Comisia Europeană propune un „Fertiliser Action Plan” pentru a limita scumpirea îngrășămintelor - prețurile la azot sunt cu circa 70% peste media din 2024, pe fondul perturbărilor din Strâmtoarea Hormuz

Prețurile la îngrășăminte în Europa au urcat puternic, iar UE pregătește măsuri de urgență pentru a limita impactul asupra fermierilor și costurilor din agricultură , în contextul perturbării rutelor maritime și al scumpirii energiei pe fondul războiului din Iran, potrivit Al Jazeera . Miniștrii agriculturii din statele membre se întâlnesc la Bruxelles pentru a discuta disponibilitatea îngrășămintelor, în timp ce Comisia Europeană împinge un nou „ Plan de acțiune pentru îngrășăminte ”, cu obiectivul de a reduce presiunea de cost și dependența de importuri alimentare. Miza pentru piață este mai ales una de preț, nu de lipsă fizică imediată: UE este „mai puțin direct” afectată de penurii decât alte regiuni, însă este lovită prin scumpirea globală a îngrășămintelor și prin creșterea costurilor cu gazul, esențial în producția europeană de îngrășăminte pe bază de azot. De ce se scumpește îngrășământul, chiar dacă UE importă puțin din Orientul Mijlociu Blocajele și perturbările din Strâmtoarea Hormuz – rută care, în mod normal, transportă aproximativ o treime din comerțul maritim global cu îngrășăminte – alimentează temeri privind costurile, inclusiv prin scumpirea combustibililor și a energiei. Deși Orientul Mijlociu reprezintă doar circa 3% din importurile de amoniac ale UE și 1–2% din importurile de îngrășăminte azotate, efectul se transmite prin prețurile globale și prin energia mai scumpă. În plus, producția internă de îngrășăminte azotate depinde puternic de gaz importat, iar creșterea prețului gazului face mai scump și îngrășământul produs în Europa. Potrivit informațiilor citate în material, prețurile îngrășămintelor azotate în Europa sunt acum cu aproximativ 70% peste media din 2024. Cât de dependentă este UE de importuri Datele UE citate arată volume mari importate în 2024: 2 milioane de tone de amoniac; 5,8 milioane de tone de uree; 6,7 milioane de tone de îngrășăminte azotate și amestecuri. Vulnerabilitatea nu este nouă: după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, prețurile ridicate la gaz au forțat mai multe fabrici europene de îngrășăminte să reducă producția sau să se oprească temporar, pentru că producția devenise neprofitabilă. Ce propune Comisia Europeană: stocuri, bani de urgență și importuri mai ieftine Planul Comisiei combină măsuri imediate pentru accesibilitate și securitatea aprovizionării cu pași pe termen mai lung pentru întărirea producției interne și reducerea dependenței de importuri. Printre instrumentele menționate: posibile stocuri (rezerve) de îngrășăminte; sprijin financiar de urgență pentru fermieri prin bugetul agricol al UE, scheme de lichiditate și plăți în avans mai flexibile în cadrul Politicii Agricole Comune; măsuri pentru creșterea importurilor din țări altele decât Rusia și Belarus; sprijin pentru reducerea dependenței de îngrășăminte sintetice (alternative pe bază biologică și utilizare mai eficientă). Separat, UE a trecut la suspendarea taxelor vamale pentru unele îngrășăminte azotate (inclusiv uree și amoniac) din țări altele decât Rusia și Belarus. Unele importuri erau taxate cu tarife între 5,5% și 6,5%. Agenția Reuters a relatat că suspendarea ar putea economisi importatorilor aproximativ 60 milioane euro (aprox. 300 milioane lei). Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris planul ca o încercare de a construi „o industrie europeană a îngrășămintelor mai puternică”, sprijinind în același timp fermierii și accelerând „soluții durabile, dezvoltate în Europa”. Cine este cel mai expus: Irlanda, în prim-plan; Nordul are rezerve Impactul nu este uniform. Irlanda este prezentată ca fiind deosebit de vulnerabilă, din cauza producției interne reduse și a dependenței de importuri, într-un sistem agricol puternic orientat spre zootehnie, care folosește îngrășăminte azotate pentru pajiști. Irlanda a importat 1,7 milioane de tone de îngrășăminte în 2025, ceea ce o expune la volatilitatea prețurilor internaționale. În contrast, Finlanda are de mult timp rezerve pentru securitatea aprovizionării, inclusiv îngrășăminte, cereale și combustibil. Suedia a anunțat, la rândul ei, planuri de stocare a îngrășămintelor, semințelor și cerealelor, ca parte a strategiei de „apărare totală” după aderarea la NATO. Diviziuni în UE: costuri, industrie și reguli de mediu Criza scoate la suprafață tensiuni între state și grupuri de interese. Italia și Franța au cerut relaxări legate de Mecanismul de Ajustare la Frontieră în funcție de Carbon (CBAM), care adaugă costuri importurilor cu intensitate mare de carbon. Unele sindicate agricole susțin că această taxă devine încă o povară într-un moment de criză, în timp ce organizațiile de mediu avertizează împotriva slăbirii regulilor privind poluarea cu azot, pe motiv că ar putea crește poluarea și costurile de sănătate dacă nitrații ajung în sursele de apă. În același timp, Polonia și Germania – țări cu producători importanți de îngrășăminte azotate – sunt mai concentrate pe protejarea industriei interne și, potrivit materialului, sunt mai reticente față de măsuri care ar reduce taxele pe importuri. Se vor scumpi alimentele? Oficialii UE nu se așteaptă la un șoc imediat al prețurilor alimentelor, deoarece mulți fermieri folosesc încă îngrășăminte cumpărate înainte ca războiul din Iran să perturbe lanțurile de aprovizionare. Totuși, există îngrijorări pentru a doua parte a anului: efectul îngrășămintelor asupra alimentelor vine cu întârziere – gazul devine îngrășământ, îngrășământul susține culturile, iar culturile ajung ulterior în lanțul alimentar – iar impactul poate fi resimțit până la șase luni după perturbarea inițială. În acest context, Comisia încearcă să limiteze o spirală a costurilor care ar putea eroda competitivitatea fermierilor europeni și ar putea reaprinde tensiunile politice în mediul rural, deja afectat de scumpirea combustibililor, energiei și inputurilor agricole. [...]