Atacurile cu drone ale Ucrainei expun vulnerabilitatea infrastructurii petroliere a Rusiei - dispersarea apărării antiaeriene și presiunea pe sistemele Panțir reduc protecția rafinăriilor

Atacurile repetate cu drone ale Ucrainei reduc capacitatea de rafinare a Rusiei și cresc costurile logistice , pe fondul dificultății Moscovei de a-și acoperi cu apărare antiaeriană o infrastructură petrolieră întinsă pe un teritoriu uriaș, potrivit Adevărul , care citează o analiză Kyiv Independent. De la mijlocul lunii aprilie, Ucraina a lovit de patru ori terminalul petrolier din Tuapse (coasta rusă a Mării Negre), provocând incendii majore, opriri temporare ale activităților rafinăriei, poluarea unor porțiuni de coastă și intervenții de urgență prelungite. Atacurile au avut loc în pofida sistemelor active de apărare și a declarațiilor repetate ale autorităților ruse privind interceptarea dronelor. De ce apărarea antiaeriană se „diluează” pe un teritoriu prea mare Experții militari citați arată că amploarea infrastructurii petroliere ruse – rafinării, depozite și terminale răspândite pe suprafețe de sute de mii de kilometri pătrați – obligă Rusia să își disperseze mijloacele de apărare, ceea ce îi reduce eficiența. Justin Bronk, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite, spune că sistemul defensiv rus este proiectat să funcționeze prin suprapunerea mai multor straturi de apărare în aceeași zonă, iar dispersarea slăbește acest avantaj. „Există atât de multe potențiale ținte pe care Rusia trebuie să le apere.” Vulnerabilitatea rafinăriilor: puține drone pot produce pagube mari Analiza mai arată că infrastructura petrolieră este vulnerabilă chiar și la atacuri de mică amploare: rezervoarele și conductele nu sunt blindate sau întărite, iar produsele petroliere sunt extrem de inflamabile. În acest context, câteva drone care trec de apărare pot declanșa incendii și explozii cu efecte operaționale imediate. Bronk explică și presiunea tot mai mare asupra sistemelor Panțir (rază scurtă), folosite împotriva dronelor, inclusiv pe fondul unor probleme legate de stocurile de muniție. Ca urmare, Rusia ar fi nevoită să recurgă mai des la sisteme cu rază medie și lungă sau la elicoptere pentru interceptare, ceea ce poate contribui la „găuri” în apărare în jurul unor obiective precum Tuapse. Miza economică: exporturi, rafinare și „ flota fantomă ” din Marea Neagră Terminalul din Tuapse, în regiunea Krasnodar, este descris drept unul dintre cele mai importante centre de export petrolier ale Rusiei, procesând aproximativ 12 milioane de tone de petrol anual. Dmytro Zhmailo, director executiv al Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare, afirmă că portul și zona Novorossiisk sunt importante și pentru activitatea „flotei fantomă” de petroliere care operează în Marea Neagră. Zhmailo susține că Ucraina urmărește degradarea treptată a infrastructurii energetice ruse prin lovituri repetate, nu distrugerea completă într-un singur atac, și afirmă că aceste lovituri au afectat temporar aproximativ 10% din infrastructura rusă de export petrolier. Efectul în cifre: mai multe lovituri, rafinare la minimul din 2009 Date citate de Bloomberg indică faptul că atacurile asupra infrastructurii petroliere ruse au atins în aprilie cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni, cu cel puțin 21 de lovituri raportate asupra rafinăriilor, conductelor și activelor petroliere maritime. În consecință, capacitatea medie de rafinare a Rusiei ar fi scăzut la 4,69 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din decembrie 2009. Oficialii ucraineni recunosc că multe drone sunt interceptate, însă chiar și un număr mic de lovituri reușite poate opri rafinării, poate genera costuri ridicate de reparații și poate produce perturbări logistice semnificative. În evaluarea lui Bronk, pe fondul dificultăților Rusiei pe front și al problemelor de înlocuire a pierderilor, impactul economic și material al campaniei ucrainene de lovituri la distanță a devenit mai important decât anul trecut, agravând o situație care „nu evoluează deloc în favoarea lor”. [...]