „etapele finale”, potrivit Digi24 . Miza este una cu impact economic global: înainte ca Iranul să blocheze strâmtoarea, pe aici trecea aproximativ o cincime din livrările mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Un oficial american a declarat pentru Reuters că înțelegerea Iran–Oman este aproape de finalizare și ar putea permite redeschiderea în scurt timp, însă Teheranul transmite că nu va face pasul fără îndeplinirea unor condiții de către Washington. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a spus că negocierile au intrat în „etapele finale”, dar a reiterat că redeschiderea depinde de cerințe explicite. Ce cere Teheranul înainte de redeschidere Iranul solicită, între altele, despăgubiri pentru atacurile asupra Iranului, încetarea sancțiunilor și deblocarea activelor iraniene. În același timp, Araqchi afirmă că Iranul și SUA nu poartă negocieri directe și că Teheranul nu intenționează să inițieze discuții directe cât timp Washingtonul ar încălca acordul provizoriu din iunie; mesajele ar fi transmise prin intermediari. Secretarul celui mai înalt organism de securitate națională al Iranului, Mohammad Baqer Zolqadr, a enumerat o listă mai largă de cerințe, care include: încetarea amenințărilor americane la adresa Iranului; oprirea atacurilor împotriva Iranului și a aliaților săi din Liban, Palestina, Yemen și Irak; ridicarea blocadei și a sancțiunilor; deblocarea activelor iraniene. Poziția Washingtonului și dificultățile de aplicare SUA au lansat atacuri aeriene asupra Iranului la sfârșitul lunii februarie, motivând că urmăresc să împiedice dezvoltarea de arme nucleare și amenințarea regiunii cu rachete sau prin grupări aliate. Deși Washingtonul și Teheranul au convenit asupra unui armistițiu în iunie, în iulie SUA au reimpus o blocadă asupra transportului maritim iranian în Golful Persic, pe care Iranul a considerat-o o încălcare a armistițiului. Un oficial american a declarat pentru Reuters, sub protecția anonimatului: „Odată ce va fi anunțat acordul privind restabilirea transportului maritim comercial fără obstacole, Statele Unite vor ridica blocada asupra porturilor iraniene.” Același oficial a precizat că măsurile Washingtonului vor depinde de respectarea de către Iran a angajamentelor asumate. Reuters mai notează, citând surse, că înțelegerea ar putea acorda Iranului un anumit control asupra navelor care intră în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz, însă transportatorii maritimi consideră o astfel de măsură dificil de aplicat în practică. În acest moment, situația exactă a acordului nu este clară. Context regional: atacuri și tensiuni în jurul rutelor energetice Pe fundalul negocierilor, Emiratele Arabe Unite au anunțat că Iranul a atacat o navă afiliată companiei petroliere de stat, informație pe care Teheranul nu a comentat-o imediat. Garda Revoluționară Iraniană a mai atacat nave în trecut, susținând că acestea nu și-au coordonat trecerea prin strâmtoare cu autoritățile iraniene. Separat, tensiunile sunt amplificate de atacurile grupării Houthi din Yemen, aliată a Iranului. Duminică, Houthiții au revendicat un atac cu dronă asupra rafinăriei Jazan, deținută de Saudi Aramco; Ministerul saudit al Energiei a confirmat un incendiu, stins ulterior, fără victime raportate, iar cauza este investigată. Ce urmează Din informațiile prezentate, redeschiderea Strâmtorii Ormuz rămâne legată de o negociere în trepte, în care Iranul cere concesii politice și economice, iar SUA condiționează relaxarea măsurilor de respectarea angajamentelor de către Teheran. În lipsa unei confirmări privind forma finală a acordului și calendarul aplicării, riscul de volatilitate pentru transportul energetic în regiune rămâne ridicat. [...]
