Giorgio Moroder a transformat muzica de film și de stadion într-un produs global, iar „Un’estate italiana” – imnul Cupei Mondiale din 1990 – rămâne un exemplu timpuriu de piesă care a depășit competiția sportivă și a intrat în cultura populară, potrivit Libertatea.

Pentru Mondialul din Italia, FIFA și organizatorii turneului au apelat la Moroder, descris ca unul dintre cei mai influenți compozitori ai epocii. El a compus muzica piesei „Un’estate italiana”, iar versurile în italiană au fost scrise de Edoardo Bennato și Gianna Nannini, care au și interpretat cântecul. Melodia a fost difuzată la transmisiuni și pe stadioane, a ajuns pe primul loc în topurile din Italia și Elveția și a rămas asociată, pentru mulți fani, cu atmosfera turneului din 1990.

De la imnul Mondialului la Oscar

Moroder este și autorul muzicii pentru „Take My Breath Away”, piesa interpretată de trupa Berlin pentru filmul „Top Gun”, care i-a adus un Oscar, notează The Guardian. Conform articolului, cântecul a câștigat și Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală, iar pentru Moroder acesta a fost al treilea Oscar din carieră, după premiile pentru muzica filmului „Midnight Express” și pentru piesa „Flashdance… What a Feeling”.

„Părintele muzicii disco” și infrastructura din spatele hiturilor

Pe numele complet Giovanni Giorgio Moroder, compozitorul s-a născut la 26 aprilie 1940, în Tirolul de Sud, Italia, iar în anii ’70 a lucrat la München, unde a început să folosească sintetizatoare într-un mod care, potrivit sursei, a influențat decisiv muzica pop și dance. Este considerat un deschizător de drum pentru genuri precum Euro disco, synth-pop, house și techno, deși a respins eticheta de „naș al muzicii disco și electronice”.

„E mai bine decât să mi se spună bunicul, dar tot nu îmi place”, a declarat compozitorul pentru The Guardian.

Un moment-cheie a fost colaborarea cu Donna Summer, inclusiv piesa „I Feel Love”, menționată ca reper pentru dezvoltarea muzicii electronice moderne. Moroder a fondat și Musicland Studios la München, un studio folosit în anii ’70 și ’80 de artiști și trupe precum Queen, Elton John, Led Zeppelin, The Rolling Stones, Electric Light Orchestra și Deep Purple.

De ce contează „Un’estate italiana” în „industria” imnurilor de Mondial

Articolul plasează „Un’estate italiana” într-un context mai larg, în care imnurile Cupei Mondiale au devenit, în timp, o industrie globală: sunt amintite „La Copa de la Vida” (Ricky Martin, 1998) și „Waka Waka” (Shakira, 2010). În cazul piesei din 1990, explicația ține de construcția ei: un refren ușor de reținut, o „construcție dramatică” și o emoție care leagă fotbalul de ideea de vis și luptă pentru glorie, ceea ce ar explica de ce „Notti magiche” a rămas în memoria fanilor la peste trei decenii de la turneu.