Edouard Philippe pierde sprijin în tabăra centristă înainte de prezidențialele din Franța - campania nu prinde, iar riscul de a rata turul doi crește în fața lui Melenchon

Edouard Philippe riscă să piardă intrarea în turul doi al prezidențialelor din Franța , pe fondul unei campanii care nu mobilizează și al fragmentării centrului politic, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Fostul prim-ministru francez era văzut, la un moment dat, drept singurul candidat capabil să o învingă pe Marine Le Pen la alegerile prezidențiale de anul viitor, însă mai mulți aliați și membri ai cercului său politic își exprimă acum îndoieli privind strategia și șansele sale. Politico notează că a discutat cu șase persoane din anturajul lui Philippe, inclusiv din echipa de campanie, unele sub protecția anonimatului. În timp ce Philippe promite un program „amplu” pentru redresarea finanțelor Franței și recâștigarea influenței externe, propunerile sale nu reușesc să capteze atenția publicului. Un membru al echipei de campanie a descris lipsa de impact a mesajelor drept o problemă majoră. Miza: centrul politic rămâne fără tracțiune, iar duelul se mută spre extreme Philippe rămâne cel mai bine plasat candidat din zona partidelor tradiționale pentru a o înfrunta pe Le Pen, care conduce „detașat” în sondaje, însă popularitatea sa a stagnat în ultimul an. În același timp, el se află într-o competiție strânsă pentru locul al doilea cu Jean-Luc Mélenchon, ceea ce ar putea decide calificarea în turul final. Un alt factor care poate schimba echilibrul este eurodeputatul Raphaël Glucksmann, care, potrivit articolului, ar putea primi un impuls după victoria categorică din alegerile preliminare ale centrului-stânga. Politico descrie o dinamică în care Le Pen și Mélenchon domină agenda publică prin confruntări și propuneri provocatoare, în timp ce candidații de centru ajung în plan secund. Un aliat al lui Philippe avertizează că există un „risc mare” ca acesta să fie scos din cursă de cei doi. Reforma pensiilor, exemplul unei campanii care nu „prinde” Un moment cheie pentru Philippe – propunerea de creștere a vârstei de pensionare la 65 de ani – a trecut aproape neobservat, pe fondul suprapunerii cu alte subiecte majore. Articolul menționează că anunțul a fost amânat după ce Emmanuel Macron s-a adresat națiunii pe tema amenințărilor Rusiei și a creșterii accelerate a prețurilor carburanților, iar ulterior a fost umbrit de acuzații de antisemitism la adresa lui Jordan Bardella (Rassemblement National). Discursul de 20 de minute despre reforma pensiilor, publicat pe YouTube, a strâns 70.000 de vizualizări, în timp ce Mélenchon a adunat 550.000 de vizualizări cu o sesiune live de întrebări și răspunsuri de două ore cu studenți de la HEC, potrivit datelor citate. Purtătorul de cuvânt al campaniei lui Philippe, Arnaud Péricard, susține că bătălia se va decide pe termen lung și leagă reforma pensiilor de obiectivul de echilibrare a finanțelor publice și de ambiții industriale și energetice. „Impasul de la centru”: prea mulți candidați, prea puțină mobilizare Problema lui Philippe nu este doar competiția cu candidații din afara centrului, ci și fragmentarea internă. Politico arată că acesta nu a reușit să unească forțele de centru în jurul său și că se confruntă cu o luptă prelungită cu Gabriel Attal (Renaissance, partidul lui Macron), în timp ce conservatorul Bruno Retailleau rămâne la procente cu o singură cifră. Un oficial de rang înalt din Horizons, partidul lui Philippe, spune că disputa cu Attal a ajuns să acopere propriile propuneri, inclusiv când cei doi au prezentat simultan planuri pentru educație. Un membru al echipei de campanie invocă, de asemenea, dificultatea de a obține atenție într-un peisaj cu „prea mulți” candidați centriști. În următoarele săptămâni, echipa lui Philippe speră să atragă parlamentari și aleși locali care îl susțin pe Attal, pentru a-l determina să renunțe la candidatură, potrivit a doi aliați citați. Totuși, un senator centrist avertizează că lipsa de entuziasm se vede și la nivel local, unde „nu există o mobilizare reală”, iar „francezii nu prea ascultă” – semn că simpla rearanjare a taberelor de centru ar putea să nu fie suficientă pentru un salt în sondaje. [...]