SUA au obținut de la Ucraina limitarea atacurilor în Marea Neagră, pentru a reduce riscul unor noi întreruperi ale exporturilor de petrol din Kazahstan , un flux considerat critic pentru piața globală și pentru rafinăriile europene, inclusiv din România, potrivit Digi24 , care citează Bloomberg. Înțelegerea vizează atât infrastructura Consorțiului Conductelor de la Marea Caspică (CPC), cât și petrolierele non-ruse care se îndreaptă spre terminalul CPC din Novorossiisk (Rusia), cu condiția ca navele să nu fie sancționate de Ucraina și să nu transporte mărfuri rusești. Un reprezentant al guvernului SUA, citat de Bloomberg, a spus că Ucraina a acceptat aceste restricții și a creat puncte de contact pentru schimb de informații cu transportatorii comerciali, pentru a sprijini trecerea în siguranță a navelor. De ce contează: CPC este o rută cheie pentru petrolul kazah Terminalul CPC este descris ca esențial pentru livrarea petrolului din Kazahstan, în condițiile în care statul din Asia Centrală nu are capacități semnificative de export pe rute alternative. În mod obișnuit, aproximativ 2% din livrările mondiale de țiței trec prin CPC, iar rafinăriile europene – inclusiv din România – depind în mare măsură de volumele din această zonă, potrivit informațiilor din articol. Acordul este prezentat ca un pas care ar putea susține creșterea livrărilor în regiune, după ce atacuri recente asupra navelor din apropierea terminalului CPC au redus activitatea: operațiunile de încărcare au fost întrerupte, iar o parte dintre armatori au început să evite zona. Ce prevede acordul și ce nave rămân potențiale ținte Conform termenilor descriși, Kievul ar furniza expeditorilor instrucțiuni care stabilesc ce nave pot deveni ținte. Înțelegerea presupune că navele protejate de atacuri: nu sunt vizate de sancțiuni ucrainene; nu transportă petrol rusesc sau alte mărfuri rusești; nu aparțin persoanelor fizice sau juridice ruse. O altă sursă, „la curent cu situația”, a declarat că Ucraina rămâne în contact strâns cu companiile americane și cu administrația Trump pe teme de securitate și protecție a navigației comerciale. Context: presiune pe piața petrolului și riscuri operaționale persistente Materialul notează că, deși transporturile au fost reluate, ele rămân sub nivelul obișnuit din cauza intensificării atacurilor cu drone în apropierea orașului Novorossiisk, iar autoritățile ruse suspendă de regulă încărcarea când există avertismente privind prezența dronelor. În același timp, articolul plasează discuția într-un context mai larg de tensiuni pe piața petrolului, menționând că războiul din Iran și reducerea livrărilor prin Strâmtoarea Ormuz au contribuit la un deficit pe piață, iar scumpirea petrolului și a combustibililor s-a propagat în economie. În plan politic intern american, textul indică faptul că prețurile la pompă au devenit un subiect sensibil înaintea alegerilor intermediare din noiembrie. Separat, publicația amintește că Turcia a cerut Rusiei și Ucrainei măsuri pentru siguranța navigației în Marea Neagră, după ce o navă turcească a fost avariată într-un atac cu drone lângă portul Novorossiisk, iar trei membri ai echipajului au fost grav răniți. [...]
Armata SUA se apropie de introducerea oficială a unei arme laser , într-o mișcare care vizează reducerea costurilor și a presiunii operaționale generate de valurile de drone ieftine, potrivit Digi24 . Miza este ca astfel de sisteme să completeze apărarea antiaeriană clasică, care poate ajunge să consume interceptori scumpi pentru ținte relativ ieftine. Armata americană ar urma să ajungă la o înțelegere cu AeroVironment pentru dezvoltarea sistemului Enduring High Energy Laser (E-HEL), care ar putea deveni prima armă laser introdusă „oficial” în dotare, după ani de testări și programe experimentale, notează Wired (citat de Digi24). E-HEL este descris ca primul program al armatei SUA pentru dezvoltarea unei „familii” de sisteme laser de înaltă energie. De ce contează: raportul cost–efect în apărarea antiaeriană Contextul invocat este schimbarea naturii amenințărilor: dronele ieftine pot copleși apărarea antiaeriană tradițională și pot forța utilizarea unor rachete interceptoare care pot costa „sute, mii sau chiar milioane de dolari”, arată articolul. În acest cadru, un laser ar oferi o opțiune de angajare a țintelor fără dependența de muniție cinetică (adică