Uniunea Europeană promite 800 mld. euro pentru apărare, pe fondul cursei europene pentru drone și interceptori ieftini - presiune pe lanțurile de aprovizionare și pe achizițiile militare accelerate

Europa își mută rapid bugetele de apărare spre drone și muniții „consumabile”, iar miza devine capacitatea de producție locală , pe fondul războiului din Ucraina și al incertitudinilor legate de sprijinul SUA, potrivit The Guardian . Schimbarea are implicații directe pentru industrie: de la contracte mari, rare și lente, către producție în serie, iterată continuu, unde lanțul de aprovizionare și viteza de adaptare contează la fel de mult ca performanța tehnică. Într-un atelier din East Midlands, startup-ul britanic Skycutter proiectează arme pentru Ucraina, folosind imprimante 3D pentru fuselajul dronelor interceptoare și asamblare manuală pentru componente precum motoare și cipuri de navigație. Același proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, semn al industrializării rapide a unui tip de armament care, în războiul actual, a devenit consumabil. De ce contează: economia războiului favorizează armele ieftine, produse în masă Publicația descrie cum roiurile de drone ieftine, adesea autonome, au schimbat deja lupta: trupele trebuie să se miște constant pentru a evita atacurile aeriene, iar orașele sunt lovite de rachete ghidate mai ieftine, deci mai ușor de folosit pe scară largă. În acest context, statele europene accelerează investițiile în drone pentru aer, uscat, mare și sub apă, fără a renunța complet la infanterie sau la platforme grele (tancuri, artilerie, nave). Gen. Sir Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a rezumat anul trecut o nouă logică de înzestrare: 20% echipamente „supraviețuitoare” (cu oameni la bord), 40% „attritable” (pierderi acceptabile) și 40% „consumabile” (de unică folosință). În termeni operaționali și bugetari, asta împinge cererea către produse mai ieftine, livrabile rapid și în volume mari. „Suveranitatea apărării” ajunge și în lanțul de aprovizionare În paralel, crește presiunea pentru „suveranitate” – capacitatea de a produce și utiliza armament fără dependență de o Americă percepută ca mai puțin predictibilă. The Guardian notează că UE a promis cheltuieli de 800 mld. euro (aprox. 4.000 mld. lei) pe patru ani, iar în Regatul Unit premierul Keir Starmer a promis, la rândul său, alocări mai mari, însă cu întârzieri în planificarea investițiilor. Discuția despre suveranitate se extinde la componente și materiale. În Marea Britanie există consultări privind cât dintr-un produs trebuie să provină din țară pentru a fi considerat „suveran”, iar producătorii sunt avertizați că nu se pot baza pe piese din state care ar putea deveni adversari – în special China. Start-up-urile câștigă teren, dar promisiunile rămân parțial nevalidate O parte importantă din bani se îndreaptă către companii europene nou-înființate, bine finanțate, care susțin că pot depăși producătorii tradiționali prin agilitate și ritm de inovare, deși multe promisiuni sunt încă neprobate, potrivit articolului. Cazul Tekever ilustrează dinamica: compania portugheză (fondată în 2001) a ajuns anul trecut la o evaluare de „unicorn” (1 mld. dolari, aprox. 4,6 mld. lei) și are 1.200 de angajați, inclusiv fabrici noi în clusterul britanic de drone din Swindon și în Cahors, în sud-vestul Franței. Directorul general Ricardo Mendes spune că a existat „o transformare radicală” a modului în care se construiește tehnologia de apărare, cu pariuri pe cererea viitoare, nu doar pe contracte pe termen lung. În Europa sunt menționați și alți „unicorni” din tehnologia de apărare, precum Helsing (Germania, susținută de fondatorul Spotify Daniel Ek), Quantum Systems și Stark Defence. Stark și Helsing au câștigat recent comenzi de la armata germană pentru drone de atac, iar toate, cu excepția Quantum, investesc în fabrici din Marea Britanie. Presiune pe achiziții: ritmul tehnologic depășește procedurile statului Un fir roșu al analizei este decalajul dintre viteza de schimbare de pe front și capacitatea guvernelor de a cumpăra rapid. Skycutter spune că adaptarea este un joc continuu „de-a șoarecele și pisica” cu bruiajul, iar Tekever afirmă că a făcut peste 100 de iterații ale produsului principal în primii trei ani ai războiului, cu actualizări software și integrarea celor mai noi senzori și soluții de propulsie. În Regatul Unit, The Guardian notează tensiuni între ambiții și finanțare: un plan de investiții în apărare este întârziat de luni, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems a avertizat public că lucrările la un avion de vânătoare de generație următoare s-ar opri în iunie fără fonduri suplimentare. ADS, grup de lobby din aerospațial și apărare, spune că Marea Britanie a fost mai lentă decât majoritatea în creșterea cheltuielilor. Pentru companii, întârzierile pot însemna relocare. Un director Skycutter afirmă că firma a bătut la ușa Ministerului Apărării, dar „nu era interesat la momentul respectiv”, iar acum compania ia în calcul dacă rămâne în Marea Britanie sau pleacă, pe fondul lipsei unui plan de investiții. Ce urmează: investițiile cer semnale pe termen lung, nu comenzi punctuale Mesajul industriei, așa cum reiese din articol, este că modelul vechi – termene de livrare de ani și achiziții ocazionale – nu mai funcționează într-un război dominat de drone și contramăsuri. Mike Armstrong, directorul Stark în Marea Britanie, susține că apărarea modernă depinde de producție susținută, la scară industrială, iar „semnalele pe termen lung” privind cererea și achizițiile sunt esențiale pentru ca firmele să investească și să își extindă capacitatea. În lipsa acestor semnale, riscul este ca banii promiși să se transforme în întârzieri, iar capacitatea de producție – în special pentru sisteme ieftine și consumabile – să se mute acolo unde contractele apar mai repede. [...]