Externe11 apr. 2026
Iranul își menține controlul asupra strâmtorii Hormuz în contextul negocierilor de pace cu Statele Unite
Iranul menține un „robinet” asupra Strâmtorii Hormuz, iar traficul maritim rămâne la minime istorice chiar înaintea unor negocieri SUA–Iran în Pakistan , ceea ce prelungește șocul asupra aprovizionării globale cu energie și menține presiunea pe prețul petrolului, potrivit twz.com . Administrația Trump spune că este „foarte optimistă” că un acord de pace cu Iranul este aproape, iar o delegație condusă de vicepreședintele JD Vance se deplasează la Islamabad pentru discuții „cu miză mare” în acest weekend. În paralel, nu există indicii că Teheranul ar relaxa blocada aproape totală a Strâmtorii Hormuz, descrisă ca declanșând „cea mai severă perturbare a aprovizionării globale cu energie” consemnată vreodată. Blocajul din Hormuz: trafic redus de la 130–160 de nave/zi la „câteva” după armistițiu Date citate în material arată cât de abruptă este scăderea tranzitului. Potrivit unor informații SPG Energy Oil transmise către NBC News, în ziua de 10 aprilie au traversat strâmtoarea doar două nave, cel mai mic total zilnic de când Trump a anunțat armistițiul cu Iranul (marți). Înainte de conflict, prin Hormuz treceau, de regulă, 130–160 de nave pe zi. În plus, un think tank american, Institute for the Study of War (ISW), susține că Iranul își consolidează controlul asupra traficului maritim pentru a menține prețurile petrolului ridicate și a-și crește pârghiile în negocieri. ISW indică faptul că oficiali iranieni ar fi semnalat că nu vor permite tranzitul a mai mult de 15 nave pe zi, mult sub nivelurile de dinainte de război. ISW mai afirmă că Autoritatea Portuară și Maritimă iraniană a publicat pe 8 aprilie instrucțiuni de rutare care mută traficul internațional pe culoare coordonate cu marina Gardienilor Revoluției (IRGC), în ape controlate de Iran, avertizând totodată asupra riscului de mine în afara acestor rute. Negocierile din Pakistan: optimism la Washington, condiții la Teheran JD Vance conduce delegația americană, alături de emisarul special Steve Witkoff și Jared Kushner, care au participat anterior la trei runde de discuții indirecte în Oman, înainte ca SUA și Israel să lanseze lovituri asupra Iranului pe 28 februarie. De partea iraniană, delegația era așteptată să fie condusă de ministrul de externe Abbas Araghchi și de președintele Parlamentului, Mohammad Baqer Qalibaf; ulterior, materialul notează că delegația iraniană ar fi ajuns la Islamabad, iar presa iraniană ar fi indicat că Qalibaf o conduce. Qalibaf a declarat că două condiții „agreate anterior” trebuie îndeplinite înainte ca negocierile să înceapă: un armistițiu în Liban și deblocarea activelor iraniene. În același timp, premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a descris discuțiile drept un moment „de totul sau nimic”. De ce contează economic: pârghie de negociere prin energie și risc de escaladare Menținerea restricțiilor în Hormuz funcționează, în logica descrisă în material, ca instrument de presiune economică: limitarea tranzitului ține piața petrolului sub tensiune și crește costurile logistice și de asigurare pentru transportul maritim. Pe linie politică și militară, Trump a acuzat Iranul că folosește căile navigabile internaționale pentru „șantaj” pe termen scurt și a avertizat asupra unor „taxe” percepute petrolierelor care primesc permisiunea de tranzit. Separat, publicația notează că The New York Post relatează despre pregătirea unor opțiuni militare dacă discuțiile eșuează. Ce urmează Miza imediată este dacă negocierile din Islamabad produc un aranjament care să ducă la normalizarea tranzitului prin Hormuz. În lipsa unei relaxări rapide, datele de trafic rămân principalul indicator operațional al severității blocajului, iar orice menținere a nivelurilor actuale sugerează că presiunea asupra pieței energiei va continua, indiferent de tonul public al discuțiilor. [...]