Externe24 mai 2026
Rusia evită să intervină militar pentru Iran, deși cooperarea cu drone și informații continuă - conflictul cu SUA și Israel testează limitele alianței Moscova-Teheran
Sprijinul militar Rusia–Iran rămâne tranzacțional, iar limitele lui devin vizibile în contextul escaladării din Iran și al războiului din Ucraina, potrivit unei analize Al Jazeera . Deși cooperarea a produs efecte concrete pe câmpul de luptă (în special prin drone), Moscova evită angajamente care ar implica costuri directe, cum ar fi trimiterea de trupe, ceea ce alimentează întrebarea dacă „alianța” rezistă atunci când unul dintre parteneri are nevoie de ajutor decisiv. De la „neutralitate” la sprijin direct pentru Rusia în Ucraina La începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, Iranul și-a reafirmat „neutralitatea”, inclusiv prin abțineri sau voturi împotriva rezoluțiilor ONU care condamnau războiul. Totuși, liderul suprem Ali Khamenei a adoptat public o linie antioccidentală și a reluat narațiunea Moscovei despre NATO și „Occidentul colectiv” ca factor declanșator al conflictului. Ulterior, Teheranul a trecut de la poziționare politică la sprijin militar: a furnizat Rusiei drone Shahed (numite în Rusia „Geran-2”), folosite inclusiv în atacuri asupra Kyivului. Conform informațiilor citate din serviciile de informații militare ale Ucrainei, unele dintre aceste drone au fost modificate substanțial, iar cele mai recente versiuni ar avea motoare cu reacție sau capacitatea de a lansa rachete mici asupra avioanelor de vânătoare (detaliu relatat de presa ucraineană, inclusiv NV.ua). Iranul ar fi livrat și muniție, căști și veste antiglonț. „Reciprocitatea” Moscovei: tehnologie și informații, nu trupe După declanșarea atacurilor SUA–Israel asupra Iranului (menționate în analiză ca începând în februarie), Rusia ar fi trimis înapoi către Iran drone Shahed modificate, echipate cu modulul de navigație prin satelit Kometa-B, menit să reducă vulnerabilitatea la bruiaj. Un astfel de aparat, lansat de Hezbollah din sudul Libanului, ar fi lovit la 1 martie o bază aeriană britanică din Cipru, potrivit publicației britanice The Times, citată de Al Jazeera. În plus, expertul militar Pavel Luzin afirmă că Moscova ar fi furnizat Teheranului date din Liana, descris ca singurul sistem rusesc complet funcțional de sateliți de spionaj, privind localizarea infrastructurii militare americane din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza notează o limită majoră: deși Rusia a condamnat atacurile israeliene și americane care l-au ucis pe Khamenei la 28 februarie, Vladimir Putin „nu a luat în calcul” trimiterea de trupe pentru a ajuta Iranul. Pentru unii analiști, această reținere afectează credibilitatea Rusiei ca aliat. „Această situație este o lovitură pentru imaginea lui Putin, care arată din nou că este incapabil să-și ajute cu adevărat partenerii, aliații”, a spus Ruslan Suleymanov, associate fellow la New Eurasian Strategies Center. Miza de negociere: Iranul ca „monedă” pentru Ucraina, dar cu spațiu limitat O parte din tensiune vine din percepția că Moscova ar putea încerca să „tranzacționeze” relația cu Teheranul pentru concesii occidentale pe dosarul ucrainean. Fostul diplomat Bondarev, citat în analiză, susține că Rusia „cu siguranță poate propune” un astfel de schimb, însă „ce pot oferi [pe Iran] este evident mai puțin decât ce vor să obțină în Ucraina”, în condițiile în care Moscova ar cere cedarea restului regiunii Donbas ca precondiție pentru discuții de pace. Nikita Smagin (Carnegie Endowment) afirmă că un asemenea schimb ar fi fost în interesul Kremlinului și că, dacă ar fi fost posibil, Rusia l-ar fi făcut, însă „timpul pentru asta a trecut”, inclusiv din cauza rolului Uniunii Europene în negocierile privind Ucraina. În această logică, Rusia ar putea cel mult promite oprirea furnizării de date satelitare și de informații către Iran, dacă Washingtonul ar opri furnizarea de date similare către armata ucraineană, potrivit lui Smagin. De ce contează: o „alianță” care funcționează doar cât timp costurile sunt controlabile Pentru mediul de afaceri și pentru evaluarea riscurilor geopolitice, concluzia practică este că relația Rusia–Iran pare construită pe beneficii punctuale (drone, muniție, tehnologie, informații), nu pe garanții de securitate comparabile cu o alianță formală. În momentul în care unul dintre parteneri ar avea nevoie de sprijin militar direct, Moscova pare să evite escaladarea care i-ar crește costurile și expunerea. Analiza mai notează că Rusia nu a fost aleasă mediator în discuțiile SUA–Israel–Iran, rol atribuit Pakistanului, ceea ce este interpretat ca un semnal al influenței limitate a Moscovei și al deficitului de încredere, pe fondul precedentului legat de Memorandumul de la Budapesta din 1994 și evoluțiile ulterioare din Ucraina. [...]