Magdalena Andersson vrea schimbarea regulilor de vot în politica externă a UE - propune renunțarea la veto și folosirea activelor rusești pentru Ucraina

Magdalena Andersson vrea să schimbe regulile de vot în politica externă a UE, eliminând veto-ul național , pentru ca Uniunea să poată decide mai rapid în dosare precum sancțiunile și sprijinul pentru Ucraina, potrivit unui interviu acordat Politico . Lidera social-democrată, câștigătoare a alegerilor din Suedia, se află în negocieri de coaliție și se pregătește să revină la conducerea guvernului. Miza este una de reglementare și guvernanță europeană: Andersson susține trecerea la „ majoritate calificată ” în politica externă (adică decizii fără unanimitate, pe baza unei formule de vot între state), argumentând că „problema numărul unu” pentru o UE puternică este dacă cei 27 de lideri „pot, de fapt, să se pună de acord” la masa Consiliului European. Ea invocă experiența discuțiilor dificile din 2022 privind sancțiunile, când acordurile ce necesitau unanimitate au fost blocate sau întârziate. „Luați-le, folosiți-le”: presiune pentru utilizarea activelor rusești Un test imediat pentru capacitatea UE de a acționa unitar, în viziunea ei, este dosarul activelor rusești imobilizate în Europa. Andersson spune că acestea ar trebui folosite pentru a finanța costurile de apărare ale Ucrainei: „Luați-le, folosiți-le.” În interviu, ea califică această opțiune drept „o cale mai bună” pentru o Suedie „chibzuită” fiscal decât majorarea bugetului multianual al UE, pe care afirmă că vrea să îl limiteze. În privința obiecțiilor juridice ridicate anterior (inclusiv de Belgia, pe fondul jurisdicției asupra depozitului din Bruxelles), poziția ei este tranșantă: întâi se rezolvă problemele legale, apoi se acționează. Comerțul și tehnologia, parte din securitate: linie mai dură față de Trump Andersson leagă explicit politica comercială de securitate, în contextul în care președintele american Donald Trump „folosește tarifele ca armă”, și spune că Europa trebuie să „țină piept” atunci când e cazul. Ea indică drept model abordarea premierului canadian Mark Carney și susține întărirea cooperării UE cu parteneri din afara blocului, precum Canada, Japonia, Australia și Regatul Unit. În același timp, Andersson subliniază importanța relației economice cu SUA pentru o țară cu „mari companii exportatoare” și notează că firmele suedeze creează „multe locuri de muncă” în Statele Unite, dar avertizează că Europa „nu ar trebui să fie naivă”. Ce urmează Planurile depind de confirmarea ei ca prim-ministru, în urma negocierilor de coaliție. Dacă va prelua guvernarea, Andersson ar urma să fie una dintre puținele voci de stânga între liderii UE, iar agenda ei — renunțarea la veto în politica externă și o linie mai fermă privind activele rusești — ar putea reaprinde o dezbatere sensibilă despre cum își schimbă Uniunea regulile înainte de o posibilă extindere către Ucraina și alte state candidate. [...]