Uniunea Europeană ia în calcul tarife și măsuri de protecție împotriva importurilor din China - Deficitul comercial UE-China a urcat la 411 mld. dolari, iar industria germană pierde 10.000 de joburi pe lună

Europa se pregătește de o confruntare comercială cu China, pe fondul riscului de pierdere accelerată a bazei industriale , într-un context în care importurile chinezești au crescut puternic, iar deficitul comercial al UE a ajuns la 411 miliarde de dolari anul trecut, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Miza este economică și operațională: sectoare cu tehnologii avansate și locuri de muncă industriale sunt descrise ca fiind expuse unui „al doilea șoc chinez”. Analiza pornește de la ideea că Beijingul are nevoie de piața europeană pe fondul unei cereri interne slabe și al dificultăților de profitabilitate pentru multe companii chineze. În același timp, UE rămâne „singura piață majoră cu o mare putere de cumpărare” deschisă complet produselor din China, ceea ce amplifică presiunea asupra producătorilor europeni. Dezechilibrul comercial și presiunea pe industrie Datele citate indică o schimbare structurală în producția globală: cota Chinei a urcat de la 6% în 2000 la aproximativ 30%, în timp ce cota UE a scăzut de la 30% la 17%. Din 2015 până în prezent, valoarea exporturilor chinezești către UE a crescut cu 89%, iar deficitul comercial al UE s-a multiplicat de patru ori, până la 411 miliarde de dolari (aprox. 1.850 miliarde lei), anul trecut. Președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, Jens Eskelund , compară relația UE–China cu un flux logistic dezechilibrat: „Un vas portcontainer gigantic lung de 400 de metri și încărcat cu 24.000 de containere, care merge înspre Europa și se întoarce aproape gol.” În paralel, industriașii europeni pierd teren și pe piețe terțe precum Brazilia, Indonezia și Africa de Sud, descrise ca fiind „inundate” de importuri din China. Consecințele sunt deja vizibile, potrivit materialului: industria germană ar pierde 10.000 de locuri de muncă pe lună. Ce industrii sunt vizate de „al doilea șoc chinez” Dacă primul „șoc chinez” a lovit puternic industria SUA la începutul anilor 2000 (mobilier, textile, metale), al doilea ar urma să afecteze în principal industriile europene cu valoare adăugată mare. Sunt menționate explicit: automobile; utilaje; substanțe chimice; farmaceutice; energie verde. Un exemplu de avertisment este industria europeană a energiei solare: de la o cotă de 30% din producția globală la începutul anilor 2010, ar fi ajuns la 1%, „în mare parte” din cauza competitorilor din China. Răspunsul UE: discuții despre protecție și tarife Pe fondul acestei presiuni, Europa ia în calcul măsuri care „păreau de neimaginat” cu câțiva ani în urmă. Guvernul Franței a propus anul acesta „crearea unui nivel de protecție echivalent cu un tarif general de aproximativ 30% împotriva Chinei”. Germania a ezitat inițial, însă cancelarul Friedrich Merz a semnalat că este pregătit să acționeze împotriva practicilor comerciale neloiale. Materialul notează și o mișcare politică la nivel european: luna trecută, toate statele UE, cu excepția Spaniei, au cerut Comisiei Europene să vină cu un set de soluții pentru gestionarea crizei. Riscuri: dependență strategică și costuri mari de reconstrucție Scenariul descris este unul de eroziune industrială cu efecte în lanț: pierderea capacităților de producție ar putea face Europa tot mai dependentă de China, vulnerabilitate pe care Beijingul ar putea-o exploata. În plus, odată dispărute, industriile ar fi „foarte costisitor” de reconstruit. Analiza leagă direct această problemă de obiectivele de reînarmare ale țărilor europene: fără protejarea industriilor, aceste obiective ar putea deveni „imposibil de îndeplinit”. În același timp, un război comercial este prezentat ca un risc real: China ar putea răspunde la eventuale tarife prin reducerea unor factori-cheie pentru producția industrială, ceea ce ar putea izola Europa și ar alimenta presiune politică internă pentru cedări. Concluzia materialului este că scenariul pesimist „nu este predestinat”, dar „timpul este scurt”, iar UE ar avea nevoie de unitate internă și cooperare cu parteneri externi pentru a-și apăra baza industrială. [...]