Armata SUA acordă contracte de 2,2 miliarde de dolari pentru microreactoare nucleare - primul reactor ar urma să fie instalat până la finalul lui septembrie 2028

Armata SUA alocă 2,2 miliarde de dolari (aprox. 10,1 miliarde lei) pentru microreactoare nucleare pe baze militare , într-un program care urmărește să reducă dependența de rețelele electrice publice și să crească reziliența operațională, potrivit Știrile Pro TV . Primul reactor ar urma să fie instalat până la finalul lunii septembrie 2028, într-un demers relatat de DW. Ce sunt microreactoarele și la ce ar urma să fie folosite Microreactoarele sunt reactoare nucleare compacte, concepute să poată fi transportate relativ ușor și să producă fiecare până la 20 de megawați. Ținta declarată este alimentarea bazelor militare cu energie produsă local, astfel încât operațiunile să poată continua inclusiv în scenarii în care rețelele publice au probleme majore. Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a legat proiectul de capacitatea de a menține funcționale operațiunile globale fără dependență de infrastructuri externe considerate vulnerabile. Cine primește contractele și unde ar urma să lucreze Programul, numit Janus , include cinci companii, fiecare asociată cu o bază militară diferită: Antares Nuclear – Fort Bragg, Carolina de Nord BWXT Advanced Technologies – Fort Campbell, Kentucky General Atomics Electromagnetic Systems – Fort Hood, Texas Radiant Industries – Fort Benning, Georgia Westinghouse Government Services – Fort Drum, New York Jeff Waksman, responsabil pentru infrastructură, energie și mediu în cadrul Armatei, a spus că obiectivul final este obținerea unui „produs comercial”. Miza de reglementare: supraveghere militară, nu civilă Armata susține că reactoarele vor respecta normele de mediu și siguranță aplicabile centralelor nucleare comerciale, însă există o diferență majoră: aceste microreactoare ar urma să fie reglementate de Armată , nu de Comisia de Reglementare Nucleară a SUA. Controverse: costuri, securitate și deșeuri radioactive Planul este contestat de critici care avertizează că microreactoarele ar putea ajunge semnificativ mai scumpe decât reactoarele nucleare convenționale și ridică riscuri specifice, de la accidente la posibilitatea unor atacuri asupra instalațiilor. Alan J. Kuperman, profesor la Universitatea Texas din Austin, susține că programul ar putea sprijini indirect industria nucleară, acuzând Armata că folosește resursele sale financiare pentru a oferi o „subvenție ascunsă” unor companii care nu au găsit suficienți clienți privați. Chiar și reprezentanții Armatei admit că microreactoarele nu vor fi mai ieftine decât centralele convenționale, iar programul urmărește inclusiv să identifice modalități de reducere a prețurilor. În privința deșeurilor radioactive, Armata negociază cu Departamentul pentru Energie un acord pentru preluarea și transportul combustibilului uzat în afara bazelor, oficialii afirmând că nu este prevăzută depozitarea pe termen lung în instalațiile militare. Contextul este unul mai larg: și autoritățile civile americane caută soluții pentru gestionarea deșeurilor nucleare, iar luna trecută cinci state s-au oferit să accepte astfel de deșeuri în schimbul sprijinului federal pentru noi capacități de producere a energiei nucleare. [...]