Turcia își strânge cooperarea cu NATO și reduce legăturile cu Rusia - Ankara taie din dependența energetică și reia proiecte de apărare cu aliații

Recalibrarea Turciei spre NATO începe să taie din „oxigenul” economic al Rusiei , pe fondul unei reduceri treptate a dependenței energetice și al înăspririi relațiilor financiare cu entități rusești, potrivit Adevărul , care citează o analiză din Foreign Affairs . După ani în care Ankara a cultivat legături economice, energetice și de securitate cu Moscova sub conceptul de „autonomie strategică”, Turcia transmite acum mesaje pro-alianță înaintea summitului NATO pe care urmează să îl găzduiască în iulie. Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , descrie legăturile transatlantice drept o necesitate strategică și vorbește despre o „oportunitate istorică” de reafirmare a unității NATO. De ce contează: comerț, energie și riscul de sancțiuni secundare Textul plasează pivotarea Turciei într-un context economic: Ankara a devenit după 2022 o „gură de oxigen” pentru Rusia, inclusiv prin afluxul de cetățeni ruși și prin intensificarea schimburilor comerciale. Comerțul bilateral aproape s-a dublat în 2022, depășind 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), ceea ce a făcut din Turcia al doilea partener comercial al Rusiei după China. În paralel, legăturile energetice s-au adâncit: în doi ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei, Turcia a devenit al treilea cel mai mare importator de combustibili fosili ruși, iar importurile de petrol rusesc din 2023 și 2024 au fost, potrivit analizei, mai mult decât duble față de nivelurile din 2021. Aceste evoluții au atras avertismente din partea oficialilor europeni și americani privind posibile sancțiuni secundare pentru instituții turcești care ar colabora cu entități rusești sancționate. Resetarea: presiunea internă și costurile din industria de apărare Potrivit analizei citate, problemele economice interne au forțat Ankara să-și regândească politica externă înainte și după alegerile din 2023: inflație ridicată, monedă în declin și o criză a balanței de plăți. Cutremurul din februarie 2023 a agravat situația, cu peste 50.000 de morți și pagube estimate la aproape 100 de miliarde de dolari (aprox. 460 miliarde lei). În acest context, Erdogan ar fi recunoscut că schimbarea percepțiilor asupra Turciei a devenit un imperativ economic și strategic, inclusiv pentru relația cu UE, descrisă drept cel mai mare partener comercial și sursă de investiții. În plus, sancțiunile americane legate de achiziția sistemelor S-400 au afectat industria de apărare, iar excluderea din programul F-35 a costat firmele turcești „miliarde de dolari” în contracte, conform textului. Ca parte a corectării cursului, Erdogan l-a numit pe Mehmet Șimșek la conducerea economiei, iar acesta a încercat să reasigure investitorii că Turcia revine la politici economice „ortodoxe” (adică politici monetare și fiscale mai apropiate de practicile standard ale băncilor centrale și ale piețelor). Măsuri concrete: frână pe canalele comerciale și reducerea dependenței energetice Analiza descrie o serie de ajustări cu efect direct asupra fluxurilor economice cu Rusia: exporturile turcești către Rusia au scăzut brusc la începutul lui 2024; băncile turcești au început să închidă conturi corporative rusești, să suspende procesarea plăților și să rupă legături cu omologi ruși; Ankara a restricționat exporturile de bunuri de origine americană (precum microcipuri și sisteme de telecomandă), de teama redirecționării către armata rusă; Turcia a accelerat diversificarea energetică, inclusiv discuții pentru creșterea fluxurilor de gaze din Turkmenistan prin Iran și planuri de creștere a importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA și alți furnizori. Pe gaze, ponderea importurilor din Rusia ar fi coborât de la peste 50% în 2018 la sub 40% până la finalul lui 2025, potrivit textului. Totodată, Turcia a prelungit contractele de gaze rusești care expirau cu doar un an, dar a acceptat un acord pe 15 ani pentru aproximativ 1.500 de încărcături de GNL din SUA. Efecte colaterale: proiecte strategice și fricțiuni cu Moscova Un punct sensibil rămâne centrala nucleară Akkuyu, construită de Rosatom în baza acordului din 2010, care prevede că Rusia păstrează acțiuni majoritare. Analiza notează că proiectul, programat inițial să înceapă să funcționeze în 2024, a avut întârzieri repetate din cauza îngrijorărilor furnizorilor legate de sancțiuni. În paralel, Turcia ar lucra cu SUA și Coreea de Sud la planuri pentru o a doua centrală nucleară la Sinop, proiect care anterior era așteptat să fie condus tot de Rosatom. Pe fondul apropierii de NATO, relația cu Moscova s-a tensionat: Putin nu a mai vizitat Turcia din 2020, iar analiza menționează incidente precum focuri de avertisment trase asupra unei nave de marfă turcești în Marea Neagră (2023) și atacuri rusești din 2025 care ar fi vizat inclusiv un petrolier GNL sub pavilion turcesc în Odesa și o instalație de drone Bayraktar lângă Kiev. Ce urmează: mai multă integrare NATO, dar fără rupere totală În pofida realinierii, analiza subliniază că Turcia nu renunță complet la „autonomia strategică” și vrea să-și păstreze libertatea de a lucra simultan cu actori concurenți. Totuși, direcția descrisă este una de reangajare în NATO, inclusiv prin inițiative operaționale: un plan în curs din 2023 pentru înființarea unui corp multinațional în Turcia (țintă de finalizare până în 2028) și o inițiativă de deminare în Marea Neagră alături de Bulgaria și România, lansată în ianuarie. [...]