Externe08 feb. 2026
Gaza, între zgârie-nori și moloz – planuri occidentale contestate de palestinieni
Reconstrucția Gazei este subiectul unor planuri ambițioase propuse de Israel, SUA și mai multe entități internaționale, dar viitorul regiunii rămâne incert din cauza dimensiunii dezastrului și lipsei consensului local privind implicarea populației palestiniene în aceste inițiative. Potrivit Digi24 , enclavei i se pregătește o transformare radicală, cu zgârie-nori, orașe inteligente și infrastructură modernă, în contrast puternic cu ruinele actuale. Reconstrucția Gazei este prezentată diferit în funcție de actorii implicați. Guvernul israelian a lansat în 2024 „Planul Gaza 2035” , care include o zonă de liber schimb între El-Arish (Egipt) și Sderot (Israel), o autostradă de mare viteză, platforme petroliere, ferme solare și stații de desalinizare. SUA au propus în 2025 un plan similar, numit „Gaza Reconstitution, Economic Acceleration and Transformation Trust”, care urmărește dezvoltarea de orașe inteligente bazate pe AI, într-un model de guvernare în care Gaza ar fi gestionată temporar de Washington. Jared Kushner, la Forumul Economic de la Davos, a promovat această viziune, descriind Gaza ca o viitoare „Riviera a Orientului Mijlociu”. Aceste viziuni sunt criticate pentru excluderea populației palestiniene din procesul de planificare , ceea ce le conferă un caracter autoritar și chiar neocolonial. De exemplu, planul american prevede jetoane digitale pentru cei care au pierdut terenuri și locuințe, în locul unei despăgubiri convenționale, și oferă plăți de 5.000 de dolari pentru cei care aleg să părăsească Gaza, măsuri pe care ONG-uri din SUA le califică drept tentativă de expulzare în masă. În opoziție cu aceste abordări, planul „Phoenix”, lansat în februarie 2025, a fost elaborat cu participarea palestinienilor din Gaza, Cisiordania și diaspora. Acesta pune accent pe reconstrucția socială și culturală , conservarea clădirilor existente și implicarea comunității locale într-un proces de refacere pe cel puțin cinci ani. Un alt actor, Al Habtoor Group din Emiratele Arabe Unite, a propus o reconstrucție tehnocratică în cinci ani, cu 70% din proprietate acordată palestinienilor, dar fără o integrare clară a acestora în luarea deciziilor. În realitate, însă, toate aceste planuri se confruntă cu o provocare logistică imensă : în Fâșia Gaza se estimează existența a 61 de milioane de tone de moloz, iar ONU avertizează că doar curățarea acestuia ar putea dura până la 20 de ani. Comparativ, reconstrucția centrului istoric din Varșovia, după distrugerile celui de-al doilea război mondial, a durat patru decenii. Un element-cheie lipsă din majoritatea planurilor este consultarea și reprezentarea populației locale. Istoria reconstrucției postbelice arată că succesul vine din implicarea celor afectați , după modelul Planului Marshall, care a implicat activ comunitățile în reconstrucția Europei postbelice. Fără un astfel de consens democratic și participativ, toate aceste viziuni riscă să rămână simple exerciții de propagandă, sau mai grav, să înlocuiască o traumă cu alta . [...]
