Analiza CSIS: SUA au nevoie de până la trei ani ca să-și refacă stocurile de rachete folosite în războiul din Iran - fereastră de vulnerabilitate pentru un potențial conflict în Vestul Pacificului

SUA riscă o „fereastră de vulnerabilitate” de până la trei ani din cauza ritmului lent în care își pot reface stocurile de muniții avansate consumate în războiul din Iran, potrivit Focus . Miza nu este doar una militară, ci și una operațională și industrială: chiar și cu bani disponibili, capacitatea de producție și lanțurile de aprovizionare limitează viteza de refacere a arsenalului. Informațiile sunt prezentate de AP News , care citează o analiză a CSIS (Center for Strategic and International Studies), un think-tank din Washington. Potrivit acesteia, după atacul asupra Iranului din 28 februarie 2025, SUA ar avea nevoie de cel puțin trei ani pentru a reveni la nivelurile de dinainte de război pentru principalele sisteme folosite frecvent. Ce muniții au fost consumate și cât durează refacerea stocurilor Analiza indică trei categorii majore de armament utilizate intens, cu termene de refacere care se întind până la finalul deceniului: Rachete Tomahawk : CSIS estimează că SUA au lansat peste 1.000 asupra Iranului. Producătorul, Raytheon , ar vrea să își quintupleze producția, iar până la finalul lui 2030 ar urma să fie atins din nou stocul de dinainte de război. Rachete Patriot (apărare antiaeriană) : în războiul din Iran ar fi fost folosite circa 1.500 . În 2026 s-ar fi produs doar aprox. 170 , iar revenirea la nivelul pre-război este estimată până la mijlocul lui 2029 . Muniții aer-sol (rachete de croazieră lansate din aer) : ar fi fost utilizate peste 1.100 . Producția ar urma să fie aproape dublată; dacă se ajunge la până la 860 pe an , stocul pre-război ar putea fi refăcut până la mijlocul lui 2027 . Publicația mai notează și țintele de producție menționate în material: 1.000 Tomahawk în 2027 ; 820 muniții aer-sol în anul următor (formularea exactă din sursă; nu este precizat explicit anul); din 2027 , producție planificată de peste 3.000 sisteme de apărare aeriană. De ce contează: banii există, dar timpul și lanțurile de aprovizionare nu se comprimă În plan politic, atât republicanii, cât și democrații ar susține creșterea stocurilor. Materialul citează un buget militar de 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6,9 trilioane lei ) pentru 2027 , aprobat de administrația Trump, și menționează că și investitori privați ar direcționa capital către sectorul militar. Totuși, concluzia CSIS, redată de AP, este că blocajul principal nu este finanțarea, ci timpul necesar pentru a crește producția într-un ecosistem industrial complex, dependent de furnizori și subcontractori. Mark Cancian, coautor al analizei și colonel în rezervă al Marinei SUA, explică pentru AP că interdependențele din lanțurile de aprovizionare fac dificilă accelerarea rapidă. „Problema de astăzi nu este banii, ci timpul.” Implicația strategică: presiune în Vestul Pacificului CSIS avertizează că această perioadă de refacere a stocurilor creează o vulnerabilitate temporară în cazul unui potențial conflict în Vestul Pacificului. În același context, materialul indică faptul că China urmărește obiectivul ca până în 2027 să fie capabilă să preia Taiwanul, dacă este necesar, prin forță — deși experții citați consideră termenul mai degrabă ambițios decât o „dată fixă”. „Stocurile epuizate au creat o fereastră de vulnerabilitate pentru un potențial conflict în Vestul Pacificului.” În evaluarea CSIS, un element care ar putea menține descurajarea pe termen scurt este diferența de experiență de luptă: China nu ar avea experiență recentă, iar ultimul său război, în 1979 împotriva Vietnamului, ar fi fost unul în care „a performat slab”, potrivit raportului citat. [...]