Planul postbelic al administrației Trump pentru Gaza se lovește de problema dezarmării Hamas - dizolvarea guvernului din Gaza ar putea lăsa fără „adresă” mecanismul de aplicare

Chiar dacă Hamas ar renunța formal la guvernarea din Gaza, aplicarea dezarmării rămâne problema-cheie pentru orice plan postbelic, arată o analiză din The Jerusalem Post , pe fondul informațiilor potrivit cărora gruparea ar fi „deschisă” să-și dizolve structura de conducere locală. În centrul discuției este întrebarea practică: cine și cum ar putea impune dezarmarea Hamas dacă organizația își „dizolvă” guvernul din Gaza și pretinde că nu mai are responsabilități administrative. Analiza notează că această mișcare ar putea permite Hamas să evite presiunea directă, rămânând totuși „în spatele cortinei”, în timp ce negocierile și mecanismele de control devin mai greu de ancorat instituțional. Planul american mizează pe „o singură autoritate, o singură lege și o singură armă” Potrivit textului, Board of Peace (BoP) – o structură susținută de SUA – a luat act de anunțul privind dizolvarea „Comitetului de Urgență” din Gaza și insistă că transferul real de putere trebuie să includă controlul armelor. BoP leagă acest obiectiv de preluarea guvernării de către National Committee for the Administration of Gaza (NCAG), un comitet tehnocratic care ar urma să exercite autoritatea administrativă. Publicația redă poziția BoP, care condiționează evaluarea de „acțiuni, nu promisiuni”, și fixează principiul central al tranziției: „Principiul de bază rămâne o singură autoritate, o singură lege și o singură armă.” În această logică, „consolidarea tuturor armelor” sub controlul NCAG devine criteriul operațional care separă o retragere reală a Hamas de o repoziționare tactică. De ce „dizolvarea” guvernului nu rezolvă problema securității Analiza subliniază că Hamas a condus Gaza din 2007, după ce a ajuns la putere „ilegal” în urma unui conflict intern palestinian. În acest interval, comunitatea internațională și ONU au finanțat servicii pentru populație, ceea ce ar fi permis Hamas să-și concentreze resursele pe pregătirea militară. În acest context, simpla renunțare la o structură administrativă ridică mai multe riscuri practice, așa cum sunt formulate în text: lipsa unui „interlocutor” clar pentru discuții despre dezarmare, dacă Hamas pretinde că nu mai guvernează; posibilitatea ca Hamas să revină în clandestinitate , similar modului în care ar opera în Cisiordania, și să aștepte momentul revenirii; dificultatea aplicării presiunii : organizația ar putea susține că nu mai are atribuții, dar să păstreze controlul real. Israelul, sceptic; reconstrucția rămâne blocată de controlul armelor Textul notează scepticismul Israelului față de afirmațiile Hamas și îngrijorarea că dezarmarea nu avansează. În paralel, analiza indică existența unor voci la Ierusalim care discută scenarii în care Gaza ar rămâne „în ruine” sau în care Israelul ar prelua o parte foarte mare din teritoriu (menționat ca „70%–80%”), opțiune despre care se afirmă că nu este prevăzută în planul lui Trump. Miza practică, în lectura autorului, este dacă BoP și NCAG pot crea o zonă neguvernată de Hamas, în care să înceapă reconstrucția și unde civilii să poată accesa drepturi civile de bază. Analiza vorbește despre aproximativ 2 milioane de civili în Gaza și sugerează că, fără un mecanism credibil de dezarmare, tranziția administrativă riscă să rămână formală. În final, autorul indică drept reper experiența campaniei anti-ISIS, care a dus la eliberarea Mosulului, ca posibil model de „înlăturare” a unei organizații armate urmată de reluarea vieții civile – dar subliniază că, în Gaza, obstacolul imediat rămâne același: cine colectează armele și cine garantează că Hamas nu rămâne, de facto, la comandă . [...]