Firestorm Labs a produs pe mare drone imprimate 3D la bordul navei USS Essex a Marinei SUA - test de logistică fără realimentare de la țărm, cu 12 drone asamblate și peste 1.000 de componente fabricate

Marina SUA a testat producția de drone direct pe mare, reducând dependența de aprovizionarea de la țărm , într-un experiment care poate schimba logistica operațională în misiuni îndepărtate, potrivit TechRadar . Firestorm Labs a fabricat peste 1.000 de componente și a asamblat 12 drone Squall (de tip first-person-view, folosite pentru pilotaj „din perspectiva” camerei) la bordul navei USS Essex , în timpul unei deplasări în Pacific, spre apele din apropierea Hawaii. Dronele au fost apoi zburate ca aeronave „adverse” într-un exercițiu de contracarare a dronelor, desfășurat în cadrul Rim of the Pacific (RIMPAC) 2026. Microfabrică în container, integrată pe navă Compania a folosit sistemul xCell, descris ca o microfabrică „containerizată” (adică o capacitate de producție montată într-un container transportabil), concepută pentru navele Marinei SUA. În acest test, componentele au fost tipărite și completate cu alte piese în timp ce nava era în marș, iar militarii au asamblat dronele în condiții dificile: valuri de până la 12 feet (aprox. 3,7 metri). Pe lângă drone, personalul a tipărit și componente mecanice de test, folosite pentru a evalua eficiența și performanța echipamentului în timpul producției la bord. Aceeași infrastructură a fost utilizată și pentru fabricarea unor piese de reparații necesare echipajului USS Essex în timpul desfășurării în Pacific. Într-o declarație publicată „via LinkedIn”, Firestorm Labs a argumentat că producția la bord reduce nevoia de transport aerian sau maritim prin zone contestate și scade consumul de combustibil, orele de zbor și resursele umane implicate în menținerea navei operaționale. „Fiecare piesă pe care xCell o tipărește pe punte este una care nu trebuie transportată cu avionul sau cu nava prin ape contestate — reducând combustibilul, orele de zbor și personalul necesare pentru a menține o navă operațională.” „Reparațiile care înainte însemnau zile sau săptămâni de așteptare după o reaprovizionare pot avea loc acum în câteva ore, la post.” De ce contează: logistică mai scurtă, dar fiabilitatea rămâne de demonstrat Miza principală a testului este operațională: pentru echipaje aflate departe de baze, producția la bord ar putea deveni o alternativă pentru obținerea rapidă a unor drone și a unor componente de schimb, fără dependență totală de lanțurile clasice de aprovizionare. Totuși, TechRadar notează că exercițiul nu demonstrează încă în ce măsură sistemul poate susține producția în mod fiabil pe perioade lungi sau în condiții de luptă mai solicitante. Utilitatea practică va depinde de capacitatea echipamentului de a livra constant aeronave și piese „de încredere”, la un ritm relevant pentru misiuni extinse. Context: extinderea capabilităților „containerizate” în Pentagon Experimentul se înscrie într-o tendință mai largă a Marinei SUA de a dezvolta capabilități modulare transportate în containere, pentru zone unde infrastructura convențională este limitată. Publicația menționează că șeful operațiunilor navale, amiralul Daryl Caudle, a anunțat în martie un plan de campanie pentru capabilități containerizate, iar Pentagonul urmărește separat muniții containerizate, cu acorduri-cadru anunțate în mai, implicând Anduril, CoAspire, Leidos și Zone 5. În acest cadru, producția de drone la bord combină abordarea „containerizată” cu fabricația aditivă (tipărirea 3D) direct de pe o navă aflată în operare — o posibilă scurtătură logistică, dar încă în faza de validare. [...]