Un studiu publicat în Science cartografiază rețeaua globală de ciuperci micorizale - terenurile cultivate au, în medie, densități de micelii cu circa 50% mai mici

O nouă hartă globală arată că pajiștile neperturbate concentrează o parte disproporționat de mare din „infrastructura” fungică ce susține fertilitatea solului și stocarea carbonului , iar practicile agricole pot reduce semnificativ densitatea acestei rețele, potrivit Agerpres , care citează un studiu publicat pe 11 iunie în revista Science . Rețeaua analizată este formată din ciuperci micorizale arbusculare, care trăiesc în simbioză cu majoritatea plantelor terestre: furnizează azot și fosfor plantelor și primesc, la schimb, carbon. Studiul oferă prima hartă globală a distribuției și densității acestor rețele subterane, construind o bază de date care poate fi folosită în conservare, management agricol și în discuțiile despre atenuarea schimbărilor climatice. Unde este „miezul” rețelei și de ce contează pentru sol și carbon Conform studiului, în pajiștile de mare altitudine sau în zone inundate (exemplul dat: Everglades, Florida ), primii 15 centimetri de sol sunt deosebit de denși și ar conține aproximativ 40% din biomasa fungică globală. Autorii interpretează acest rezultat ca un semnal că pajiștile neperturbate funcționează ca un absorbant de carbon „esențial și fiabil”. Justin Stewart, biolog evoluționist la Society for the Protection of Underground Networks , a declarat pentru Live Science: „Aceasta este cea mai densă pădure fungică de pe Pământ și se află sub pajiști sălbatice.” Tot el leagă rezultatele de presiunea asupra acestor ecosisteme, pe fondul dispariției rapide a pajiștilor sălbatice. Ce indică datele despre impactul agriculturii Harta globală sugerează că unele practici agricole „decimează” rețeaua subterană: solul vegetal din terenurile cultivate are, în medie, densități de micelii cu aproximativ 50% mai mici. Studiul nu identifică exact practicile cu cel mai mare impact, însă autorii indică drept posibile explicații fungicidele și îngrășămintele cu fosfor și azot. Dimensiunea rețelei: de la metri pe centimetru cub la scări cosmice Cercetătorii au estimat o densitate medie a hifelor (filamentele care compun miceliul) de 4,4 metri pe centimetru cub în solul vegetal. Dacă toate hifele ar fi așezate cap la cap, ar rezulta aproximativ 110 cvadrilioane de kilometri — aproape de un miliard de ori distanța Pământ–Soare și circa 10% din lățimea Căii Lactee, potrivit estimării din studiu. La nivel de tip de ecosistem, pajiștile sălbatice au avut cea mai mare densitate (6,6 metri pe centimetru cub), iar copacii cultivați cea mai mică (3,8 metri pe centimetru cub). Cum a fost construită harta și ce limitări are Pentru realizarea hărții, echipa a compilat date din 16.669 de probe de sol, provenite din 322 de studii anterioare, acoperind toate continentele și nouă biomi. Apoi a folosit inteligența artificială pentru a prezice distribuția ciupercilor pe fiecare 1 kilometru pătrat de sol vegetal, pe baza datelor despre climă, chimia solului, vegetație și densitatea hifelor. Autorii notează însă că unele regiuni (inclusiv pădurile tropicale și deșerturile) au nevoie de mai multe eșantionări pentru a reduce incertitudinea. Ei estimează că, în următorii cinci ani, harta va fi actualizată și va oferi o imagine mai bună a distribuției acestor ciuperci. Într-o evaluare externă citată de material, Andrea Genre (Universitatea din Torino), care nu a fost implicată în cercetare, spune că o astfel de hartă era „urgent necesară” și poate informa strategii mai eficiente de conservare și restaurare a biodiversității, management agricol și atenuarea schimbărilor climatice. Edouard Evangelisti (Universitatea Coasta de Azur), de asemenea neimplicat în studiu, atrage atenția că, din perspectiva ciclului carbonului, contează nu doar abundența hifelor vii, ci și dinamica lor: cât de repede cresc, mor și cum contribuie la stabilitatea carbonului din sol. [...]