Siria limitează controlul exclusiv al Rusiei asupra bazelor Hmeimim și Tartus - Moscova riscă să-și piardă un nod logistic cheie pentru operațiunile din Africa

Controlul Rusiei asupra bazelor sale din Siria se restrânge , un semnal cu impact operațional direct asupra capacității Moscovei de a-și proiecta forța în Orientul Mijlociu și Africa, potrivit Digi24 , care citează o analiză The Times. Siria a anunțat că baza aeriană rusă de la Hmeimim și baza navală de la Tartus nu vor mai fi controlate exclusiv de Moscova și vor fi transformate în centre de „instruire comună”. Acestea erau prezentate drept singurele baze militare oficiale ale Rusiei din afara fostei Uniuni Sovietice. Damascul a mai precizat că instalațiile civile de la ambele baze vor fi încredințate autorităților siriene, în timp ce Kremlinul nu a comentat, iar detaliile acordului nu au fost făcute publice. Schimbarea vine după detronarea, în 2024, a lui Bashar al-Assad și instalarea lui Ahmed al‑Sharaa . În acest context, Siria descrie acordul ca o „reorganizare a prezenței ruse”, care ar deschide o „nouă etapă” în relațiile bilaterale. Ce înseamnă pentru logistica militară a Rusiei Potrivit materialului, bazele din Siria au fost folosite de Rusia pentru transportul de provizii și combatanți către Africa Corps, structura prezentată ca succesor al grupului de mercenari Wagner, în țări precum Libia, Mali și Republica Centrafricană. Hanna Notte, expertă în politica externă a Rusiei și Orientul Mijlociu, spune că devine „din ce în ce mai puțin probabil” ca Rusia să poată utiliza aceste baze în scopuri militare pe viitor, deși opțiunea nu ar trebui exclusă. În același timp, expertul Nikita Smagin apreciază că Moscova ar putea păstra drepturi limitate de realimentare a avioanelor militare la Hmeimim, însă dincolo de acest aspect perspectiva este nefavorabilă. „Noile autorități din Siria o îndepărtează treptat pe Rusia din țară… La un moment dat, în viitorul previzibil, vor dori să elimine prezența rusă”, a afirmat Smagin. În Rusia, acordul a fost criticat și de voci asociate liniei dure, inclusiv Igor Yeliseyev, fost avocat al grupării Wagner, care a pus sub semnul întrebării costurile umane și materiale ale menținerii prezenței ruse în regiune în raport cu noua realitate din teren. Context: o influență externă mai fragilă, pe fondul războiului din Ucraina În aceeași analiză sunt enumerate și alte evoluții considerate lovituri pentru poziția Kremlinului: pierderea lui Assad, capturarea lui Nicolas Maduro de către forțe speciale americane, înfrângerea electorală a lui Viktor Orban în Ungaria și îndepărtarea Armeniei și Azerbaidjanului de sfera de influență a Moscovei. Sunt menționate și semnale din partea unor parteneri tradiționali: Serbia l-a primit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Belgrad, iar președintele Kazahstanului, Kassym‑Jomart Tokayev, i-a spus lui Vladimir Putin că „este timpul” ca Rusia să înceteze luptele din Ucraina. În paralel, Putin a apelat la Coreea de Nord pentru sprijin, iar Zelenski a susținut pe rețelele sociale că „s-a luat decizia” detașării între 30.000 și 50.000 de nord-coreeni pe teritoriul Rusiei — o informație prezentată în articol ca declarație a liderului ucrainean, fără detalii suplimentare de verificare. Notte avertizează că diminuarea influenței externe a Rusiei ar putea să nu reducă tensiunile, ci să întărească determinarea Kremlinului de a-și atinge obiectivele în Ucraina, inclusiv printr-o posibilă escaladare, pe logica „mizei totale” puse pe acest război. [...]