Fost comandant al US Air Force atrage atenția asupra limitărilor flotei de avioane cisternă în fața unui război cu China - lipsa de rezerve și riscurile operaționale afectează capacitatea de susținere aeriană

Flota îmbătrânită de avioane-cisternă a SUA ridică semne de întrebare într-un scenariu de război simultan în Orientul Mijlociu și Pacific, potrivit Focus , care citează un interviu acordat publicației americane The War Zone (TWZ) de colonelul în rezervă Troy Pananon, fost comandant al unui escadron de KC-135. În timp ce US Air Force continuă loviturile asupra unor ținte din Iran, avioanele de realimentare în aer operează la limită, pe fondul unei flote KC-135 Stratotanker în care multe aparate au peste 60 de ani. Conform TWZ, citată de Focus, mai multe aeronave au fost avariate sau distruse în accidente și în urma unor atacuri iraniene cu rază lungă, ceea ce reduce și mai mult rezervele într-un moment în care la Washington crește îngrijorarea privind capacitatea de a susține, în paralel, un posibil conflict în jurul Taiwanului. Pananon spune că cererea pentru realimentare aeriană a crescut semnificativ, iar scoaterea din serviciu a KC-10 Extender a lăsat un gol pe care KC-46 nu îl poate acoperi rapid „în teren”, la scară. În plus, chiar dacă avioane-cisternă sunt dislocate global, de la baza Kadena din Japonia până în Orientul Mijlociu, un efort simultan în două teatre majore ar pune o presiune considerabilă pe flotă, mai ales că o parte din misiuni trebuie să rămână alocate și apărării aeriene a teritoriului SUA. „Este o sarcină pentru tinere și tineri. Epuizarea este inamicul”, subliniază Pananon, potrivit TWZ, referindu-se la misiuni de 24 de ore, traversarea mai multor fusuri orare și lipsa somnului. Pe dimensiunea umană, Focus mai notează că portalul de securitate Defcros News apreciază că, pentru operațiuni în Pacific, unde distanțele până la China și Taiwan sunt mult mai mari, ar fi nevoie de „poate de două ori mai mulți” oameni decât în alte regiuni pentru a menține standarde de siguranță și profesionalism. Într-un astfel de context, nu doar numărul de aeronave, ci și capacitatea de a susține rotații de echipaje devine un factor critic. Într-un eventual război cu China, vulnerabilitatea avioanelor-cisternă ar fi, potrivit lui Pananon, o problemă operațională majoră: „Tanker nu sunt, prin ele însele, capabile să supraviețuiască împotriva avioanelor sau rachetelor inamice”, afirmă el, menționând că sisteme defensive precum LAIRCM (un sistem de contramăsuri cu laser împotriva rachetelor) pot ajuta, dar nu elimină nevoia de a opera departe de raza armelor chineze. În același timp, Pananon pune accent pe conectivitate și pe schimbul de date în timp real, astfel încât avioanele-cisternă să primească „tabloul aerian” complet și să evite zonele periculoase, însă avertizează că integrarea tehnică, instruirea și finanțarea necesare cer timp pe care flota îmbătrânită nu îl are. [...]