proiectile/rachete) costisitoare. Tehnologia ar fi produs „rezultate foarte promițătoare” în testele de la Poligonul de lansare a rachetelor din White Sands , în statul New Mexico, potrivit informațiilor prezentate. Unde se vede deja tranziția către „energie direcționată” Digi24 mai arată că forțele aeriene americane au dezvăluit în iulie că folosesc un sistem laser compact în mai multe locații din lume pentru protecție împotriva dronelor. În paralel, marina SUA testează de ani de zile o armă laser cu un sistem integrat de orbire optică și supraveghere (HELIOS), utilizat pe distrugătoare, pe măsură ce integrează treptat armele cu energie direcționată. Interesul nu este exclusiv american: Israelul dezvoltă propriul sistem laser de apărare antiaeriană Iron Beam, cu sprijinul Statelor Unite, pentru contracararea rachetelor, mortierelor și dronelor. Limitări și condiții de utilizare pe câmpul de luptă Un obstacol major rămâne integrarea practică în operațiunile curente. Tom Karako, director al Proiectului de apărare antirachetă din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, a explicat pentru Fox News că provocarea nu mai este „laserul” în sine, ci elementele care fac sistemul să funcționeze ca armă: rezistența la praf, căldură și vreme dificilă, doctrina de folosire, instruirea operatorilor și mentenanța. Mai există și constrângeri de siguranță: din cauza puterii ridicate, armata trebuie să evite iluminarea accidentală a sateliților sau a aeronavelor aflate în zbor, unul dintre motivele pentru care astfel de arme au fost greu de integrat în rutina zilnică. În plus, armele laser nu ar urma să înlocuiască complet apărarea antirachetă tradițională. O limitare importantă este că nu pot fi folosite eficient dacă există obstacole între armă și țintă; iar lovirea unei ținte aflate „dincolo de linia orizontului” este dificilă, potrivit explicațiilor din articol. Ce alternative mai pregătește Pentagonul Pe lângă programele laser, Pentagonul dezvoltă și alte soluții pentru problema dronelor: o rachetă antidronă de ultimă generație, care ar putea costa sub 150.000 de dolari (aprox. 690.000 lei) per interceptor; tehnologii de frecvență radio capabile să bruieze semnalul folosit de operatori pentru controlul dronelor. În ansamblu, direcția indicată de proiectul E-HEL este una de diversificare a apărării antiaeriene, cu accent pe reducerea costurilor per angajare a țintei și pe capacitatea de a face față atacurilor cu drone în număr mare. [...]
Siria schimbă statutul bazelor rusești din Tartus și Hmeimim, iar Moscova își păstrează un punct de sprijin operațional în estul Mediteranei după un acord încheiat la capătul a 18 luni de negocieri, potrivit Digi24 . Înțelegerea vizează instalațiile militare de pe aeroportul Hmeimim și din portul Tartus, care vor fi transformate „în centre comune de antrenament”, în cadrul unor noi acorduri menite să „păstreze interesele reciproce”, a transmis Ministerul sirian de Externe, citat de agenția oficială Sana , conform Agerpres. Acordul stabilește și un calendar: procesul ar urma să fie finalizat în maximum trei luni. În paralel, facilitățile civile de la cele două baze vor fi preluate de autoritățile de la Damasc. Ministrul sirian de externe, Assad al-Shaibani, a inspectat duminică facilitățile și infrastructura incluse în memorandumul de înțelegere, descris de Sana drept „istoric”. De ce contează: Rusia își conservă singurele avanposturi oficiale din afara fostei URSS Baza aeriană Hmeimim și baza navală Tartus au fost, potrivit informațiilor citate, singurele avanposturi militare oficiale ale Rusiei din afara fostei Uniuni Sovietice. Ele au rămas operaționale pe durata negocierilor, ceea ce indică o continuitate a prezenței ruse, chiar și după schimbarea de la Damasc. Moscova a folosit aceste baze în intervenția din 2015 în războiul civil sirian, în sprijinul lui Bashar al-Assad, inclusiv pentru bombardarea zonelor controlate de rebeli. Context politic: relația Moscova–Damasc după căderea lui Assad După căderea lui Bashar al-Assad, refugiat în Rusia, Damasc cere extrădarea acestuia. În același timp, președintele rus Vladimir Putin l-a primit de două ori la Moscova pe omologul său sirian, Ahmed al-Sharaa. La începutul acestui an, Kremlinul și-a retras forțele de pe aeroportul Qamishli, din regiunea autonomă kurdă din nord-estul Siriei, potrivit informațiilor din articol. [...]
