Costul reconstrucției Ucrainei urcă la aproape 588 mld. dolari - România este văzută ca hub logistic și energetic, iar finanțarea ar trebui să vină tot mai mult din sectorul privat

Factura reconstrucției Ucrainei împinge Europa spre finanțare mixtă, iar România poate câștiga ca hub logistic și energetic , într-un efort în care banii publici nu vor fi suficienți fără implicarea sectorului privat, potrivit unei analize și unui interviu difuzate de Digi24 . România este descrisă drept „vecin-cheie” pentru Ucraina, cu o graniță de peste 600 km – cea mai lungă frontieră a Ucrainei cu un stat UE – și cu un rol deja vizibil în menținerea fluxurilor comerciale: când porturile ucrainene sunt blocate, zeci de milioane de tone de cereale ies prin Constanța și pe Dunăre. Aceleași rute ar putea funcționa și invers, pentru livrări de ciment, oțel, utilaje și echipamente energetice. În plan energetic, materialul notează că rețelele electrice sunt conectate, iar România poate livra electricitate când infrastructura ucraineană este lovită; „invers s-a întâmplat deja în vară”, când România a avut probleme, conform textului. Dimensiunea notei de plată și golul de finanțare Costurile cresc odată cu prelungirea războiului. Cel mai recent calcul menționat, realizat împreună de guvernul ucrainean și instituții internaționale, indică aproape 588 de miliarde de dolari pentru zece ani (aprox. 2.646 miliarde lei), adică aproape de trei ori valoarea economiei ucrainene, potrivit Digi24. Pe termen scurt, Kievul și-a fixat pentru acest an priorități de reconstrucție de peste 15 miliarde de dolari (aprox. 67,5 miliarde lei), însă la începutul anului avea acoperită doar o treime din sumă, diferența urmând să fie acoperită de parteneri externi și investitori privați. Doar deminarea și strângerea molozului ar costa aproape 28 de miliarde de dolari (aprox. 126 miliarde lei), conform materialului. De ce Europa mizează pe companii, nu doar pe bugete publice Ulrik Tilderston, trimisul special al Suediei pentru Ucraina, spune în interviu că asistența oficială a statelor partenere va rămâne importantă, dar „nu va fi suficientă” pentru reconstrucția de amploare, care ar trebui „condusă de sectorul privat”, inclusiv de companii ucrainene și firme europene. „Asistența noastră oficială [...] poate fi folosită pentru a reduce riscurile pentru sectoarele private, poate fi folosită pentru a cofinanța investiții și proiecte, dar nu va reuși singură.” În acest context, poziționarea României ca hub logistic și, potențial, energetic devine relevantă economic: mare parte din bunurile necesare reconstrucției trebuie „produse, depozitate și trimise” cât mai aproape de frontiera ucraineană, potrivit materialului. Ce instrumente folosește Suedia pentru a atrage firmele și ce semnal dă asta regiunii Digi24 prezintă modelul suedez de reducere a riscurilor pentru companiile care lucrează cu Ucraina: birou comercial la Kiev care ghidează firmele, garanții speciale prin agenția națională de credite de export și un buget rezervat pentru despăgubirea unor eventuale pierderi (aproape 1,8 miliarde de coroane, sumă menționată ca alocare „din acest an”). În plus, există un program al fondului public de investiții pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii care caută parteneri ucraineni și un mecanism separat pentru exporturile industriei de apărare, cu plafon de 500 de milioane de coroane. Mesajul de fond: dacă reconstrucția va depinde de capital privat, statele vor fi presate să vină cu garanții și cofinanțări care să facă proiectele „bancabile” (finanțabile) în condiții de război și risc ridicat. Context: finanțarea europeană și limita politică a activelor rusești Materialul arată că Uniunea Europeană a decis, în decembrie, să împrumute Kievului 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) pentru 2026 și 2027, bani atrași de pe piețele financiare. Ideea folosirii celor aproximativ 210 miliarde de euro din active rusești blocate a fost abandonată după opoziția Belgiei, țara care păstrează grosul fondurilor, potrivit Digi24. În paralel, necesarul de finanțare al Ucrainei doar pentru 2026 și 2027 este estimat la 137 de miliarde de euro (aprox. 685 miliarde lei), conform textului. Riscuri: reconstrucție „sub bombe” și vulnerabilități de integritate Interviul insistă că reconstrucția are loc deja, pentru că „zeci de milioane” de ucraineni trăiesc în țară și nu pot aștepta finalul războiului pentru servicii de bază (electricitate, încălzire, apă, sănătate, educație). În același timp, infrastructura energetică rămâne țintă: iarna trecută ar fi fost scoasă din funcțiune până la 80% din capacitatea de producție de electricitate, iar la începutul lui noiembrie autoritățile de la Kiev au raportat peste 20 de lovituri asupra instalațiilor energetice în 24 de ore, cu pene de curent inclusiv în capitală, potrivit materialului. Digi24 menționează și un caz major de corupție în energie: anchetatorii anticorupție ucraineni ar fi documentat, în operațiunea „Midas”, acuzații potrivit cărora furnizori ai companiei nucleare de stat Energoatom ar fi fost taxați cu 10–15% din valoarea contractelor, iar suma totală s-ar ridica la 100 de milioane de dolari (aprox. 450 milioane lei). Acest tip de risc poate influența direct apetitul investitorilor și costul garanțiilor. Ce urmează pentru România, din perspectiva economică Din informațiile prezentate, miza pentru România este dublă: pe de o parte, infrastructura de transport și energie o poate transforma într-un punct de intrare pentru materiale și echipamente către Ucraina; pe de altă parte, dacă reconstrucția va fi împinsă către sectorul privat, competiția se va muta și în zona instrumentelor de sprijin (garanții, asigurări, cofinanțări) care fac posibilă implicarea companiilor în proiecte cu risc ridicat. Materialul nu oferă un calendar sau decizii concrete ale autorităților române privind astfel de instrumente. [...]