Pușcașii marini americani folosesc sistemul antidrone MADIS - costul unei interceptări poate coborî la circa 10.000 de dolari, față de rachete de până la 1 milion

Pușcașii marini americani încearcă să reducă drastic costul doborârii dronelor prin trecerea de la rachete care pot ajunge la 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe interceptare la muniție de ordinul a 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei), folosind sistemul antiaerian MADIS, potrivit Digi24 . Într-un exercițiu militar desfășurat în Filipine, armata SUA a prezentat modul în care MADIS (Marine Air Defense Integrated System) poate oferi comandanților mai multe opțiuni de angajare a țintelor – de la tunuri și mitraliere până la rachete și război electronic – astfel încât să nu fie consumată muniție scumpă împotriva unor drone relativ ieftine. Ce este MADIS și cum e construit Sistemul MADIS este alcătuit din două vehicule blindate JLTV (Joint Light Tactical Vehicle), care au înlocuit Humvee, fiecare cu rol distinct: un vehicul echipat cu radar avansat pentru detectarea dronelor; un al doilea vehicul dotat cu lansatoare de rachete Stinger. Ambele platforme au, potrivit articolului, tunuri automate, o mitralieră mai mică și sisteme de război electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri electronice). Wall Street Journal este citat ca sursă pentru faptul că MADIS devine tot mai important în operațiunile antidrone ale armatei americane. De ce contează: „economia” apărării antidrone Problema de fond este raportul cost-efect: dronele Shahed folosite de Iran și Rusia ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei), în timp ce unele interceptări s-au făcut cu rachete mult mai scumpe. În Orientul Mijlociu, SUA și statele din Golf au folosit inclusiv rachete aer-aer AIM-120, care costă 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington, menționat în material. În același timp, o rachetă Stinger ar costa 430.000 de dolari (aprox. 2,0 milioane lei), potrivit fostului tehnician în muniții Steven Sawyers, citat de Digi24. Prin comparație, avantajul-cheie al MADIS este utilizarea unui tip de muniție care explodează în apropierea țintei, ceea ce permite doborârea dronelor fără lovire directă. Chiar dacă pot fi necesare mai multe rafale, costul muniției ar fi „în jur de 10.000 de dolari” (aprox. 46.000 lei), conform aceleiași surse. Materialul menționează și sistemul Coyote (un interceptor descris ca „pe jumătate rachetă, pe jumătate dronă”), folosit în războiul din Orientul Mijlociu, cu un cost estimat între 100.000 și 125.000 de dolari (aprox. 460.000–575.000 lei), potrivit lui Sawyers. Implicații operaționale: mobilitate pentru scenarii din Indo-Pacific Pe lângă cost, mobilitatea MADIS este prezentată ca un argument operațional pentru pușcașii marini, în contextul pregătirilor pentru o posibilă confruntare cu China în jurul Taiwanului și în Marea Chinei de Sud. În exercițiul din Filipine, sergentul american Noah Konie a descris dificultatea luptei antidrone, inclusiv faptul că unele rafale au ratat înainte ca ținta să fie doborâtă, în timp ce o rachetă Stinger „și-a lovit ținta din prima încercare”. „Sunt așa de multe tipuri de drone, încât nu știi exact cu ce o să te lupți”, a explicat Konie. „Speri că informațiile pe care le ai sunt corecte, dar pleci la luptă cu tot ce ai la dispoziție, sperând că totul va fi bine.” În ansamblu, MADIS este prezentat ca o soluție care lărgește „meniul” de opțiuni tactice – de la bruiaj la foc de tun și rachete – pentru a potrivi arma cu ținta și a limita consumul de muniție scumpă în fața dronelor ieftine. [...]