Instrumentul anti-coerciție al UE revine în discuție pe fondul presiunilor SUA - conceput ca un „articol 5” economic al pieței unice

Capitalele UE iau în calcul Instrumentul anti-coerciție după amenințările legate de Groenlanda, relatează Euronews . Discuția vizează un mecanism juridic intrat în vigoare la finalul lui decembrie 2023, dar nefolosit până acum, care ar permite un răspuns colectiv atunci când un stat membru este presat să facă „o anumită alegere” prin măsuri ce afectează comerțul sau investițiile. Amenințări tarifare ale SUA și reacția Berlinului și Parisului Potrivit articolului, președintele SUA Donald Trump a reluat ideea de a „cumpăra” sau de a obține o formă de control asupra Groenlandei și a reacționat la lipsa de susținere din partea unor puteri europene prin amenințări tarifare. El a indicat o taxă suplimentară de 10% pentru bunuri din Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Țările de Jos, Finlanda și Regatul Unit, începând cu 1 februarie, care ar urma să urce la 25% de la 1 iunie dacă aceste țări „continuă să reziste”. Noile tarife s-ar adăuga peste un tarif existent de 15% la nivelul UE, rezultat dintr-o negociere anterioară din vara lui 2025, când o amenințare de 50% ar fi fost redusă după un acord semnat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen . În acest context, miniștrii de finanțe din Germania și Franța au declarat public că nu vor accepta „șantajul economic” pentru a fi forțați să se conformeze cererilor SUA. „Dacă constrângi economic o capitală ca să forțezi o decizie politică, nu te iei doar de țara aceea, ci de întreaga piață unică.” De ce este invocat Instrumentul anti-coerciție și legătura cu „articolul 5” economic Deși Groenlanda nu este stat membru al UE, ea este legată de Danemarca, iar presiunea asupra Groenlandei poate fi interpretată ca presiune asupra alegerilor suverane ale unui stat membru, exact tipul de situație pentru care a fost conceput Instrumentul anti-coerciție (Anti-Coercion Instrument, ACI). Conform definiției din text, este vorba despre presiune economică menită să producă un rezultat geopolitic, adică o ingerință nejustificată în „alegerile suverane legitime” ale UE și ale statelor sale membre. Publicația compară logica mecanismului cu angajamentul NATO din Articolul 5 („un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”), însă transpus în plan comercial: nu răspuns militar, ci măsuri economice. O diferență subliniată este că SUA nu sunt parte a UE, astfel încât o eventuală acțiune în baza ACI împotriva Washingtonului nu ar antrena automat întreaga alianță, așa cum ar putea-o face o confruntare în cadrul NATO . Cum funcționează mecanismul și ce măsuri poate lua UE Consemnează Euronews că procedura poate începe fie din inițiativa Comisiei Europene, fie la cererea unui stat membru. Comisia evaluează „prejudiciul” într-un interval care, în mod normal, nu depășește patru luni, analizând inclusiv dacă statul terț are un istoric de interferențe similare și ce politici încearcă să influențeze. Dacă se constată coerciția și se propune acțiune, Consiliul UE are aproximativ două luni (până la 8 săptămâni, cel mult 10) pentru a stabili formal existența coerciției. Urmează o solicitare către statul terț de a opri măsurile și o încercare de angajare diplomatică; dacă aceasta eșuează, UE poate adopta „ca ultimă soluție” contramăsuri, inclusiv restricționarea accesului pe piața UE și alte dezavantaje economice în domenii precum bunuri, servicii, investiții străine directe, piețe financiare, achiziții publice, drepturi de proprietate intelectuală legate de comerț sau controale la export. Comisia poate cere și reparații „în conformitate cu dreptul internațional public”, iar răspunsul este oprit când măsurile nu mai sunt necesare. [...]