Maroc, Albania și Grecia se alătură Forței Internaționale de Stabilizare din Gaza - Marocul trimite deja ofițeri de planificare, dar calendarul desfășurărilor rămâne neclar

Maroc, Albania și Grecia intră în planificarea Forței Internaționale de Stabilizare din Gaza , un pas care poate debloca operațional faza a II-a a planului de încetare a focului promovat de administrația Trump, într-un moment în care arhitectura de securitate „post-război” rămâne neclară, potrivit The Jerusalem Post . Informația-cheie este că cele trei țări urmează să se alăture International Stabilization Force (ISF) pentru operațiuni de menținere a păcii în Gaza, însă nu există încă detalii despre calendarul desfășurărilor. În cazul Marocului, un prim semnal operațional ar fi deja vizibil: un număr mic de ofițeri de planificare marocani a ajuns pentru discuții privind viitoarea misiune, fără a fi desfășurați în Gaza în această etapă; sursa indică faptul că numărul lor este „de ordinul unităților”. De ce contează: de la angajamente politice la pregătire în teren Miza este trecerea de la declarații și liste de participanți la pregătire efectivă, într-un proiect multinațional descris ca fiind întârziat. Publicația notează că Marocul fusese deja menționat între statele așteptate să participe, iar sosirea ofițerilor de planificare sugerează că o parte din angajament începe să se transforme în pregătire operațională. În paralel, Grecia fusese indicată anterior ca posibil participant de postul israelian KAN News, iar includerea Albaniei reapare în contextul acelorași discuții despre componența ISF. Dimensiunea forței și rolul Indoneziei Indonezia este prezentată ca primul stat care a intrat în misiune. Associated Press a relatat anterior că desfășurarea Indoneziei ar fi urmat să înceapă cu 1.000 de soldați în aprilie și să ajungă la aproximativ 8.000 până în iunie, deși rămâneau întrebări legate de condițiile din Gaza pentru o asemenea desfășurare. În februarie, comandantul ISF, generalul-maior american Jasper Jeffers, a declarat că Indonezia, Maroc, Kazahstan, Kosovo și Albania au „angajat trupe” pentru forță, iar Egipt și Iordania s-au angajat să instruiască forțe de poliție palestiniene. Planul pe termen lung menționat de Jeffers vizează: o forță de 20.000 de militari ; instruirea a 12.000 de polițiști ; debutul misiunii în Rafah , urmat de extindere „sector cu sector”. Sensibilitatea Marocului și condițiile politice ale misiunii Rolul Marocului este descris ca „sensibil și important” inclusiv prin prisma relațiilor cu Israelul: Rabatul a normalizat relațiile în 2020, prin Acordurile Abraham, și a menținut legături de apărare cu Israelul. O implicare marocană în aranjamentele de securitate din Gaza ar avea greutate diplomatică, mai ales pentru state arabe și cu majoritate musulmană care cântăresc participarea la planul susținut de SUA. Totuși, rămâne neclar ce tip de contribuție ar putea avea Marocul pe termen mai lung: trupe de luptă, personal de poliție sau un contingent de sprijin. Deocamdată, implicarea este prezentată ca fiind limitată la planificare. Ce urmează: mandatul ISF și linia roșie a Israelului În discuțiile despre parametrii misiunii, Israelul ar fi împins pentru obiective „clare” privind dezarmarea Hamas și pentru evitarea unui scenariu de tip „UNIFIL 2” (referire la criticile israeliene privind eficiența forței ONU din Liban). În același timp, relatările anterioare citate indică faptul că ISF și statele participante nu ar fi așteptate să caute confruntare directă cu Hamas în faza inițială, ci să supravegheze liniile actuale de încetare a focului și, posibil, chestiuni legate de frontieră. Pe termen scurt, semnalul practic rămâne unul limitat: fără un calendar final și fără confirmarea unei desfășurări în Gaza, prezența ofițerilor de planificare marocani este, în interpretarea publicației, un indiciu timpuriu că forța începe totuși să capete formă. [...]