Statele mari își asumă intervenția politică deschisă în alegerile străine - Impactul noii strategii de campanie asupra democrațiilor globale

Marile puteri își asumă tot mai des intervenția în alegeri străine, trecând de la operațiuni clandestine la campanii la vedere , iar această schimbare reduce costul politic al ingerinței și complică regulile jocului democratic, arată o analiză din Politico , pe fondul implicării deschise a Washingtonului și Moscovei în recentele alegeri din Ungaria. Textul compară epoca Războiului Rece — când influențarea alegerilor se făcea prin canale secrete, tocmai pentru a evita reacția negativă a electoratului — cu prezentul, în care lideri și guverne folosesc public rețele sociale, vizite oficiale și promisiuni economice pentru a înclina balanța. Exemplul central este Donald Trump, care, potrivit articolului, a trecut de la a denunța ingerința rusă în alegerile americane la a practica el însuși, explicit, susținerea unor candidați din alte țări. În Japonia, Trump a publicat pe Truth Social un mesaj de susținere „completă și totală” pentru premierul Sanae Takaichi, adresat direct alegătorilor, cu trei zile înaintea votului din ianuarie. În Ungaria, în campania pentru alegerile parlamentare de săptămâna trecută, Casa Albă ar fi aplicat tactici similare celor din politica internă americană: vizite de sprijin ale vicepreședintelui și ale unor membri ai Cabinetului, gândite pentru amplificare pe rețele sociale, plus mesaje publice ale lui Trump care au legat explicit sprijinul SUA de rezultatul la urne, inclusiv promisiunea că „întreaga putere economică” a Statelor Unite ar ajuta Ungaria „dacă votează cum trebuie”. Ungaria, laboratorul „războiului politic” la vedere Analiza notează că, în Ungaria, Washingtonul și Kremlinul au ajuns de partea aceluiași actor politic, premierul Viktor Orbán , chiar dacă au folosit instrumente diferite. Rusia ar fi combinat metode vechi și noi: pe de o parte, ar fi existat planuri de campanii clandestine pe rețele sociale din ambasada de la Budapesta și chiar un presupus complot de asasinat eșuat (acuzații prezentate ca relatări), iar pe de altă parte gesturi publice menite să influențeze opinia publică — promisiuni de acces preferențial la gaze rusești și eliberarea unor prizonieri de război maghiari. În pofida acestor eforturi, „beneficiarul” gesturilor a pierdut categoric, însă articolul susține că înfrângerea lui Orbán nu va opri recursul la astfel de tactici. Concluzia este că marile puteri vor repeta opțiunea pentru intervenții vizibile atunci când calculele politice o permit. De ce se schimbă regula: toleranță mai mare la ingerință Politico îl citează pe Dov Levin, profesor de relații internaționale la University of Hong Kong și autor al volumului „Meddling at the Ballot Box”, care argumentează că o parte a publicului pare mai puțin ostilă implicării străine în alegeri decât în trecut, ceea ce reduce riscul de reacție adversă. Levin a construit un set de date pentru perioada 1946-2000 și a identificat 117 intervenții electorale partizane ale SUA și URSS, apoi Rusia, subliniind că „majoritatea” erau acoperite de secret. În logica sa, alegerea între intervenție deschisă și clandestină ține de riscul de „backlash” — reacția negativă a electoratului dacă legătura cu o putere străină devine evidentă. Dacă acest risc scade, intervenția la vedere devine mai atractivă: e mai ușor de executat, mai ușor de capitalizat mediatic și poate fi integrată în comunicarea politică obișnuită. Implicația pentru democrații: normalizarea presiunii externe Miza, în lectura articolului, este normalizarea „războiului politic” transfrontalier: susțineri publice, promisiuni economice, gesturi simbolice și mobilizare electorală făcute de lideri străini, fără efortul de a păstra aparența neimplicării. Politico notează că Trump a „instituționalizat” această abordare în Strategia de Securitate Națională din 2025, care ar fi inclus drept obiectiv „cultivarea rezistenței” față de traiectoria actuală a Europei în interiorul statelor europene. Articolul mai arată că această practică se poate extinde: a doua zi după alegerile din Ungaria, Reuters a relatat că oficiali americani de la Paris s-ar fi întâlnit recent cu lideri ai partidului francez Rassemblement National, inclusiv Jordan Bardella, văzut drept posibil viitor candidat prezidențial. În relatarea citată, rămâne deschis dacă partidul ar dori sprijinul — sau ar prefera ca el să fie discret. În ansamblu, analiza descrie o schimbare de paradigmă: de la intervenții care mizau pe negare plauzibilă la intervenții care mizează pe vizibilitate, într-un context în care costurile reputaționale par, cel puțin uneori, mai mici decât beneficiile politice urmărite. [...]