Renault își consolidează producția low-cost în Turcia, la uzina din Bursa - capacitate de 390.000 de unități/an și peste 70% din producție la export

Turcia își consolidează rolul de bază de producție cu costuri reduse pentru exportul auto către UE , pe fondul unei combinații de lanțuri de aprovizionare puternic localizate, costuri mai mici cu forța de muncă și avantaje comerciale care permit livrări rapide spre Europa, arată o analiză din Ziarul Financiar . Pentru constructorii care vând în Uniunea Europeană, această rețetă se traduce în presiune suplimentară pe fabricile din UE, inclusiv din Europa de Est, într-o perioadă în care competiția chineză se intensifică. În România, producția auto este concentrată în două mari centre: Dacia (Renault) la Mioveni și Ford Otosan la Craiova. În paralel, Renault produce Duster și în Turcia, la Bursa, unde, potrivit articolului, grupul francez produce și asamblează cel puțin patru modele: Clio 5, Duster 3, Boréal și Clio 6. Boréal reprezintă a doua fază a unei investiții de 400 de milioane de euro (aprox. 2,1 mld. lei) în extinderea unității, anunțată în 2023 împreună cu partenerul local OYAK. De ce contează: costurile și „localizarea” scurtează lanțul și ieftinesc exportul Un element-cheie este gradul ridicat de conținut local (ponderea componentelor și operațiunilor realizate în țară). Pentru unul dintre modelele Clio fabricate la Bursa, gradul de conținut local este de 100%, iar la Duster Renault a obținut o rată de localizare de peste 40%, potrivit presei turcești citate în analiză. Un conținut local mare înseamnă lanțuri de aprovizionare mai scurte și, implicit, costuri mai mici. Directorii fabricii Renault din Bursa indică și densitatea furnizorilor ca avantaj operațional: 80% dintre furnizori sunt la o distanță de până la 200 km, iar cel mai mare producător de motoare auto din Turcia are fabrica lângă cea a Renault. Avantajele „de țară”: curs, taxe și standarde Analiza punctează mai multe motive pentru care Turcia devine atractivă pentru producția destinată exportului: deprecierea multianuală a lirei turcești, care face exporturile mai competitive atunci când veniturile în euro sau dolari sunt convertite în moneda locală; inflația ridicată: indicatorul a trecut de 30% în aprilie, iar media a fost de aproape 60% în 2024 și de 54% în 2023 (pe termen scurt, convertirea veniturilor externe poate avantaja exportatorii, deși pe termen lung inflația împinge costurile în sus); costuri cu forța de muncă mai mici decât în UE; acces comercial favorabil: Turcia nu este în UE, dar exportă fără taxe vamale speciale; posibilitatea de a-și stabili propriile standarde (de exemplu de mediu), care pot fi mai puțin costisitoare decât cerințele din blocul comunitar. Logistică și capacitate: export rapid către Europa și dincolo de ea Bursa și regiunile învecinate sunt descrise drept „Detroitul Turciei”, cu legături rapide către Marea Marmara, porturi și autostrăzi, plus conexiune rutieră către Istanbul și mai departe către Grecia, deci către UE. Renault exportă prin portul Borusan (districtul Gemlik) către piețe din Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Uzina Renault din Bursa, cea mai mare din Turcia, funcționează „zi și noapte, șase zile pe săptămână”, cu 5.600 de angajați și 800 de roboți, în trei schimburi. Capacitatea de producție este de 390.000 de unități pe an, potrivit Le Monde, iar peste 70% din mașinile construite acolo sunt exportate. Boréal produs la Bursa este trimis pe piețe din 50 de țări, conform articolului. În ansamblu, Turcia găzduiește producție auto și de utilitare ușoare și pentru Ford (prin Ford Otosan), Stellantis, Toyota și Hyundai, iar analiza notează că este „foarte probabil” ca în următorii ani să apară și constructori din China, precum BYD. În 2025, industria auto turcă a produs 1,4 milioane de vehicule. Ce urmează Direcția indicată de investițiile în derulare și de orientarea puternică spre export sugerează că Turcia va continua să atragă producție pentru piețele externe, în special pentru UE, pe măsură ce constructorii caută să reducă costurile și să răspundă presiunii concurențiale. În lipsa unor schimbări de politici comerciale sau de costuri interne, avantajele operaționale și logistice descrise în analiză rămân un argument puternic pentru relocarea incrementală a volumelor către Turcia. [...]