Petrol și gaze18 feb. 2026
Factura la gaze din 2026 se calculează ca minim între două opțiuni - dispare plafonul fix, rămâne controlul pe costuri
Prețul gazelor pentru populație va fi reglementat indirect între 1 aprilie 2026 și 31 martie 2027 , potrivit Economedia , printr-un proiect al Ministerului Energiei care înlocuiește plafonarea clasică din anii 2022-2025 cu un mecanism de control pe costuri și cu o comparație obligatorie între două variante de preț. Miza reglementării este să mențină protecția consumatorilor casnici încă un an, dar să pregătească trecerea către o piață complet liberalizată, fără intervenții directe asupra prețului din factură. În locul unui preț maxim impus la clientul final, statul introduce reguli de calcul și limite pe componente-cheie: un preț reglementat la producător pentru o parte din volume și o marjă de furnizare fixă. În noul cadru, furnizorii vor calcula prețul final din factură ca sumă a costului de achiziție al gazului, a costului de furnizare, a tarifelor reglementate (transport și distribuție) și a taxelor (TVA și accize). Elementul central este că, pentru clienții casnici (cu excepțiile prevăzute pentru regimul de „ultimă instanță”), se aplică o regulă de „cel mai mic preț” între contractul existent și formula reglementată. „Preţul final facturat de către fiecare furnizor de gaze naturale este valoarea minimă dintre: preţul contractual; preţul final calculat conform prevederilor alin. (1).” Pe partea de producție, proiectul obligă producătorii români să livreze cantitățile necesare pentru populație și pentru producerea energiei termice destinate consumului populației la un preț fix de 110 lei/MWh , cu priorități explicite (inclusiv pentru constituirea stocurilor înainte de iarnă). Documentul prevede și că redevența pentru aceste cantități se calculează la prețul de 110 lei/MWh, iar volumele vândute astfel sunt exceptate de la taxa pe veniturile suplimentare asociată dereglementării. În paralel, statul fixează componenta de furnizare la 15 lei/MWh , limitând marja furnizorilor și reducând spațiul pentru creșteri comerciale în factura finală. Mecanismul este completat de obligația de înmagazinare la un nivel minim de 90% și de un regim de sancțiuni pentru nerespectarea prețurilor, a stocurilor și a cantităților, cu amenzi între 1% și 5% din cifra de afaceri anuală (sau între 1 și 10 milioane lei pentru firme noi). În nota de fundamentare, Ministerul Energiei leagă schimbarea și de contextul fiscal, arătând că eliminarea plafonării clasice ar avea un impact bugetar pozitiv, în condițiile în care România este în procedură de deficit excesiv. [...]
