BRK.B$472.94+1.44%DIS$102.37-2.14%

Decizia lui Warren Buffett de a vinde rapid acțiunile Disney, deși erau subevaluate, arată cât de mult poate cântări riscul de conducere într-o investiție – mai ales când compania depinde de o singură persoană-cheie, potrivit HotNews.

Buffett a cumpărat acțiuni Disney în 1966 la aproximativ 43 de dolari pe acțiune și le-a vândut după un an, cu un câștig de 55%. Deși, conform autorului Brett Gardner (în cartea „Investițiile timpurii ale lui Buffett”), acțiunile „valorau mult mai mult decât prețul încasat pe ele”, investitorul a ieșit din poziție într-un moment în care incertitudinea legată de management devenise centrală.

Moartea lui Walt Disney a schimbat profilul de risc al companiei

Elementul declanșator a fost moartea subită a lui Walt Disney, în decembrie 1966, la 65 de ani. Acțiunile au crescut după deces, însă o parte dintre investitori au speculat că firma ar putea deveni țintă de preluare, pe fondul întrebării esențiale: cum arată Disney fără Walt.

În acest context, HotNews notează că „Disney fără Walt era cu totul altceva decât Disney cu Walt”, iar dispariția fondatorului a avut un rol „crucial” în decizia lui Buffett de a vinde.

Cifrele arătau îmbunătățiri, dar nu anulau dependența de „omul-cheie”

Disney a publicat rezultatele financiare din 1966 la scurt timp după moartea lui Walt. Venitul operațional a crescut de la 22,2 milioane de dolari în 1965 la 23,6 milioane de dolari în 1966, pe fondul succesului „Mary Poppins”, care continua să ruleze la nivel global.

Ulterior, performanța Disneyland a accelerat puternic: venitul operațional al segmentului a urcat de la 3,9 milioane de dolari în 1965 la aproape 20 de milioane de dolari în 1968. Cu toate acestea, decizia inițială a lui Buffett a fost luată înainte ca aceste evoluții să devină evidente, într-un moment în care continuitatea conducerii părea mai greu de evaluat.

„A vândut prea devreme?” Buffett a recunoscut ulterior costul oportunității

După achiziția Capital Cities/ABC de către Disney, Buffett a revenit asupra episodului în scrisoarea anuală din 1995, arătând cât de mare a fost diferența dintre o investiție „bună” și una păstrată suficient de mult. El a scris că Buffett Partnership Ltd. cumpărase acțiuni Disney la un preț ajustat de 0,31 dolari pe acțiune, dar a vândut tot în 1967 la 0,48 dolari, în timp ce, la momentul scrisorii, acțiunea se tranzacționa la 66 de dolari.

În același tablou, HotNews indică și saltul de scară al companiei: capitalizarea de piață a Disney a ajuns la 30,9 miliarde de dolari la finalul lui 1995, față de 80 de milioane de dolari când Buffett cumpărase acțiunile. În paralel, Berkshire Hathaway a crescut de la 18,3 milioane de dolari (în perioada achiziției Disney, în 1966) la 38,3 miliarde de dolari la finalul lui 1995.

Lecția: o afacere „suficient de bună” trebuie să fie robustă și fără fondator

Într-un interviu citat de FED St Louis, Buffett a formulat ideea că o afacere cu poziție de monopol poate funcționa chiar și cu un management slab:

„Dacă ai o afacere suficient de bună, dacă ai un ziar în poziție de monopol sau un post de televiziune, până și un nepot idiot o poate conduce“

În lectura HotNews, Walt Disney Productions „cu siguranță nu era în acea situație” la acel moment, iar dependența de fondator a contat mai mult decât faptul că acțiunile păreau ieftine. Articolul menționează și o ironie internă: Walt s-ar fi plâns de fiul lui Roy Disney (numit tot Roy), iar Card Walker, devenit președinte al companiei în 1971, l-a etichetat pe tânărul Roy drept „nepotul idiot”.