Adoptarea legii salarizării devine un test cu miză bugetară, pe fondul blocajului politic , iar vicepremierul Oana Gheorghiu avertizează că întârzierea poate afecta inclusiv calculele de deficit prin pierderea unor bani europeni, potrivit Digi24 . În intervenția sa, Gheorghiu a criticat opoziția PSD față de proiectul legii salarizării și a susținut că actul normativ urmărește să introducă principii unitare în sistem, cu regula „la muncă egală, salariu egal”, plus sporuri pentru „meserii mai complicate”. Vicepremierul a insistat că proiectul nu ar presupune tăieri de venituri. „Nu există reducere de venituri. (...) Nimeni nu va pierde niciun ban.” Miza: fonduri europene și deficitul bugetar Vicepremierul a legat explicit adoptarea legii de accesarea fondurilor europene și de construcția bugetară din acest an, spunând că România riscă să piardă „foarte mulți bani” și că, în calculul reducerii deficitului, s-a ținut cont de sumele care ar urma să vină de la Uniunea Europeană . „Pierdem foarte mulți bani, iar în calculul deficitului pe anul acesta, reducerea deficitului, s-a ținut cont și de acești bani pe care îi aducem de la Uniunea Europeană.” În același context, Gheorghiu a afirmat că proiectul ar putea ajunge la dezbatere în Parlament săptămâna viitoare, în condițiile în care „e posibil ca Parlamentul să se reunească din nou” pentru a discuta legea. Tensiuni politice și scenariul anticipatelor Pe fondul disputei cu PSD, vicepremierul a descris atitudinea social-democraților drept una de tip „bullying” și a acuzat depășirea unor „linii roșii” din interese politice, invocând inclusiv nume de politicieni în acest context. „Se comportă precum copiii din curtea școlii care fac bullying.” În ceea ce privește criza politică, Gheorghiu a spus că alegerile anticipate ar putea deveni „ultima soluție” dacă actualul Parlament nu reușește să formeze și să voteze un nou Guvern. Totodată, a criticat decizia celor care au contribuit la căderea Guvernului, afirmând că nu ar fi evaluat consecințele. Separat, întrebată despre o posibilă guvernare asumată de Sorin Grindeanu și PSD, inclusiv un Guvern minoritar, vicepremierul a precizat că această variantă este discutată în spațiul public. [...]
Vicepremierul Oana Gheorghiu avertizează că suspendarea președintelui ar adânci instabilitatea politică , într-un moment în care România traversează o criză guvernamentală, potrivit Digi24 . Ea a catalogat inițiativa AUR de suspendare a președintelui Nicușor Dan drept „un exercițiu de PR” și a spus că nu ar fi în interesul țării ca procedura să devină un nou conflict instituțional. Gheorghiu a argumentat că, dacă cineva ar vrea „să facă rău cu adevărat” României în actualul context, declanșarea suspendării ar fi un astfel de pas, tocmai prin efectul de amplificare a tensiunilor dintre instituții. Întrebată dacă exclude ca PSD să susțină demersul, vicepremierul a spus că nu poate ști, amintind că PSD și AUR „au mai făcut front comun” în anumite momente, dar și-a exprimat speranța că „le pasă de România”. „Instituția prezidențială merită respectată” Vicepremierul a respins ideea că ar fi „dezamăgită” de actualul șef al statului și a insistat că mandatul trebuie evaluat în perspectiva celor patru ani. În același timp, a pledat pentru consolidarea încrederii în instituția prezidențială. „Eu cred că instituția prezidențială merită respectată și avem nevoie să construim încredere în instituția prezidențială.” Gheorghiu a mai spus că începutul unui mandat este dificil, mai ales pentru un politician venit „dintr-o lume diferită”, și a susținut că Nicușor Dan ar privi încă lucrurile din perspectiva „omului care vrea să facă bine pentru țară”. Critica punctuală: lipsa unei intervenții înainte de moțiunea de cenzură Oana Gheorghiu a precizat că a avut o singură întâlnire cu Nicușor Dan, la Bruxelles, unde au discutat despre digitalizare. Ea i-a reproșat însă public că nu a intervenit înainte de moțiunea de cenzură în care au fost atacate reforma companiilor de stat și propunerea de listare la bursă. „Cred că era important să iasă și să spună public că listarea companiilor la bursă nu este un motiv de moțiune și că nu este un lucru rău, pentru că a permis cumva să se ducă în spațiul public această dezinformare.” Vicepremierul a adăugat că nu poate cunoaște toate constrângerile și informațiile de care dispune președintele, dar a spus că este convinsă că acesta încearcă să găsească o soluție pentru România. În final, Gheorghiu a susținut că, în actualul context, prioritatea ar trebui să fie recâștigarea încrederii în instituțiile statului, nu declanșarea unor confruntări care ar putea adânci instabilitatea politică. [...]
